Daca saptamana trecuta v-am aratat cum sa va feriti de vinul premium astazi va mai expun un concept de care trebuie sa va aparati buzunarele pe la noi. Se numeste „Terroir”. Vine din franceza si l-am explicat pe scurt intr-o postare anterioara.

Una peste alta nu exista o definitie exacta pentru acest concept;  sunt mai multe “filozofii” si abordari, unii (in general din New World) banuind chiar ca este doar o gaselnita de marketing inventata de francezi pentru a-si justifica lipsa de eficienta in a produce vin bun si ieftin. Doar ca francezii chiar au la baza o intreaga istorie si traditie dedicata acestuia, iar in Bugundia, patria  terroir-ului,  nu are nimeni curaj sa conteste existenta lui.

In schimb la noi conceptul este adaptat si folosit (ca multe altele) doar in scopuri de marketing si vanzari. Adica pentru a justifica preturi astronomice cerute pe vinuri de altfel banale sau mai rau, pentru a justifica carente ale acestora.

Credit @theglamorousgourmet.com

De exemplu: te duci la o degustare si iti trece prin fata un vin foarte astringent. Sau deranjant de amar pe final. Sau dezechilibrat (exces de alcool, aciditate, tanini, etc).  Daca ai curaj sa te pui cu nenea de la crama (PR-ist, director de vanzari, somelier, etc.) care de obicei joaca rolul de guru autointitulat (desi deseori nu are mai mult habar  despre terroir decat cei carora le prezinta vinul, dar diletantismul, constientizat sau nu, se practica pe scara larga la noi in industrie)  il intrebi spasit, cu jumatate de  gura:

“Nu va suparati, dar de ce este asa de …?”

Primul lucru pe care ti-l va spune, mai ales daca este vorba de un vin scump este: „Din cauza terroir-ului dom’le”. Asta dupa ce ai aflat in prealabil de 100 de ori din prezentare ca vinul este premium, dar probabil esti tampit si nu intelegi conceptul de premium.

Daca nu percutezi la „premium” ca sa tii ciocu mic si sa scoti banu’, vei fi initiat pe scurt, in 5 minute, despre conceptul de terroir. Care este ca un fel de a doua linie de aparare in fata celor care carcotesc despre vinul respectiv. Dupa partea cu premium.

Bineinteles ca cel care iti va povesti mai mult ca sigur habar nu are nici el despre ce vorbeste (99% dintre cei care lucreaza in domeniul vanzarilor de vinuri cred ca Terroir = solul pe care se cultiva via si atat), dar iti va prezenta o chestie mistica, greu de identificat, care exista pe undeva in moleculele din pamant si care se transmite vinului respectiv si il face special. De obicei in cazul nostru “special” de prost si de nebaut. Persoana respectiva este ceea ce eu  numesc terorist….fara doi de “r“.

Credit@intoxreport.com

Explicatia normala si adevarata de ce vinul respectiv ti se pare cam ciudat tine deseori de chestii chiar mai ”pamantesti” decat terroir-ul in sine: oenolog fara experienta, parcele cu vii tinere, productie mare la hectar, tratamente neaplicate la timp sau aplicate in exces (vezi sulful), probleme in crama,  probleme cu materiile prime (dopuri, sticle, acizi, drojdii, etc). Dar omul din fata voastra fie nu le stie (adesea comercialul si PR-ul habar nu au ce face oenologul in crama), fie nu vi le spune. Si apoi sa o luam si altfel: daca terroir-ul (din care solul este intradevar o parte importanta, dar nu singura)  da gustul acela deranjant, nu as putea eu sa intreb: De ce  naiba s-au mai plantat viile alea acolo? Din sado-masochism?

Apoi, ca sa iti dai seama cum influenteaza terroir-ul via, strugurii si in cele din urma vinul, iti trebuie experienta de cel putin cateva zeci de ani de observatii atente. In Burgundia se cerceteaza terroir-ul de sute de ani, de pe vremea calugarilor benedictini si cisterieni…. Si nici acum nu au terminat de inventariat complet toate parcelele.

La noi de abia au pus viile de vreo 5-6 ani si “pac” uite cum apare terroir-ul la vinuri. Pai o vie de 5-6 ani nici macar nu are sistemul de radacini bine dezvoltat. Dapoi sa exprime ceva terroir.

In plus, nu e suficient sa ai vii vechi ca sa pretinzi ca ai identificat influenta terroir-ul in vin. Trebuie sa fii avut acelasi soi (chiar clona) de vita, sa fi facut analize atente, sa fi vinificat strugurii separat si sa fi urmarit in timp (adica pe o groaza de ani) influenta fiecarei parcele asupra produsului final, adica a vinului. Sa credeti voi ca facea cineva asta pe vremea “impuscatului” cand   litera de lege era raportarea unei productii cat mai mari la hectar.

De abia daca o fac  cei cu traditie si experienta de pe la noi de cativa ani. Si pe ei nu ii aud ca ii dau tot timpul cu terroir in sus, terroir in jos. Dimpotriva ii intreb eu cum mai e cu terroir-ul  si imi spun ca acum studiaza problema si sunt pe la inceput de drum.

Axioma: “Umflarea pretului unui vin romanesc este direct proportionala cu frecventa aparitiei cuvintelor “premium” si “terroir” in prezentarea facuta acestuia.”

Asa ca la urmatoarea degustare  (sesiune de vanzari de vinuri) a vreunei crame autodeclarata „premium” de pe la noi, unde veti fi lovit cu termenul de terroir, intrebati-l pe interlocutorul din fata D-voastra trei lucruri simple:

1. Ce varsta are via de pe care a fost obtinut vinul respectiv?
2. Pe ce studii se bazeaza cand vorbeste de influenta terroir-ului asupra acestuia?
3. Cine a facut aceste studii si de cat timp le face?

De obicei prima intrebare este de ajuns ca sa va intoarca spatele sau sa va explice savant ca e greu sa faci studii de genul asta.

Moment in care voi veti putea inchide edificati portofelul. Am zis!

Tags: Franta, Terroir, vin, Vinuri romanesti

Trackback URI | Comments RSS