Jul 29 2013
De ce nu vine Michel Rolland in Romania? Pentru ca nu sunt fonduri de la UE…:)
Zilele trecute divagam cu Bogdan pe baza unui link la un articol pe care acesta il postase pe Facebook. Si in care articol celebrul consultant bordolez Michel Rolland (mai ales de “right bank” ca sa fim mai exacti) afirma ca vede un potential foarte bun pentru vinurile din Romania, Ucraina si Georgia. Si ne intrebam noi cvasi-aspirational de ce nici un producator de la noi nu l-a contactat pe celebrul consultant francez si de ce acesta nu are activitati si in Romania.
Desi sunt convins ca lucrurile sunt mult mai complexe (ca intotdeauna in vinul romanesc de altfel), mi-am permis un mic exercitiu de simplificare si reducere la absurd, rezultand o parere personala vizavi de subiect care ia pe alocuri forma unui pamflet (sic!). Asadar:
Pana acum puteam sta linistiti acuzandu-l pe dl. Rolland ca nu vrea sa lucreze cu noi astia din est, de la capatul Europei, din afara Schengen. Dar lucrurile nu stau chiar asa si oricum banii nu au miros. Marturie sta faptul ca Rolland deja a consiliat cu succes cativa producatori bulgari, primul nume care imi vine in minte fiind Telish. Si ia uitati ce frumos e acum vinul bulgaresc. Deci se poate…
Apoi in interviul amintit la inceputul postarii omul afirma foarte clar, cu subiect si predicat, pentru cei care sunt mai greu de cap si nu inteleg: “Georgia, Ukraine, Romania—they have places where we can produce really good wines. I think the future will be there.” Ce sa zica mai mult? Uitati numarul meu de telefon? Duhhh…
Probabil i se pare si lui ciudat ca nu l-a sunat nimeni din Romania. Si e oarecum paradoxal: daca omul vrea si e disponibil de ce nimeni din miriada de investitori cu bani si bine intentionati de pe la noi nu l-a contactat? Slava Domnului omul este consultant si nu cred va stramba din nas la niste bani in plus. La un moment dat cred ca ar fi de acord si cu faptul ca Dealul Mare este un fel de nou Pomerol…for the right amount, offcouse.
Asa ca unde este problema?
Ceea ce nu intelege Michel Rolland este mentalitatea celor care fac business cu vin pe la noi. Din afara poate parea ca in ultimii ani au aparut in Romania oameni entuziasti, care vor sa investeasca si sa faca vinuri bune. Doar ca ei sunt aceeasi oameni care au facut bani in Romania peste noapte, din imobiliare sau din afaceri cu statul. Unde banii se fac relativ usor si cu investitii minime, mai ales in hartie, sub forma de plicuri.
Eu unul chiar ii inteleg si pe ai nostri: pai cand eu fac milioane de euro din birou, invartind niste facturi de recuperare de TVA intracomunitar, subcontractand niste achizitii publice castigate la licitatii cu jumate de pret si umflate apoi prin acte aditionale la preturi triple sau pur si simplu vanzand vin scump si prost unor consumatori captivi pe care ma chinui sa ii tin needucati, o sa mi se para ciudat cand vine un francez, fie el si Michel Rolland si imi cere nu stiu cate zeci sau sute de mii de euro sa imi faca consultanta.
“Da’ ce face bah ala de banii astia?” este intrebarea clasica de pe buzele patronului roman. “Consultanta? Fugi bah de aici…de atatia bani?” Pai de banii astia mai bine isi ia ultimul model de BMW sau isi mai pune un termopan la crama. Nu avem nevoie, ne consultam singuri, vindem si asa…
Patronul roman, prin prisma succesului rapid dobandit si a tipului de economie in care a aparut si s-a dezvoltat, nu stie sa pretuiasca know-how-ul si consultanta. Nu vede rostul in a plati pentru asta. La el regula in materie de resurse umane este salariul minim pe economie, eventual pentru jumatate din cei angajati la firma (restul la negru), iar la consultanta se aplica principiul “daca se poate gratis, daca nu, nu”. Sau “faceti consultanta ca platim dupa, daca nu se rataceste factura”.
Asa ca poate sa se mire d-ul Rolland mult si bine de potentialul minunat al Romaniei, ce nu stie d-lui este ca tara este locuita si daca vrea sa aiba acces la potentialul ala trebuie sa munceasca gratis sau eventual sa plateasca ceva taxe pe la producatorilor autohotni ca il lase sa isi faca de cap prin cramele si viile lor.
