Vinul de mai jos este de sorginte italiana si este facut din soiul indigen Greco di Tufo. De aici titlul..:D Si din faptul ca se presupune ca ar fi fost adus de catre grecii antici in Italia.

Dupa cum bine stiti, iar daca nu stiti aflati acum, italienii au n+1 soiuri indigene de struguri pe care, spre deosebire de noi care plantam abitir Chardonnay si Merlot, le pun in valoare si le promoveaza. Este si asta o arma cu doua taisuri: pe de o parte eviti competitia New World pe soiurile “mondiale”, dar pe de alta parte ai nevoie de fonduri importante si de o masinarie de marketing bine pusa la punct ca sa poti promova pe piata internationala soiurile autohtone.

Si de aici vine tragedia: cum italienii au o groaza de soiuri cu potential, incearca sa promoveze prea multe odata (de fapt fiecare regiune isi promoveaza soiurile), de aici rezultand o diluare considerabila a impactului respectivului demers asupra pietei.

In fine, pana la urma tind sa cred ca este o chestie tipica latinilor sa se piarda in detalii si orgolii. Dar cum in materire de vin detaliile fac tot deliciul pentru un pasionat, situatia prezinta si avatanje pentru consumatori. Cum ar fie extinderea orizontului cunoasterii…

Vinul este vinificat de Feudi din San Gregorio, producator important din regiunea Campania (pe langa Napoli adica). Daca ma intrebati pe mine ca filozofie si model de business sunt un fel de Recas de la noi. In schimb lucreaza doar cu soiuri indigene, singurul vin ‘international” dintr-un portofoliu destul de vast, fiind un Merlot. Numai din Greco di Tufo fac vreo 4 variante de vin, dintre care unul spumant. La fel si din Falanghina si Fiano. Plus mai au un cupaj cu Coda di Volpe. Ne-ar trebui si noua mai mult fanatism de asta pe soiuri autohtone.

Cel de fata e gama de intrare. Ar mai fi unul mai “deocheat” despre care am auzit ca e printre cele mai bune Greco di Tufo de pe la ei.  Chiar sunt curios…

Despre vin:

Aspect (Culoare): Galben, cu intensitati aurii, usor transparent, apos in margini

Nas: Initial intens, impulsiv, impetuos, cu un coctail de fructe (pere, caise, ceva fructe exotice) si note dulci, de miere poliflora asociate unor usoare note lactice, drojdioase, bine armonizate, care ii confera complexitate. Pe masura ce vinul se aereaza avalansa de fruct din debut se estompeaza si lasa loc unor tuse aromatice interesante, de strugure copt, gen Muscat plus ceva adieri ierboase, de menta si iarba proaspat cosita construite pe izuri usor minerale. Un nas complet si complex in acelasi timp care impresioneaza prin paleta larga de arome acoperita, fara a parea greu si incarcat.

Gust: Atac usor corpolent, pe fondul unui corp mediu spre pronuntat, compact si usor cremos. Aciditate evidenta, bine integrata care echilibreaza foarte bine nota cremoasa din corp imprimand un caracter fresh si o nota structurata, de coloana vertebrala, vinului. Senzatiile gustative sunt preponderent crocante cu tuse de fruct copt si adieri citrice. Finalul este proaspat, usor astringent, “grippy” si cu nuante condimentat-tonice. Postgust mediu spre lung care debuteaza initial in note usor drojdioase si vanilate, de pandispan, care evolueaza ulterior spre aspecte minerale persistente.

In concluzie, un vin Foarte Bun cu o constructie de invidiat si un stil “all inclusive” foarte ademenitor. Plus un potential evident de evolutie. Aduce cumva ca stil si exprimare cu portughezul de aici.

Acum vine vorba de RPC. Avem doua scenarii: cel veridic in cazul de fata, in care vinul a fost cumparat dintr-un hypermarket din Italia contra sumei de 8 € (aprox. 35 de lei) si autoimportat in tara. Caz in care RPC-ul este unul Bun.

Scenariul doi se aplica celor care nu vor sa dea o fuga pana in Italia sa cumpere vinul si trebuie a plateasca cam 72 de lei pe el, la Carrefour de exemplu. Rezulta un RPC Slab.

Concluziile le trageti singuri. Ca eu am tot tras clopotele de panica de aproape s-a rupt funiile…Dar pana la urma ce mai e + 100% in ziua de azi, nu?

Tags: Campania, Feudi di San Gregorio, Greco di Tufo, Italia

Trackback URI | Comments RSS