Apr 11 2013
Blazonul subtire cu pret corect se tine: Blason d’Issan 2005
Avem de a face cu un second-wine al unui Chateaux bordelez din regiunea Margaux, Chateau d’Issan. Un producator de altfel destul de bine vazut in zona in care Chateau Margaux este rege. Urmat indeaproape de Palmer si apoi de Rauzan-Segla sau Issan. Parerile sunt impartite care din ele. Depinde de stil si preferinte personale.
Producatorul apartine familiei Cruse care detine de asemenea si Pontet-Canet, Corbin sau Laujac. La un moment ar fi detinut chiar si Rauzan Segla. Mai nou aceastia au vandut 50% din actiuni catre magnatul Jack Lorenzetti, managementul ramand insa in familie
Vinul de fata este obtinut din strugurii recoltati de pe parcelele tinere. Tinere, adica de aprox. 18 ani, nu de 3-4 ca la noi. Ca sa lamurim conceptual de tanar. Oricum mai exista inca doua vinuri ale producatorului in cauza care probabil folosesc si strugurii de pe viile mai “actuale”.
In rest proportiile sunt similare cu ale vinului “mare” adica aprox. 65% Cabernet Sauvignon si 35 % Merlot, invechit in butoaie frantuzesti, din care 35 % noi. Cum 2005 a fost un an excelent pentru Margaux si citisem deja si parerea lui Alin, aveam asteptari mari de la vinul de fata. Si nu mi-au fost inselate. Asadar:
Aspect (Culoare): Rosu intens, visiniu, tanar, pigmentat, concentrat si opac
Nas: intensitate medie spre ridicata, concentrat, focusat, cu un fruct bine exprimat, in special prune, cirese negre, visine si tente vagi de pamant si frunze vestede. Baricul se exprima prin nuante perfect integrate de cedru si vanilie. La o areare prelungita joaca excelent cartea complexitatii, evoluand spre tuse de mosc, grafit, lemn de creion ascutit (pencil shavings) si violete.
Gust: Atacul este dens, compact, musculos cu o structura evidenta inca din debut, insotit de fructe negre si nuante condimentate. Evolutia pe palatin este monolitica, compacta si apasata, excelent sustinuta de catre aciditate, care ii da o nota de eleganta.
O eleganta mai degraba dura, impunatoare, exponenta perfecta a conceptului de “pumn de fier in manusa de catifea” pe care vinurile din Margaux o invoca adeseori. Finalul aduce tanini copti, perfect integrati pentru un plus de structura si nuante usor tonice, de migdale. Postgustul este mediu spre lung, cu aspecte de prune afumate si fructe dulci.
Un vin Excelent, care sare cu usurinta bariera celor 90 de puncte si care arata ca intr-un an bun si un second-wine al unui producator de top se ridica la o inaltime ametitoare. Abordabil inca de pe acum, cu ceva aerare prealabila, dar cu destui ani inca inaintea lui.
Ca stil, cel de fata pare mai structurat si mai compact, fata de Segla-ul de aici, (care este tot un second wine) si care joaca mai mult pe cartea abordabilitatii, fructului, supletii si lejeritatii. Bine, este si o diferenta data de anii de recolta, dar probabil si stilurile celor doi producatori sunt diferite.
Pe la noi variantele mai “actuale” costa in jur de 228 de lei, dar mai bine injurati (in gand) marjele importatorului si comerciantului si faceti-va un bine portofelului si luati-l de aici cu 29 €. Merita fiecare banut si daca luati doua il scoate-ti chiar la 23 €. Daca va arde de sapaturi il gasiti si mai ieftin la “en primeur” 2011 cu 17 € plus ceva taxe care va vor duce in jur de 20 €.
Oricat v-ati chinui mai scump ca la noi (adica vreo 52 €) e greu sa gasiti. La banii astia iti cumperi (tot de la Vinatis offcourse) un Chateau d’Issan normal din 2008, an care nu a fost nici el de lepadat.
Ca deh, asa e in tennis…avem putere de cumparare, economia duduie, suntem un fel de Elvetie a estului in materire de preturi la importurile de vin.
Si chiar nu mai am chef sa aud bla-bla-uri repetitive cu taxe, antrepozite fiscale, costuri de transport si alte aberatii care au mai mult sau mai putin legatura cu realitatea. Doar un singur concept se potriveste perfect celor care nu sunt in stare sa isi optimizeze costurile sau sa isi stapaneasca lacomia: Faliment.
Cand? Cu prima ocazie cand un comerciant mai serios din vest isi va intoarce fata catre noi si consumatorul roman se va trezi din adoratia nationalist-ignoranta pentru supraevaluatele capodopere ale viticulturii autohtone. Bine nu toate, dar imensa majoritate.
Si se va trezi, va promit, chiar daca uneori mi se pare si mie ca predic ca Moise in pustiu. Ca doar asta e rolul blogerilor de vin sa il trezim si sa il “educam”, nu e asa?