In plus si in mod paradoxal, fondurile astea UE pentru care sectorul viticol este atata de laudat ca le-a accesat si folosit 100%, au si ceva urmari nefaste. Una dintre acestea ar fi ca patronii romani nu mai vad rostul unor investitii din fonduri proprii. Ca daca a dat UE o data, sa dea si a doua oara. Daca i-a dat de crama si de plantatie, sa ii dea si de consultanta, marketing si promovare. Eventual daca e sa ii cumpere UE si vinul. Pe principiul clasic “muieti-s posmagii?”
In plus la nivel strict de necesitate, discutia e simpla: o parte (cei vechi si cu traditie SERVE, Vinarte , Davino, Stribey sa zicem) nu au nevoie de consultanta dlui Rolland, iar din restul, care au nevoie, fie nu au bani (sic! ce insulta), fie nu vad rostul in a plati resursa umana. Ca asta e filozofia locului.
Asa ca pentru bunastarea si propasirea vinului romanesc (ce nu fac eu pentru tarisoara noastra draga) va prezint (sub forma de pamflet, sic!) schema prin care il putem aduce GRATIS, “CADO”, MOCA ca si consultant pe Michel Rolland. In trei pasi simpli:
Pasul1: Ne ducem la UE si le zicem asa: “Dom’le nu ne mai dati de crame si plantatii ca astea am mai facut. Si oricum nu mai facem ca nu se vinde nici vinul asta care il avem, cat naiba sa mai facem. Ne trebuie bani de marketing, promovare, consultanta, know-how. Face-ti dom’le o axa de finantare cu asa ceva sa ne permitem si noi, sa scoatem capul in lume.” Putem chiar sa ii spunem programul de finantare Michel Rolland sau axa Bordeaux-Dealul Mare. Sau, codificat, Paralela 45 ca sigur nu se prinde nimeni de la UE despre ce este vorba.
Pasul 2: Dupa ce s-a rezovat cu Pasul 1, ramane problema cofinantarii. Adica ar trebui sa venim cu 30-40-50% din cheltuieli, bani de acasa. Dar nu e bine ca noi vrem gratis…gratis. Asa ca il chemam onor pe dul Rolland si zicem asa: “Bai vericule, am citit ca vrei sa faci consultanta in Romania ca e potential, etc..etc… Fratele meu pe mine nu ma intereseaza ce vrei tu sa faci si ce potential vezi tu. Ideea e asa: daca vrei tu sa zicem 100.000 € pe consultanta asta a lu’ matale imi faci facturica de 150.000 € ca sa fie toata lumea multumita. Eu ma fac ca iti platesc, tu te faci ca ai nevoie de ceva de la vreo alta firma de a mea, imi dai banii mei inapoi, tu ramai cu banii de la UE si uite asa toata lumea e multumita.” Am incheiat citatul imaginar…
Daca nu vreau dl Rolland si face pe corectul (previzbil de altfel), il eliminam din ecuatie si gasim unu cu care poti sa te intelegi. Ca la vin sunt consultanti destui, Slava Domnului, ca s-au facut anul asta…Numai pe la noi sunt vreo cativa. Si cu ai nostri te intelegi mai bine pentru ca stiu obiceiurile locului. Dar daca vrei puncte Parker repede sau chiar pe Parker “himself” in poza, musai iti trebuie Michel Rolland. Nu prea merge fara…
Pasul 3: dupa ce ai rezolvat cu “actele” vine d-ul Rolland la crama in sfarsit “sa te consulte”.
Il iei direct din prima zi de o parte si ii zici clar: “Bai vericul, uite care e treaba: cum faci cum nu faci, dar eu intr-un an vreau sa am vinurile toate cu peste 90 de puncte Parker. Il suni pe ala, vorbesti cu el ca am auzit ca sunteti prieteni, faci ce vrei, nu ma intereseaza. Ca de aia te-am platit cu o groaza de bani, ca sa te ocupi.
Ca asa il tineam pe al meu, pe care il platesc pe nimic fata de tine. Si vine si in fiecare zi la program opt ore. Si desi nu mi-a facut cine stie ce vinuri, macar sta pe aici si pazeste butoaiele, nu zboara toata ziua ca matale. Ba vii, ba pleci. Ca ai in Franta, ca ai in Chile, ca ai pe nu stiu unde. E clar? Sa nu avem probleme!”
Daca ne iese asta eu zic ca o sa luam prin surprindere pietele internationale cu vinurile noastre de 90 si ceva de puncte Parker. “Ca asa se face mai afacerile”..:D
Acum scenariul de mai sus se sprijina si pe faptul ca D-ul Rolland nu cunoaste “la roumaine realite de la pays” si cand zice de potential se bazeaza pe chestii de terroir, pozitionare, traditei, etc.
Sau le cunoaste si stie le ceva ce noi nu stim? 😀 Am zis!
