Dupa cum deja crede ca ati aflat in weekend s-a desfasurat “evenimentul de profil”, editia de primavara. O sa va povestesc mai departe cum mi-am petrecut cele doua zile de targ (de fapt una si jumatate) si ce mi-a sarit in ochi ( la figurat, nu la propriu, stati linistiti) de pe la targ.

In primul rand partea inerenta carcoteala legata de targ, ca deh “totul perfect” nu se poate:

 

1. Pahare de degustare obligatorii la intrarea la targ! Nu ai ce sa cauti la un targ de vinuri fara pahar de degustare si daca nu vrei sa dai 15 lei garantie pentru pahar, mai bine nu mai intri. Sau nu te lasa organzitorul sa intri. Ca nu e targ de carpete si covoare. Erau o gramada de indivizi care bananaiau pe la standuri, doar ca sa se uite la etichete.

 

1. De la incalzirea pe motorina a salii pluteau asa in aer niste arome de Riesling de Rin matur prin tot targul. Dar s-a rezolvat apoi pe la pranz cand efluviile de parfum (ieftin) ale vizitatorilor (vizitatoarelor) au acoperit cu succes sistemul de incalzire al salii. Plus mirosul de adeziv si plastic de la mocheta proaspat descoperita din sala. Probabil ca daca ar fi fost mai cald afara se rezolva cu incalzirea, ca nu pornea.

 

Acum stiti cum e: la Pullman era stramt, la Romexpo miroase, la Romaero e prea mult spatiu, la Sala Palatului e pe hol, dincolo e nu stiu cum. Scurt pe doi ajung la concluzia ca nu avem locatii potrivite de organizare pentru astfel de evenimente, mai “gingase”. Sau suntem noi prea pretentiosi…:D

Si organizatorii ce sa faca? Sa fuga cu targul prin tot Bucurestiul? Chiar as fi curios sa aud o lista de propuneri pentru posibile locatii. Eu sincer nu prea stiu nici una, dar nici nu prea sunt familiarizat cu  noile spatii de prin Capitala, ce e drept.

 

 

Bun…acum despre vinuri. Concluzia generala pe care o gasiti si la alti colegi (Vali sau George) care se ocupa cu scrisul si care au fost la targ este ca vinurile romaensti au intrat pe linia normalului si greu mai gasim “avioane”. Desi se mai gasesc, stati linistiti… Problema de acum va fi sa evoluam mai departe si sa iesim din “normalitate”, spre excelenta. Si asta va fi mult mai greu.  Sa faci un vin corect e usor, sa faci un vin bun sau chiar exceptional, e treaba mai complicata. Si intr-adevar la targ putine vinuri romanesti au reusit sa iasa din anonimat, adica din marea masa a vinurilor corecte. Asadar:

 

Si de data aceasta, ca un facut, s-a gasit un expozant sa vina cu vinuri din afara care sa puna in dificultate minunile oenologice de pe la noi. Eu zic ca pe viitor sa le dam interzis, ca strica iarmarocul..:D In toamna a fost vorba de Brotte aduse de Alma Tim, acum de vinurile de la Rioja Alta importate de Crama Borha.

 

Intre doua prajeli si o fripturica executate cu o insistenta demna de cauze mai bune la eternul stand culinar amplasat fatidic peste drum, am trecut prin gama producatorului spaniol (de fapt a grupului), de la Vina Alberdi Crianza ( o chestie de consum curent la ei, care la noi probabil ar fi data ca exemplu de echilibru si expresivitate) pana la Reserva 904 din 2001 proaspat scoasa pe piata in 2012, dupa 11 ani de evolutie care nu poate fi data exemplu de nimic, ca ne-am face de rusine. Daca te gandesti ca noi avem doar vreo doua vinuri din care putem face niste verticale onorabile pentru intreaga perioada respectiva, dai in depresie.

Oricum pana la Reserva 904, filmul se rupe mult mai jos, adica undeva intre Vina Arana si Vina Ardanza, vin care e peste orice avem noi de scos in fata la ora actuala. Din fericire pentru psihicul nostru zdrunciant, producatorul spaniol face si vinuri in stil mai modern si mai apropiate de ce avem noi, Aster sau Torre de Ona. Dar si acolo e greu… Asta e, mergem mai departe..

 

Ca sa terminam cu producatorii straini, mi-au mai placut o Arzuaga Reserva si de standul Heinrig, doua Chablis-uri de la Laroche (un Pemier Cru 2009 cu structura si personalitate si un Chablis 2010 mult mai abordabil si mai popular). Toate din alt film cu Chardonnay-uri  decat ce avem noi pe piata.

 

Si cam atat de prin afara, sa trecem la noi. In primul rand 2012 a fost un an dificil pentru albe, fapt confirmat si de catre participanti. Un an de oenolog, unde doar priceperea acestora a scos vinurile la mal. Majoritatea s-au achitat cu success de sarcina, dar chiar si asa amprenta anului mai dificil (ciudat de fapt) se vede.

 

Sa incepem cu surpriza targului, adica verticala de Matei de la standul Vinarte cu 2000, 2001 si 2006 in forma maxima. Mai ales Magnum-urile la primele doua. Oricum nici dintre ceilalti ani nu am gasit unul care sa nu imi placa. O mare bila alba pentru ei, ca au venit cu verticala respectiva la targ, sa vada  tot “poporul” despre ce este vorba.

Chiar ii intrebam cate sticle mai au de le prapadesc cu o viteza asa de mare..:D Este rar si cumva atipic sa vezi la noi producatori care sa puna deoparte vin atata amar de an si sa nu vrea il sa trasnforme cat mai repede in lichiditati. Thumbs up inca o data!

 

La Stirbey albele 2012 au iesit la fel de bune cum le stiti, ma refer aici la Cramposie si Tamaioasa Romaneasca care pentru mine sunt cam standardul de soi pe la noi. Plus Spumantul datat 14.03.2013, excelent pentru a incepe (sau incheia depinde) ziua de  targ.  Apoi rose-ul in stilul barbatesc pigmentat si gourmand pe care il stim.

Nota Bene: tot la ei am gasit un vin romanesc care sare bine de media pietei noastre:  Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010, de care nu m-am putut abtine sa nu am abuzez in mod repetat. Dupa parerea mea, cel mai bun Sauvignon Blanc romanesc la ora actuala: structurat, cu o coloana de aciditate vibranta si retinut in exprimare aromatica, e chiar peste nivelul multor Sancerre-uri. Impresionant!

Rosiile iarasi sunt vinuri foarte reusite.  La rosii, chestie iarasi rara la noi, am vazut doua vinuri care, pastrate si scoase la timpul lor, arata total diferit (in bine) de chestiile fructate, suprabaricate si la un moment dat obositoare de pe piata noastra. Vi le recomand pentru ca merita: Merlot 2006 si Novac 2007. Novacul cel putin este surprinzator si probabil ca l-as confunda cu un Pinot Noir reusit.

Ca si o concluzie: Stirbey e din liga celor care fac nota aparte in peisajul vinului de la noi.

 

La SERVE am reusit sa evit rose-urile din 2012 care oricum imi sunt arhicunoscute din motive uneori independente de vointa mea. Personal pentru 2012 inclin spre Vinul Cavalerului Roze (facut de la Babadag) pentru lejeritate, ceea ce nu inseamna ca Terra de pe Dealu Mare nu a iesit cum trebuie. Doar ca anul a facut-o mai…ahhh….pronuntata? 😀

Daca tot suntem la Vinul Cavalerului sa remarcam un Riesling de Rin cu un grad mare de abordabilitate si aciditate bine dozata. Bine nu debordeaza de tipicitate, dar oamenii au fost corecti ca totdeauna si au scris doar Riesling pe eticheta din ce imi aduc aminte. Apoi o chestie interesanta un cupaj de Sauvignon Blanc si Feteasca Alba pe gama Terra, unde Feteasca, desi e doar 20% ia fata Sauvignon-ului. In plus a fost si baricata. Un vin foarte interesant mai ales prin ce a rezultat. Pare o Feteasca Alba pe steroizi sustinta din spate de Sauvignon. Apoi pe rosii avem Millenium 2011 si Feteasca Neagra doua vinuri care pastreza stilul elegant al producatorului la un  nivel corect de pret (in jur de 33 de lei prin magazine).

 

La Liliac am trecut prin noua lor gama de medium-low, botezata inspirat Crepuscul, cu un cupaj de Feteasca Regala si Sauvignon Blanc reusit si un Gewurztraminer (cu screwcap, nota bene) abordabil si corect. Pe la 26 de lei daca am inteles bine, sunt vinuri competente care se apropie ca pret de cerintele pietei.  De pe gama normala, Liliac, am remarcat o Feteasca Regala care a iesit frumos, mai ales tinand cont de an si o Feteasca Alba in stilul clasic, cu o tipicitate foarte buna. In plus a evoluat (in bine) si asamblajul de Chardonnay cu Pinot Gris.

 

Vinurile produse in Franta (si branduite cu “Brancusi”, o chestie un pic ciudata daca ma intrebati pe mine) de catre “singurul roman cu domeniu in Bordeaux” nu sunt o revelatie pentru Bordeaux, dar in comparatie cu ce avem in Romania stau chiar bine, mai ales la RPC. Un Merlot 2011 cu IGP pe la 25 de lei si un asamblaj cu AOC Bordeaux (Jean de Bertrand) picant si usor verde de Cabernet Franc, Merlot si Cabernet Sauvingon pe la 35 de lei. La noi ai nostri doar ca faceau asamblajul mai puneau probabil vreo 30 de lei acolo, pentru “amortizarea investitiei”.

In rest vinurile sunt cam tinerele si salbatice in tanini si aciditate, chestie tipica zonei, dar probabil pe viitor se vor mai aseza si vor oferi placere consumatorului. La capitolul albe, avem un cupaj in stil bordelez de Sauvignon Blanc, Semillon si ceva Muscadelle  tot pe la 25 de lei, intr-un stil al carui mare fan nu sunt, dar un vin corect. Si un Sauvignon Blanc 100% (Berticot) care arata chiar bine la 35 de lei. Una peste alta e bine nu au venit cu preturi umflate artificial sub acoperirea: “noi suntem din Bordeaux”. Sunt vinuri normale, cu preturi normale, de Bordeaux generic, de linie.

 

La Oprisor iar am trecut prin vinurile lor bune, adica de la Dragaica in sus (Smerenie, Nenumita, Cutia Paleologu). Nimic de reprosat, vinuri de toata lauda. Nu am mai intrebat insa nimic de preturi. Presupun ca nu a scazut intre timp..:D

 Bine si Caloian-urile si La Cetate pe care le-am vazut impreuna cu d-nul Grigorica sunt normale (erau un Zinfandel in alb si un Riesling Rin competente pe Caloian chiar daca aratau intrucatva similar la nivelul constructiei) pentru ce inseamna piata noastra de vin la ora actuala. Nu va mai spun ce inseamna ca stiti deja. Pe La Cetate mi s-au parut ok Merlot-ul si Cabernet Sauvignon-ul. Ahh..si mai era un Syrah in stil mai light, usor frantuzesc, care nu stiu cat o sa prinda la noi.

Apoi mai avem un experiment cu Detaliu: am vazut varianta pe alb, un Chardonnay vinificat in dulce, cu arome de fructe coapte care parca mai are nevoie de un pic de aciditate sa echilibreze zaharul, dar un vin corect. Nu am intrebat de pret.

Este pacat si usor trist atunci cand considerentele  comerciale si de business primeaza in fata celor care tin de vin. Si chestia asta mi-a fost accentuata mai ales dupa ce am vazut vinurile si filozofia de la Rioja Alta. Sa tii un vin 11 ani inainte de a-l lansa pe piata cred ca este de neconceput in cazul nostru.

Pana la urma este apanajul globalizarii si investitiilor straine si asta se intampla cand decizia nu apartine exclusiv oamenilor care lucreaza efectiv cu vinul.

 

 

La Vincon nu am apucat sa vad decat doua albe, un Muscat Ottonel expresiv si bine realizat pe gama Ambrosio si o Sarba surprinzator de corecta, atat ca vin cat si ca pret, pe Beciul Domnesc. Fara zahar rezidual.

Apoi cel mai reusit produs al lor la ora atuala: vinarsul Jad. Bun! Nu se compara el cu un Cognac XO, dar de pe la noi e cel mai reusit specimen de acest gen.  Bine, Vincon are si mult distilat de unde sa aleaga..:D Oricum si aici am primit asigurari ca se ocupa mai atent de vinuri in ultimul timp si pregatesc niste lansari noi.