Eu personal asta vreau, asta sunt si aici ma opresc. Deocamdata…:D
Ah ..Oui !
Educatie sa fie maria ta ! 🙂
Cat despre vin…devin pofticios .
[Raspunde]
De ce ar trebui un comerciant din vest sa se intoarca spre noi si nu invers. Pun o intrebare de bun simt pentru oricine: care este piata de vin de calitate din Romania? As putea lua la rand toate firmele care vand online, etc sa ma uit pe cifra lor de afaceri si tot nu as putea sa ajung la o concluzie. Pentru ca adaosul il stabileste piata. Un comerciant are limita de lacomie mai mare sau mai mica nu neaparat dictata de costuri. Unii o fac din pasiune iar altii dintr-un simt al afacerii. Pentru unul a vinde un vin de 90+ cu o marja mare de profit e un calcul sec, pentru altul e o pierdere – un vin pe care putea sa-l bea cu prietenii iar pentru altul e o bucurie, un vin excelent care a ajuns pe piata cu un adaos mic.
Zilele trecute am cautat Flamboyant 2009 (care probabil mai exista doar prin colectii sau intamplator undeva unde nu te astepti) si n-am gasit. Eram dispus sa cumpar doua sticle chiar si la 50 eur bucata (cel mai mic pret ramas online fiind undeva pe la 130 de lei). Poate nici nu stiu eu unde sa caut… Cert este ca jumatate din vanzatori scriu ca stocurile sunt epuizate iar altii nu au informatia actualizata.
Revin la intrebare: care e piata de vin de calitate din Romania? Pentru ca asa am afla daca exista sau nu motivatia pentru un nou magazin online cu vinuri bune si adaos mic.
Si subscriu la ce am citit mai sus: educatie sa fie…. Trebuie educat cumparatorul. Vanzatorul poate face ce vrea, daca are un cumparator educat atunci va vinde calitate nu numai cantitate.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
September 5th, 2013 at 11:43 AM
@lucian, Din pacate ai perfecta dreptate…intrebarea ta e retorica.
Ne-am mai pus-o si noi, cei ce scriem despre vin din pasiune. Si raspunul este invariabil acelasi. Nu exista.
Asta daca nu consideri piata o mana de snobi care cumpara vinul ca pe BMW. Si care nu sunt cu nimic mai sus decat cel cu 800 salariu pe luna care nu are bani nici macar de PET-ul de Babanu.
[Raspunde]
Atunci nu ne ramane decat sa asteptam vreo 50 de ani, sa se aseze piata si la noi: sa avem macar cateva zeci de mii de mici producatori (comparabil cu peste un milion in Italia de exemplu) si poate atunci vor apare si “super-toscanele” romanesti.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
September 5th, 2013 at 12:06 PM
@lucian, Intre timp ne multumim cu cele de afara, la calitate buna si aduse la preturi decente…ca daca stam dupa ale noastre…:D
[Raspunde]
Mda, gandim la fel. Cred ca voiam sa scriu acelasi lucru dar cu alte vorbe. Raspunsul e logic.
Tot retoric: atatea vinuri bune si eu sunt unul singur. Cum o sa le cuprind vreodata pe toate? Cine si-a mai pus intrebarea asta?
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
September 5th, 2013 at 12:35 PM
@lucian, Desi e retorica, iti spun ca eu unul am inceput sa beau stiluri, nu vinuri in sine.
Iar pe la noi stilurile sunt depresiv de putine si asemanatoare cu ce e pe afara, la preturi mai mici.
[Raspunde]
Nu te pot contrazice. Eu am inca centura galbena… :))))
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
September 5th, 2013 at 4:16 PM
@lucian, Eh, nu e vorba de centuri sau cine a baut mai mult sau mai putin.
Un pasionat de vin e un pasionat de vin indiferent cate sticle a baut. Pasiunea este aceeasi, probabil ca difera experienta. Dar crede-ma ca cu cat experimentezi mai mult cu atat iti dai seama ca nu stii nimic..:D
Si apropo, ca nu am apucat sa iti spun, cu aia 50 € pe care vroiai sa ii dai pe Flamboyant, ia-ti un Cru Classe din Bordeaux. Eventual un nume mare dintr-un an mai slab sau invers, un nume mai mic dintr-un an foarte bun (2009 de preferat ca sunt mai abordabile de acum) Nu te va dezamagi…
O sa apara in toamna Flamboyant 2010 la un pret normal, sper…
[Raspunde]
Glumeam.
Ma cam luase valul cand am vrut sa dau atat pe sticla, probabil eram nervos ca nu gaseam nicaieri. Intre timp m-am calmat.
Plec in curand pentru cateva saptamani in Toscana cea frumos curgatoare… Mi-e frica ca n-o sa-mi ajunga banii la ce gat uscat am. Iar cand ma intorc acasa probabil ca va fi aparut Flamboyantul.
[Raspunde]