Aug 30 2013
Inca o lectie de tipicitate: Markus Molitor Haus Klosterberg Riesling 2011
Daca tot am terminat (momentan) cu Pinot Noir-ul din Romania care nu e ce trebuie sa fie, m-am gandit daca tot suntem la capitolul soiuri straine chinuite prin podgoriile autohtone, sa va povestesc astazi despre cum arata (sau cum ar trebui sa arate) un Riesling de Rin.
Bine, “pasionatii” stiu deja despre ce vorbesc. In schimb consumatorul obisnuit poate trai cu ideea ca daca va cumpara ceva de prin Dealul Mare cu eticheta pe care scrie Riesling de Rin sau Rheinriesling (sic!) si alcool de 14 % chiar va avea parte de asa ceva. Gresit… Bine Dealu Mare nu e singurul loc unde este greu (imposibil?) sa obtii un Riesling de Rin tipic in Romania…la sud si est de Carpati e cam aceeasi discutie.
Se pot obtine insa vinuri ok, iar daca preturile care se cer pe ele nu sar de limitele superioare ale bunului simt se poate face cu succes abstractie de lipsa de tipicitate, consumandu-se cu placere. Vinul Cavalerului Riesling 2012 de la SERVE sau Caloian RheinRiesling de la Oprisor sunt doua exemple de vinuri corecte in acest sens.
Dar cand vii cu pretentii si preturi de 50-60 de lei, bani cu care pot achizitiona Rieslinguri veritabile, atunci fie-mi permis sa stramb din nas la minunile tale oenologice bazate de drojdii selectionate si conditionari mai mult sau mai putin mestesugite.
Pentru ca de banii respectivi bem din Germania, de pe Rin, (adica “de la mama lui”), Riesling-uri veritabile. Cum ar fi cel de fata, provenit de la un producator cu traditie. Familia Molitor cred ca face Riesling in Mosel (da, da, nu e chiar pe Rin, nu dati cu pietre) de mai mult timp decat tot Dealul Mare adunat. Nu mai vorbim de medalii, recunoasteri si etc ca ne intindem prea mult.
Daca e in schimb sa vorbim de preturi, cu toata faima si traditia producatorului german mentionat mai sus, exemplarul de fata costa fix 8.5 €. Adica sub 40 de lei. Ca sa vezi… Bine face parte din gama de intrare, pentru tot poporul, dar si cele scumpe, de pe parcele celebre in apelatiune, sunt ieftine. Mai ales daca le comparam cu mult umflatele (la pret) cru-uri din Bordeaux sau Burgundy.
La rieslinguri, “au avut grija” nemtii prin sistemul lor ultracomplicat de clasificare si masurare a zaharului rezidual (in tandem cu aciditatea) sa le mentina ademenitor de ieftine, cu RPC-uri care sfideaza uneori ridicolul tinand cont de pedigree-ul parcelelor de pe care provin vinurile si de experienta producatorilor. Sfat: Daca vreti vinuri excelente, la preturi decente, pe care vi le puteti permite, la rieslingurile nemtesti e o paine de mancat. Si ceva vin de baut!
Despre vinul de fata:
Aspect (Culoare): Galben pai, straluctor, tente tinere, usor verzui
Nas: Elegant, lejer, cu aspecte retinute, de caise si piersici coapte, citrice dulci, mere proaspat zdrobite si o nota de mineralitate, asa pentru complexitate.
Gust: Atac in tuse usor dulci, dar insotit de o aciditate vioaie inca din debut. Evolutie supla, eleganta, diafana, cu fruct copt, dulceag, zemos (caise, piersici, mere verzi) bine aspectat si usoare tente citrice (gref, mandarine). Final proaspat, usor mineral, dominat de o aciditate sprintara, care iese in evidenta, dar excelent integrata. Postgust scurt spre mediu, gurmand, in note citric-acrisoare.
Un vin Foarte Bun, (in jurul barierei de 85 de puncte), facut sa placa, popular (la ei), fara pretentii de complexitate si structura (pentru asta avem selectiile parcelare), dar cu o tesatura fina, delicat brodata in jurul unei linii de aciditate care echilibreaza perfect zaharul rezidual si alunga alcoolul (de doar 12%) intr-un colt uitat de lume si de griji. RPC Bun la cei 8.5 € cat am dat pe el.
Deci, sa recapitulam! Avem asa: Riesling de la mama lui, producator cu traditie si pedigree de care a auzit tot mapamondul, pret omenesc, de 8.5 € (aprox. 38 de lei), prezentare simpla, eleganta si foarte important produs “nemtesc”, adica extrem de corect si pe placul publicului.
Concluzie: De ce ne chinuim noi sa facem riesling-uri scumpe care de fapt nu sunt rieslinguri? Probabil pentru ca “suntem prea saraci (snobi) sa bem vinuri ieftine”. Si ne este lene sa ne uitam dincolo de spalierii pusi cu fonduri europene pe dealurile autohtone in ultimii (maxim) 5 ani.
P.S. Tot de un Riesling de la Molitor, un pic mai cu mot ca provenienta a strugurilor, venit probabil in acelasi colet, puteti citi si la George.
