Mar 28 2013
Adevar sau provocare: Domeniile Boieru au trecut, cu costuri mari, Carpatii…
Bun…despre Domeniile Boieru am vorbit si la Goodwine-ul din toamna, sub rezerva aromelor de prajeala care planau deasupra standului nefericit pozitionat peste drum de atelierul culinar ad-hoc dotat cu cratiti, tigai si masterchef-i autohtoni. Le-am vazut pe fuga, mi s-au parut vinuri corecte, mai ales tinand cont de preturi (in jur de 18-20 lei parca). Problema pe care am expus-o si atunci era cea cu distributia, ei neavand ceva organizat pe zona Munteniei si axandu-se mai mult pe Transilvania.
Revenind in anul de gratie 2013 si tinand cont ca intre timp vinurile au „trecut” Carpatii, aparand si pe unele site-uri de comert electronic cu vin de pe la noi am constatat cu surprindere ca acestea s-au cam umflat la pret. Adica au ajuns 27 – 28 de lei.
Am banuit in prima instanta producatorul de aceasta miscare. Beneficiind de ceva expunere, presupuneam ca s-au gandit sa mai umfle „cascavalul”. Doar ca la ultima vizita prin Transilvania am aflat cu surprindere ca vinurile se vand in zona tot cu 18 lei/sticla ceea ce mi-a sugerat un caz clasic de comerciant lacom care profita de o conjunctura de piata. Adica despre ce vorbeam aici. Deh asa e la noi, daca nu te arde producatorul, te arde comerciantul. De obicei te ard amandoi…
Bine, efectul psihologic al preturilor de mai sus a functionat pentru mine perfect: m-am autoconvins pe loc si cu usurinta ca fac o afacere buna daca le iau cu 18 lei. Oricum mai buna decat cei care dau pe ele 27-28 lei. Asa ca am luat cate una din fiecare.
Asadar, ca sa parafrazez un confrate, sa incepem cu „lucrurile bune”, dintre cele pe care am apucat sa le desfac:
Traminer Demisec 2011: galben auriu, cu nas tipic (lychee, trandafiri), fara a avea o intensitate deosebita, usor lipsit de precizie in exprimare. Pe palatin are un atac in care initial se simte zaharul rezidual, bine echilibrat apoi de aciditate. Note gustative similare celor din nas plus ceva fructe exotice. Final usor amarui-tonic cu un postgust in note de dulceata de trandafiri cu migadale. Bun. Mi s-a parut cel mai reusit, cred ca si prin prisma comparatiei cu cel mult mai scump de la Villa Vinea. Este clar sub el ca si calitate (eleganta, integrare, structura), dar nu atat de mult cat sa justifice diferenta enorma de pret.
Sauvignon Blanc – Traminer 2011 Sec un vin plecat probabil de la baza de mai sus si ajutat cu ceva Sauvignon Blanc pentru un plus de aciditate si mai putin zahar rezidual (aceste fiind sec). Sauvignon-ul il ajuta cu tuse de fructe coapte in nas (caise, piersici, pepene galben) si cu ceva mai multa aciditate in evolutie. Care aciditate devine usor dura si neintegrata pe final. Acceptabil spre Bun…pe la bariera celor 80 de puncte.
Dry Muscat 2011 Sec Galben pai, cu un nas “popular” de arome tipice de muscat, cu flori de tei si struguri copti. Evolutie cu impresii rustice, populare, de strugure copt. Usor evaziva si cu o aciditate usor neintegrata, variabila, uneori cam prea prezenta, alteori lipsa. Bine nici eu nu sunt un mare fan al soiurilor astea aromatice, cu impresii dulci in nas, vinificate in sec. Acceptabil
Sauvignon Blanc cu Riesling Sec 2011, cu un nas dominat de notele verzi si usor florale de Riesling si cu o evolutie marcata de aciditate dura si lipsa de extract. Usor apos si diluat (un fel de apa cu sare de la lamaie), dar in rest un vin corect. Cam ciudat sa cupajezi (asamblezi?) doua soiuri acide venite si dintr-un climat mai racoros. Acceptabil
Pinot Noir Roze 2011 cu o culoare de foaie de ceapa si un nas “popular”, usor vulgar, cu fructe rosii (capsuni, zmeura, fragi in note usor artificiale, de dozator TEC de pe vremuri) si un vag iz de acetona (asta ca sa nu zic ca miroase a “camera de fata care isi face unghiile vineri seara” ca fur licenta poetica pentru care un confrate tocmai a fost “tras de urechi”). Pe palatin se prezinta rotund, cu un corp mediu, usor plat, cu deficit de aciditate. Pe final se simte usor sulful si o impresie amara destul de deranjanta, care lasa un postgust usor alcolizat, cu impresii de lichior de capsuni si diluant. Un vin Slab. Clar nu e cel mai reusit rose pe care l-am intalnit si cu siguranta nu as bea in mod curent asa ceva. E facut de Halewood pentru cei de la Domeniile Boieru. Cum nici Halewood nu sunt faimosi pentru Rose-urile lor, nici nu vad cum si de ce ar fi facut vreo capodopera pentru concurenta.
Dupa cum se vede si din fotografia de mai sus mai erau un Muscat Ottonel demisec si un Pinot Gris demidulce pe care nu le-am incercat. Din motive de lispa de chef pentru dulcegarii aromatice la momentul respectiv. Cand o sa le beau revin cu detalii, desi din ce imi aduc aminte de la Goodwine, se prezentau in aceeasi parametri ca cele de mai sus.
Ca si concluzie, avem de a face cu vinuri corecte, curate, lucrate ok, fara defecte evidente. Bine, in afara de rose care e cam ciudatel, dar nu e lucrat de ei. La 18 lei RPC-ul este Acceptabil si corect. Chiar Bun pentru Traminer.
Ca si recomandari, probabil as sugera producatorului:
– sa isi delimiteze mai bine gamele si vinurile intre ele. Toate arata cam la fel. Grafic si faptic.
– Sa se hotarasca la doua-trei cupaje reusite si ceva varietaluri care confirma in timp si sa mearga pe ele incercand sa le diferentieze cat mai bine. Cam toate par ca merg in aceeasi nota a constructiei, adica usor diluate, apoase si lipsite de extract si personalitate. Probabil ca ar trebui renuntat si la productiile mari la hectar.
– Sa se abtina la cresteri peste noapte de preturi, cum parca vad ca s-a intamplat la unele dintre cele dulci (Episcopal sau Cardinal). Care de altfel sunt vinuri bune. Probabil ca se trage de la ceva medalii autohtone..:D Deh, “autosugestia” ca in sticla e altceva, dupa ce s-a “marcat” o medalie…
– Sa isi extinda si controleze mai bine canalele de distributie si mai ales ce fac acestea cu preturile si vinurile lor.
– Sa isi aduca site-ul la zi cu informatii despre vinurile pe care le au la vanzare
In rest, la 18 lei sunt o varianta buna pentru gamele de linie de la Jidvei. Cu putin efort au potential sa fie chiar mai mult decat atat pe viitor.
In schimb la cei 27 – 28 de lei citati pe site-ul de mai sus, RPC-ul este Slab. Ma gandesc ca de la crama pleaca probabil cu in jur de 13-14 lei, deci avem in fata un caz de adaos comercial de aproximativ 100%.
Si atunci sa nu zicem si noi ca presedintele tuturor romanilor, in stil “adevar sau provocare”: “O fi bine, domnu’ comerciant? Nu stiu daca-i bine, domnu comerciant…”
