credit @incomemagazine.ro

Continuam astazi cu partea a doua a mini-interviului pe care dnul Sergio Faleschini, presedintele Vinarte si in acelasi timp unul dintre actionari, a avut amabilitatea sa mi-l acorde.

Este vorba de ultimele sase intrebari pe teme variate care tin de preturi, vintage-urile de Prince Matei si Soare scoase la vanzare, insolventa Vinarte si planurile de viitor care urmeaza dupa aceasta:

5. Sunteti un producator atent  la raportul pret/calitate pe care il ofera vinurile proprii. In functie de ce parametrii stabiliti preturile vinurilor D-voastra? Va raportati la concurenta din piata? Cum vi se pare nivelul general al preturilor pentru vinurile romanesti?

Preturile vinurilor noastre sunt stabilite in functie de criteriul calitatii. Din productie obtinem doua calitati pe care le definim “Enoteca” si “Colectie”.

Categoria Enoteca reprezinta vinuri de calitate buna DOC cu destinatie, in principal, in supermarketuri sau mari magazine, la preturi decente.

In schimb vinurile din categoria Colectie sunt vinuri rare, obtinute din parcele alese si care necesita ani de maturare, afinare in baricuri si conservare apoi in sticle, costa mult mai mult, destinatia lor fiind restaurantele sau magazinele specializate. Un “Soare” de Samburesti recoltat in 2013 va fi pe piata abia in 2016.

Ne uitam cu un ochi si la concurenta, dar nu pentru a ne fixa un criteriu. De multe ori un producator roman exagereaza pretul unui vin pentru a da garantia ca acesta este de calitate, ceea ce este gresit. Pretul vinului trebuie sa exprime fidel calitatea.

Apreciez ca multe din vinurile romanesti nu reflecta, prin pret, fidel calitatea. Multi producatori, pentru a forma convingerea consumatorului ca vinul este de calitate, afiseaza preturi exagerate, in conditiile in care vinul respectiv nici nu este bine cunoscut sau care inca n-a devenit un “brand”.

Am vazut in supermarketuri vinuri medii de la producatori inca neconsacrati la preturi de 65-70 lei / sticla sau in restaurante la preturi ce depasesc 200 lei / sticla.

6. Cat din productia Vinarte merge le export, in ce tari exportati si care sunt cele mai cerute vinuri din portofoliul D-voastra?

Exportam cca 15% din productie, in principal in Franta, Monaco, Japonia, Olanda, Polonia, Danemarca, Canada. Cele mai exigente tari sunt Franta si Monaco, unde vindem Prince Matei, Castel Bolovanu, Feteasca Neagra, iar pe celelalte piete diverse vinuri din portofoliu, respectiv Prince Mircea, Negru de Dragasani, Castel Starmina, Nedeea, Villa Zorilor etc.

7. In ultima perioada ati scos pe piata recolte vechi ale vinurilor etalon Soare si Prince Matei, uneori sub forma de verticale complete. A fost o politica deliberata aceasta de pastra o parte din recolta in pivnita proprie pentru a fi comercializata ulterior? Veti continua si pe viitor?

Facem ceea ce fac si alti producatori de elita din Franta si Italia. In fiecare an pastram o parte din recolta din fiecare “brand” din categoria “Colectie”, respectiv: Prince Matei, Prince Mircea si Soare, ceea ce ne permite sa organizam periodic degustari pe verticala pentru a urmari evolutia acestor vinuri in timp. Vom continua si pe viitor sa rezervam o parte din productia vinurilor de top pentru a fi pastrata in crama in acelasi scop.

Asteptam ca restaurantele din Romania sa-si schimbe mentalitatea in sensul de a introduce in meniu si vinuri de colectie vechi, indicand anul de productie, asa cum se practica in tari avansate.

8. Vinarte detine suprafete cultivate cu vita de vie si crame in trei podgorii diferite. Care dintre acestea v-au adus cele mai mari satisfactii si care considerati ca are cel mai bun potential pentru viitor?

Am ales aceste trei podgorii dupa o lunga consultare cu specialisti din tara si strainatate care cunosteau pamantul romanesc, scopul fiind a ne aseza in cele mai renumite podgorii unde pamantul este un element esential in obtinerea vinurilor de mare calitate, ceea ce a facut din Bolovanu-Samburesti, Starmina-Mehedinti si Villa Zorilor-Dealu-Mare, laboratoarele noastre de creatie.

Pentru mine, care le-am pastorit pe toate de la inceput, mi-e greu sa decid, toti sunt copiii mei, am suferit mult pana le-am vazut performante. As zice ca Bolovanu este domeniul preferat daca n-ar fi existat Villa Zorilor – tara lui Prince Matei sau Starmina cu minunatul amfiteatru spre Dunare unde s-a plamadit Printul Mircea.

9. Este de notorietate faptul ca in 2010 Vinarte a decis sa intre in insolventa. Care au fost cauzele principale care au dus la aceasta hotarare si in ce faza se afla acum intregul proces?

In anul 2009 vanzarile de vinuri de calitate au scazut simtitor, criza a lovit rau acest sector, iar investitiile in vie nu au putut fi oprite. Am plantat 60 ha iar banii europeni au sosit foarte tarziu, ceea ce ne-a dezechilibrat bugetul, intarziind platile la Bugetul de stat, care s-au acumulat in progresie geometrica, datorita in mare parte penalizarilor exagerate.

Incepand din 2011 situatia s-a redresat vizibil, acum suntem la zi cu plata datoriilor istorice si cele curente si speram la anul sa iesim din aceasta situatie.

10. Spuneti-ne cateva cuvinte despre proiectele de viitor ale Vinarte.

1) Vom continua sa plantam la nivel de 5 ha pe an, in urmatorii 5 ani, cu soiuri romanesti astfel incat sa ajungem la un numar de 12 fata de 6 cat avem in prezent.

2) Avem in plan sa amenajam domeniul de la Starmina pentru a fi redat circuitului turistic pentru turistii care fac escala pe Dunare la Turnu –Severin, incluzand in program degustari de vin, avand asigurate masa si cazarea pentru cca 40 de persoane.

3) Sa majoram exportul la 25% din productie, in special cu vinuri din soiurile romanesti.

4) Sa organizam o scoala de sommelieri Vinarte atragand personal din diverse restaurante cu aptitudini pentru aceasta meserie. Eu personal tin mult la acesti sommelieri, oameni minunati care vorbesc asa frumos despre vin.

Tags: Interviu, Sergio Faleschini, Vinarte

Trackback URI | Comments RSS