Apr 12 2013

Doua Fetesti Negre cu Sange de Taur de la Tohani

 

Astazi o sa sa va povestesc despre eforturile celor de la Domeniile Tohani de a elimina zaharul din procesul de fabricatie  si de a scoate niste vinuri decente, elaborate in Romania. Asa ca in loc sa aduca vin de prin UE si apoi sa il branduiasca cu apelative de gen Sange de Taur (sau derivatele penibile gen STF), s-au gandit ca ar fi totusi mai nimerit sa foloseasca suprafetele proprii pentru productia de vin. Din acest efort au rezultat si vinurile despre care o sa va vorbesc astazi.

 

Cum la ultima postare despre ei s-a lasat cu lirisme si vorbe memorabile referitoare la romantismul procesului de productie al vinului m-am aplecat plin de curiozitate asupra vinurilor lor de pe “liniile” superioare. Asadar:

 

Primul face parte din noua gama lansata de producator, Mosia de la Tohani. Fiind furnizor al Casei Regale (chestie despre care am mai vorbit aici) s-au gandit sa sape prin istorie si sa gaseasca o legatura cu aceasta. Si spre deosebire de altii, chiar au  gasit-o. Despre aceasta puteti citi la George care a scris si el despre vinul de fata, nu o mai repet. Una peste alta brandingul gamei este chiar ok si comestibil. Imbuteliata in februarie 2013. Asadar:

 

Mosia de la Tohani  Feteasca Neagra 2011

 

Mosia de la TohaniAspect (Culoare): visiniu inchis, puternic pigmentat, cu evidente nuante violet, opac si neasteptat de concentrat pentru intervalul de pret in care se pozitioneaza (20 de lei?)

 

Nas: Impresii puternice de fructe coapte si diverse gemuri din variate fructe, usor afumate. Incarcat de vanilie, vanilie si iar vanilie: un iz extrem de pronuntat, potentat si de nuantele de fruct supracopt, care termina in ceva note de zat de cafea si tutun.  In plus o tenta lactica evidenta, provenita probabil de la fermentatia malolatica mai nefericita? Per ansamblu un nas robust, greoi, carnos care cadreaza binisor cu aspectul visual al vinului.

 

Gust:  Conform asteptarilor, cu un atac corpolent, gemos, mestecabil si o concentrare de invidiat. Valuri cremoase de gemuri de fructe acapareaza palatinul, insotite de omniprezentele note vanilate si tusele afumate. Evolutia este greoaie, liniara, cleioasa, cu un deficit evident de aciditate, care ii recomanda a fi servit la temperaturi cat mai joase. Finalul aduce tanini copti, vag prezenti, insotiti de un alcool sesizabil (13.5%), mai ales in posgust (dominat de aceleasi note gemoase si afumate) fapt care intareste recomandarea de servire de mai sus.

 

Una peste alta, un vin Acceptabil, surprinzator de ok tinand cont de reputatia producatorului, cel putin in cazul meu. Daca ar fi sa ma intrebati as zice ca seamana cu un experiment nereusit, undeva in procesul de vinificare pierzandu-se aciditatea, vinul  fiind apoi chips-uit si virat spre game mai “prozaice’. Altfel nu imi pot explica concentrarea demna de preturi si pretentii mai mari.

Il gasiti prin marele retail in jur de 20 de lei, RPC-ul fiind unul Acceptabil, chiar Bun pentru amatorii de chestii gemoase si vanilate gen New World.

 

 

Al doilea vine de pe gama Princiar Special Reserve, mai bine cunoscuta pentru eticheta metalica aplicata pe sticla. O idee destul de ok ca prezentare, undeva la limita unui kitsch acceptabil si intrigant. Vinul este din 2008 (imbuteliat la 7 noiembrie 2012) si se mentioneaza pe spatele sticlei ca a fost produs din struguri supracopti si partial stafiditi si ca este un DOC-CMD. Asadar:

 

Princiar Special Reserve Feteasca Neagra 2008

 

Feteasca Neagra PrinciarAspect (Culoare): In aceleasi tonuri ca cel de mai sus, cu nuante tinere, violacee, practic fiind greu de identificat diferenta de trei ani dintre cele doua vinuri

 

Nas: la fel de asemanator, cu impresii de baric, in tonuri mai echilibrate si integrate, cu piper, adieri mai domolite de vanilie si fructe confiate. Note tipice de prune uscate/afumate alaturi de ceva aluzii de pamant reavan (forest floor) si carne maturata. In aceleasi tonuri concentrate si usor gemoase ca cel de mai sus, dar cu un plus evident de echilibru si integrare.

 

Gust: Atacul este concentrat, focusat cu un corp mediu spre pronuntat si impresii fructate, usor gemoase, de tarte cu prune si ceva ciocolata neagra. Marea evolutie de varianta anterioara este adusa de plusul evident de aciditate care echilibreaza corpul si alcoolul, imprimand vinului un caracter suplu si un plus de prospetime a fructului, in ciuda varstei. Finalul aduce tuse usor tonice, amarui pe fondul taninilor copti, fiind urmat de un postgust mediu cu fructe confiate, gemuri diverse si impresii de zahar ars (martipan).

 

Un vin Bun, concentrat si bine echilibrat, pe stilul Merlot sau Languedoc, cu un RPC Acceptabil cei aprox. 30 de lei cu care il gasiti prin comert. De fapt amandoua vinurile de mai sus socheaza prin extractivitate si concentrare, in detrimentul abordabilitatii si supletii, mai ales in cazul primului. Paradoxal s-ar potrivi destul de bine ca stil denumirii de Sange de Taur..:D

 

 

Ca o concluzie finala se pare ca de data aceasta din “zbaterea strugurilor in axul melcat al zdrobitorului” au iesit doua vinuri competente, chiar daca nu sunt stilul de Feteasca Neagra cu care  ma impac cel mai bine.

 In schimb preturile sunt corecte si pot da usor 2-3 exemple de Fetesti mai scumpe si mai cu pretentii care ar avea probleme sa se compare cu cel din urma. Sau tot asa, de stiluri supra-extractive, gen Merlot, asemanatoare  celor de mai sus, pe care se cer cateva zeci de lei in plus.

 

Se pare ca cei de la Tohani s-au straduit sa ridice stacheta calitatii, incepand probabil sa beneficieze de replantarile facute in ultimii ani. Au si site nou,  destul de curat, dar nu ar strica mai multe informatii despre vinuri.

Deci, ca sa citez un alt confrate care a scris despre vinul de mai sus:  Cand (daca) se vrea, se poate…

 

19 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply