Mar 15 2013
Si italienii au cooperativele lor: Agricoltori del Geografico Cerraia 2004
O sa va povestesc astazi de un vin produs de o “cooperativa” din Italia: Agricoltori del Geografico. Desi denumirea de cooperativa are conotatii negative, mai ales in Franta, unde in afara de cateva exemple pozitive (cum ar fi La Chablisienne) majoritatea celorlalte produc “plonk”, scopul crearii celei de fata a fost tocmai mentinerea identitatii vinului din zona Geografica Chianti in fata valului de vin ieftin si prost, etichetat ca atare in scopuri de marketing. De aici si denumira “del Geografico”, vinurile provenind numai din zona Chianti originala. Si nu, nu este vorba nici de o cooperativa de la fotbal, desi italienii au si ei de astea..:D
Exemplarul de fata este un Vino Nobile di Montepulciano. Care nu are nimic de a face cu soiul Montepulciano d’Abruzzo. Are legatura insa cu localitatea Montepulciano din Toscana, in jurul careia se intind suprafetele viticole din DOCG respectiv.
Vinul este un asamblaj din Prugnolo Gentile majoritar (de fapt o varietate de Sangiovese in traducere internationala), plus Canaiolo Nero si Mammolo. Produs in 2004, an exceptional pentru Toscana. Este imbuteliat de unul dintre “socio” cooperativei: Federico Carletti. Nume greu pentru vinurile din Montepulciano, daca amintim ca detine Azienda Poliziano.
Fara sa aiba parte de conditii de pastrare exceptionale, vinul se prezinta in anul de gratie 2013 astfel:
Aspect (Culoare): Rosu rubiniu cu usoare nuante evaluate, brun-caramizii in margini
Nas: Precis, focusat, initial in tuse inchise, complexe, de cutie de lemn, mosc, trufe lavanda, piele si tutun. Fundalul este asigurat de impresii vagi de fructe negre. Dupa o aerare usoara fructele negre, ciresele bine coapte si cele negre isi regasesc in mod neasteptat tonul, preluand prim planul. Un nas deosebit, curat, complex si evolutiv.
Gust: Atac surprinzator de proaspat, cu aciditate vivace, in echilibru cu un corp mediu spre pronuntat, matasos. Intensitate aromatica impresionanta pentru varsta si pedigree-ul vinului, cu o doza consistenta de fructe negre, cirese coapte si note condimentate, bine integrate in evolutie.
Pe palatin se simte catifelat, suplu, tandru pe tot parcursul evolutiei, taninii inca prezenti si sesizabili mai ales pe final conferindu-i structura, fara sa faca nota aparte in echilibrul general. Postgustul mediu spre lung mentine initial aceleasi impresii fructate, pentru ca ulterior se se stinga in tuse de condiment.
Un vin Foarte Bun, aflat in preajma barierei de 90 de puncte si in acelasi timp un exemplu perfect de evolutie si echilibru pentru un vin italian. Si este inca departe de capatul drumului, aciditatea si taninii fiind capabile sa il mai tina in viata inca 3-4 ani minim.
Si pentru cine vrea si poveste asociata vinului, sa priveasca poza de mai jos. Sunt cei 17 membri fondatori ai cooperativei la nasterea acesteia in 1961. Transmite “Italia” si Chianti cat o mie de cuvinte…Parca si “cooperativa” suna altfel…
