Scrisul doar despre vinurile care ti-au placut este o problema destul de spinoasa in blogosfera internationala si care bantuie si pe la noi. Unii o practica fara sa isi fi pus vreodata problema, doar din “politete” fata de producatori. Ca mai pica o sticluta, o maslina, o invitatie la crama, niste bani de un banner, etc. Au dus-o chiar la rang de arta si profesie.

Credit @www.bcx.org

Eu unul NU consider genul asta de platforme de comunicare unde curge doar proza pozitiva, bloguri. Sunt niste tentative triste, un fel de Cantarea Romaniei pe vremea impuscatului.

Daca ar fi sa citim doar genul asta de “bloguri” ar insemna sa traim intr-o lumea utopica. Chiar ciudat de utopica pentru piata romaneasca de vin.

O lume unde toate vinurile sunt bune si ieftine si nu exista vinuri proaste. Unde oricarui vin, oricat de sinistru ar fi, i se poate gasi o caracteristica pozitiva sau un defect genial daca producatorul/comerciantul/ importatorul este indeajuns de milostiv sa ofere ceva in schimb. Orice. Si bagatul in seama e de ajuns.

O lume unde producatorii si comerciantii conlucreaza armonios pentru binele Mariei Sale Consumatorul iar competitiile de vin sunt perfect transparente, echidistante si  corecte. Mai grav este cand ajunge omul la raft si se confrunta cu licorile de acolo.

Apoi am mai intalnit la unii cititori argumentatia (corecta in parte), cum ca atunci cand cauta pe net informatii despre un vin pe care vor sa il achizitioneze, nu ii intereseaza daca vinul este slab, ci doar daca el este bun. Adica ar trebui sa gaseasca pe bloguri doar vinurile bune si care se pot cumpara. Nici asta nu este o argumentatie valabila in opinia mea.

Sa zicem ca de vinul respectiv scrie vreun exaltat (interesat sau nu) sau unul platit (direct sau indirect) de catre producator. Sau pur si simplu producatorul sau comerciantul care vrea sa mai scape de niste stocuri, isi scrie singur notele de degustare despre vin si i le paseaza unui “trompetist”. Sau ce se intampla cand apar niste scoruri hiperbolice sau medalii bling-bling castigate pe la concursuri organizate dupa celebra regula “95% din vinuri iau medalie, scorul e la secret, restul e tacere”? Ca la esantionul de probabilitate statistica. Ca deh, asa e in democratie…

Eu personal sunt mai sceptic din fire si am putine surse credibile de informatie. In primul rand documentarea proprie, de genul Toma Necredinciosul, “pana cand nu gust nu cred”. Sau informatii de la oameni pe care ii cunosc personal si ma bazez ca nu fac posturi la comanda.

A scrie pe blog inseamna in primul rand a avea atitudine. Atat fata de ce iti place, cat mai ales de ceea ce consideri ca nu este ok. Iar unii de pe la noi sunt straini de acest concept al atitudinii la fel cum este o virgina straina de un orgasm clasic. Iar comparatia asta o fac mai mult cu intentia de a le starni interesul, poate pe viitor vor fi curiosi sa vada cum e sa ai pareri proprii si personale. S-ar putea chiar sa le placa. In fine…

Credit @http://madaboutmadeira.org/

In acelasi timp nu sunt absurd sau idealist si inteleg ca e greu sa critici. E mai usor sa ignori pur si simplu realitatea, promovand o imagine de “happy-happy joy-joy”. De ce este greu sa critici?

Pentru ca luxul de a critica, este intotdeauna costisitor. Este costul obiectivitatii. Un cost de oportunitate. Mai trivial si pe intelesul tuturor exprimat in: bani neincasati pe vandut de bannere, articole publicitare refuzate pentru diferiti producatori sau comercianti, neparticipari in panele imaginare pe la concursuri de vin, sticle de vin nesolicitate si neprimite, excursii si documentari facute pe banii tai, proprii si personali, etc

Dar, cand tragi linia, depinde ce fel de lux preferi: cel material sau pe cel mentionat mai sus. Adica sa te bati seara multumit pe burta ghifuita si sa ragai satisfacut dupa ce ai incarcat farfuria de la bufetul suedez si te-ai imbatat crita pe banii altuia sau sa nu ai retineri sa vorbesti despre orice subiect, asa cum iti dicteaza constiinta si nu stomacul sau portofelul.

Iar la final, argumentul suprem: din punctul meu de vedere blogul este spatiul meu personal. Nu este site de promovare a industriei. Nici macar de educare a consumatorilor (eventual de  informare a lor, educatia este altceva). Am mai spus asta, dar se pare ca e greu de inteles de catre unii. Daca nu imi place un vin, o atitudine, o eticheta, atunci voi scrie despre ele. Viata nu e numai lapte si miere, asa cum nici industria vinului nu are doar vinuri de peste 90 de puncte (desi in curand acolo o sa ajungem). Si ignorand vinurile slabe nu cred ca vom fi mai buni, mai pozitivi, mai bla, bla…

E pana la urma o chestie de stil si abordare personala. Eu sincer nu vad lucrurile doar in roz si imi e greu sa inchin osanale si ganduri pozitive tuturor vinurilor pe care le beau. Bineinteles sunt si vinuri excelente despre care scriu cu entuziasm.

Dar la fel de entuziasmat scriu si despre cele slabe. Entuziasmat la gandul ca poate in viitor vor deveni mai bune si ca pe moment e posibil sa mai fi salvat vreun amarat de consumator de la (inca) o deziluzie. Atat…

Tags: Bloggeri vin, Vin romanesc

Trackback URI | Comments RSS