Mar 13 2013
Un italian competent: Villa Antinori Bianco 2011
Nu cred ca mai este cazul sa va povestesc despre Antinori si despre traditia acestora in productia de vin. Ca de altfel nici despre imperiul oenologic pe care il controleaza la ora actuala care se intinde din Italia pana in Romania prin asocierea cu Halewood.
Vinul de fata nu vine de pe o proprietate specifica aflata sub controlul celebrei case. Este produs din struguri selectati din regiunea Toscana si imbina varietati specifice Italiei (Trebbiano si Malvasia) cu varietati internationale (Pinot Gris, Pinot Blanc si Rheinriesling). Cel putin pentru varianta 2011. In unii ani se mai pune si Chardonnay sau se folosesc mai putine soiuri, in diferite proportii.
Ideea de baza este probabil aceea de a produce un vin la un nivel constant de calitate, din partea unei case celebre, cu nume greu si blazon in piata, destinat mainstream-ului. Si nu m-am inselat in privinta aceasta:
Aspect (Culoare): Galben auriu cu evidente reflexe verzui in profunzime
Nas: Aspecte usor drojdioase in deschidere, ce amintesc de sampanie (unt, briose) plus ceva vanilie. Se deschide in tuse de citrice dulci, caise si piersici coapte, pepene galben, ananas plus cu tente mineral-florale, de cremene, tuberose si iasomie. Are cate putin din toate, pentru toti.
Gust: Atac retinut aromatic, catifelat, cu un corp mediu si o evolutie pe palatin rotunda si plina. Aciditatea isi face insa simtita prezenta in partea a doua a evolutiei, gradual, in doze mici, intr-un crescendo bine calculat, echilibrand treptat corpul si senzatia „grasa” din debut. Toate acestea pe fondul unor arome care confirma nasul, cu fructe exotice, “stone fruits” coapte, citrice dulci, tinute insa in control de catre jocul dintre aciditate si corp.
Finalul aduce o aciditate la superlativ, usor crocanta, care imprima o senzatie citric-minerala (de lime), cu aspecte usor tonice, invocand senzatii de Kinley. Postgust mediu, cu o persistenta surprinzatoare, in care senzatiile crocant-amarui din final lasa loc tuselor prietenoase, de miere, ceara si fructe dulci.
Per ansamblu un vin Bun (spre Foarte Bun) care are de toate, cu un echilibru studiat si bine sustinut de catre toate componentele. Sufera insa de pacatul comun tuturor acestor exemplare destinate sa satisfaca cat mai multe gusturi: lipsa de personalitate.
Pe la noi se gaseste bineinteles pe site-ul Halewood care il si importa (ce surpriza) la 42 de lei. Un RPC Acceptabil si corect pentru ce ofera. Probabil ca “dincolo”, in Cizma, e mai ieftin..:D
Personal prefer insa ceva mai multa personalitate la banii respectivi. Chiar in detrimentul echilibrului sau al abordabilitatii.