 

La Domeniile Urlati, Feteasca Neagra Paganus arata la fel de rotunda ca ultima data cand am incercat-o si am fost asigurat ca nu s-a adaugat nimic la ea intre timp…:D In curand va aparea pe piata o varianta noua despre care mi s-a spus ca va repeta caracterul initial salbatic al precedentei. Apoi un Muscat care mi-a placut cum se prezinta mai ales in intervalul de pret in care este oferit. De fapt cam toate vinurile de la ei au un RPC corect, ceea ce este un lucru rar intalnit pe la noi.

 

Cam aici am avut timp sa zabovesc mai pe indelete. Acum ce am mai remarcat, din pacate cam pe fuga:

 

Rose-ul reusit  de la Casa de Vinuri Cotnari, care desi sufera de un usor bottle schock care ii fura un pic din precizie si armonie, este impresionant de lejer, proaspat si provensal fata de ce te-ai astepta de la o Busioaca de Bohotin. Bine este probabil si de la antiteza cu plonk-ul pe la care ni l-a servit Cotnari-ul cu gratie ani de zile.

Una peste alta la Casa de Vinuri Cotnari porcii inca zboara fericiti si sper sa nu fie prea curand afectati de gravitatie ca arata binisor acolo sus. Ah, sa nu uit ambientul sonor pe care ni l-au asigurat sambata care desi era calitativ si se potrivea cu vinurile lor, nu stiu cat cadra cu un targ de vinuri. De gustibus! De altceva (altcineva) nu mai zic nimic, ma opresc aici ca sa nu fiu acuzat de discriminare…

 

 Rose-ul 2012 de la Avincis arata ca Ghislain e francez: fresh, light, expresiv, chiar daca l-au luat direct din tanc pentru targ. Plus avem ceva promisiuni de rosii competente in curand. Tinand cont de cine sunt facute am “high expectations” mai ales pe partea de Pinot Noir. Si mi-a spus “cineva” ca nu crede ca voi fi dezamagit..:D

 

Apoi Jidvei a scos pe gama Nec Plus Ultra un Chardonnay demisec si usor cam baricat pentru gustul meu, dar merita evidentiat Sauvignon Blanc-ul care desi este demisec prezinta o aciditate care creaza un echilibru corect, pe fondul unei tipicitati si a unui spectru aromatic neobisnuit de reusite pentru Jidvei. Bun! Impresia este exact ce spuneam mai sus: vinurile romanesti ajung incet-incet la linia de plutire.

 

La crama Tatal si Fiul am vazut doua albe curate si corect lucrate care poarta insa amprenata alcoolica a anului 2012: un Muscat  si un Sauvignon Blanc. La 25 de lei sticla, merg. Plus o Feteasca Regala din 2007 cu ceva semne de imbatranire, dar care se tine inca surprinzator de bine.

 

La Aurelia Visinescu am incercat noutatile pe partea de albe, la rosii nu am mai ajuns a doua zi din motive de lipsa de timp si program scurt. Aici avem un White Artisan Alb asamblaj din FA cu Riesling si TR in care fiecare soi isi face bine treaba. Artisan-urile mi s-au parut vinuri bune intotdeauna intre altele fie spus. Apoi un Pinot Gris cu tipicitate pe Karakter parca si o Tamaioasa Romaneasca in sec, care este ok, desi eu sunt fan al aromaticelor de acest gen cu ceva rest de zahar.

 

Ufff…iara a iesit un post cat o zi de post. Dar fiecare citeste ce il intereseaza. Una peste alta, vinuri corecte cam de la toti producatorii, discutii cel putin la fel de interesante ca vinurile (adesea mai interesante) si multe sperante pentru viitor!

Cam asta a fost in linii mari, scuze daca am mai omis pe cineva!

Desi au fost mai putini expozanti ca in toamna nu am reusit sa trec pe la toti. Mai ales a doua zi, sa vad rosiile. Dar exista si Goodwine-ul de toamna, nu?

 

 

Tags: Bucuresti, Goodwine 2013, Romexpo

Trackback URI | Comments RSS