Eu cred ca mai e ceva interesant, ai remarcat cum zice musiu “they have places where WE can produce really good wines”? Adica nu “ei pot sa…”, ci “noi putem sa…” E un mod de a vedea lucrurile corporatist, da’ ce zic eu “corporatist”, e imperialist de-a dreptul! 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 29th, 2013 at 11:38 AM
@George Mitea, corect…foarte importanta nuanta. Voi aveti locul, dar nu stiti sa faceti vinul, de aceea venim NOI si va invatam..:D
[Raspunde]
Foarte fain articol ! m-am binedispus pentru luni dimineata! multzam !
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 29th, 2013 at 11:38 AM
@cristi, Eu tot nu inteleg de ce ar trebui sa fii trist luni dimineata..:D
[Raspunde]
Pai zicala patronului roman este “lasa ca stim noi mai bine ce trebuie sa facem aici”…Lipsa de investitii in marketing si in know-how este de notorietate la noi fiind sinonima cu “ce naiba mai vor si firmele astea astia cu marketingul lor, precis vor sa ne fure niste bani”…si de aici rezultatele..Deja m-am obisnuit ca singura reclama la vin pe an sa fie in preajma craciunului si aia la zestrea sau la beciuuri/sange de taur etc..
Ce a remarcat autorul francez este acel potential mare al romaniei, ucrainei si georgiei. Daca ucraina si georgia au potential de producere, dar nu si de consum ei fiind popoare slave ce nu lasa votca pe un pahar de vin, la noi romanii merge ff bine si consumul chiar daca stagneaza la un 24 de litrii/om asta fiind doar ce se fiscalizeaza. Asa cum ai spus si tu intr-un articol trecut, noi nu suntem in stare sa spunem cati suntem 19 sau 22 milioane si atunci cum naiba sa ne intrebam cat vin consumam in tara lui “vinul de tara este cel mai bun ca e natural si fara sulfiti” sau vinul sec este sinonim cu “acru” si deci “dulcele” este nectarul suprem…);
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 29th, 2013 at 4:48 PM
@Cristian. E., Eu zic sa ii facem o scrisoare d-lui Rolland cu les roumaine realite de la pays…desi nu cred ca ne va feri de consultatie..:D
[Raspunde]
Trist…trist dar, adevarat. Avand in vedere problemele din industria de specialitate, nu prea inteleg de ce nu exista jucatori mari sau mai mari, in ceea ce priveste importul de vin din alte tari, fie ca sunt ei romani (altii decat producatorii) sau de alta nationalitate. Este piata romaneasca prea mica? Prea dificila, ca sa nu zic corupta, de o face atat de neinteresanta? Dpdv al RPC-ului daca s-ar aduce vin din Spania, Portugalia sau Italia, si le-am enumerat doar pe cele 3 doar pentru ca sunt in UE si taxele sunt mici sau inexistente, asta ar schimba datele problemei. Pentru ca sunt incredibil de multe vinuri corecte, ceea ce nu prea gasesti in Romania, incepand cu entry level si terminan cu high end. Sau e mai greu sa-l inveti pe roman sa nu bea sprit?
@Cristian Georgia nu e tara slava, chiar daca a facut parte din fosta URSS si mai cu seama nu este o piata consumatoare de tarii. Spre exemplu, in NY, sunt cei mai bine reprezentati pe rafturi cand vine vorba de vinuri, din tarile fostului leagan comunist.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
August 4th, 2013 at 4:56 PM
@newyorkescu, Consumul de vinuri imbuteliate este mic pe statistici. In parte si datorita pretului mare la vinul imbuteliat. De aceea nu suntem interesanti ca piata de desfacere.
In schimb ca si consum total suntem pe locul 10 in lume…dar 90% e autoconsum si vin f. ieftin.
Deci ne cam invartim in jurul cozii.
In plus distribuitorii de la noi nu sunt interesati sa faca volume mari si adaosuri mici cu vinuri corecte din afara. Mai degraba sa stea degeaba si sa ia +50% pentru vinurile romanesti. Ca sa le mute 60 km din Prahova in Bucucresti… Deci lacomie? 😀
Exact cum am mai zis si aici:
http://www.provin.ro/2013/07/15/marketing-vinul-ieftin-este-deja-aici/
[Raspunde]
[…] de celalalt “cap de gama” al celor de la Telish, adica celebrul Castra Rubra vinificat sub indrumarea lui Michel Rolland. Care este profund alta chestie, la profund alt pret, […]
[…] Bineinteles ca la ora actuala nimeni din industria autohtona de vin nu si-l poate permite ca si consultant si asta este cumva legat si de mentalitatea patronului roman, de tip “muieti-s posmagii sau gratis nu se poate sefu’?” Am mai discutat subiectul acesta aici. […]