Feb 07 2013

Cu marketing frantuzesc de mare angajament: Moulin de Gassac Guilhem Rouge 2011

Published by at 1:59 AM under 2011,Carignan,Franta,Grenache,Mourvedre,Rosu,Sec,Syrah

 

Un vin pe care daca nu esti putin dus cu “vinul” probabil ca nu l-ai baga in seama in diversitatea ofertei de pe Vinatis. Descoperire personala cu care ma laud. Site-ul, nu vinul..:D

In schimba daca esti fanatic si pasionat de vinuri cu povesti de genul David si Goliath, aduse in nota moderna, cu multinationale infometate de extindere  infrante de un mic producator local, toate cu o tusa de Che Guevara local pe care Aime Guibert o are (acum) din plin, ajungi sa faci „click” instantaneu la tot ce poarta Gassac pe eticheta.  Divagand un pic, omul are un stil de a face marketing superb, pe model frantuzesc (daca nu v-am zis inca: eu consider ca marketingul se imparte la fel ca si vinul in doua categorii: de Lume Veche si de Lume Noua) si stie sa isi castige publicul (consumatorul) local de partea sa.

Mai ales ca francezii percuteaza imediat la povesti cu identitatea nationala, traditie, terroir, mistretii si vegetatia de pe masivul Arboussas aflate in pericol, l’heritage etc. Daca mai pui la socoteala ca te lupti si impotriva “invaziei” unui gigant american “fara scrupule”, cum a fost demonizat Mondavi,  ai pus-o de o expunere media si un marketing in Franta de o sa iti ajunga cateva generatii de acum incolo.

 

Oricum din toata povestea cu Mondavi, cel mai castigat a iesit Aime Guibert si mai putin Languedoc-ul ca zona, care dupa umila mea parere ar fi avut infinit mai mult de castigat ca expunere si evolutie pe piata internationala daca Mondavi s-ar fi implantat peste gard de Guibert si al lui Mas de Daumas Gassac. Dar deh, asa cum zice francezul: „a la guerre comme a la guerre”…scapa cine poate.

 

Vinul despre care o sa va vorbesc nu este nici pe departe nava amiral a cramei. Ma refer la Mas de Gassac, vin incadrat cu fronda in umila categorie „IGP Pays d’Herault”, producatorul considerandu-se  „incorsetat” de limitarile AOC-ului. Iarasi o chestie pe care a intors-o in favoarea lui si care imi miroase marketing bine gandit.

Vinul de fata deci, Moulin de Gassac se vrea un cupaj prietenos, de zi cu zi, pentru consumatorul “de rand”. Vorbesc de consumatorul de rand din Franta care se deosebeste fundamental de consumatorul de rand din Romania. Si nu ma gandesc aici doar la capitolul preferinta pentru zahar, ci si la modul in care este tratat de catre producatori.

Asadar fara a avea prea mari asteptari de la un vin de 5 €, dar intrucatva entuziasmat ca ma pot afla in preajma „legendei” Daumas Gassac, va relatez despre acest „assemblage” realizat din Syrah, Grenache, Mourvedre  si Carignan. Adica tot ce are Languedoc-ul mai bun si probabil Guibert mai slab calitativ pentru a intra pe langa Cabernet in vinul „mare”…:D.

 

Guilhem GassacAspect (Culoare): rosu intens, cernelos, opac, cu tente violet evidente, colorat probabil si de procentul de Carignan

 

Nas: Fructat, de intensitate medie, initial cu un mix de fructe negre si rosii plus ceva adaosuri de violete si condiment (piper, scortisoara). Ansamblul este completat fericit de ceva note carnoase (meaty) cu arome de trufe, anason si ghimbir in fundal.  Putem spune ca a imprumutat ceva aromatica de la fiecare dintre soiurile de mai sus, dar pastreaza totusi o tenta rustica care ii da farmec.

 

Gust: vioi in atac, cu aciditate prezenta, dar bine echilibrata de corpolenta medie, usor „mestecabila” la un moment dat. Pe palatin defileaza panoplia de senzatii gustative specifice soiurilor de mai sus intr-o ordine bine stabilita si orchestrata, ca intr-o parada militara: fructe negre, nuante afumate, fructe rosii, condimente bine integrate, etc. Impresionanta este totusi senzatia de unitate si integrare care ii confera o nota de precizie si structura in ciuda melanjului generos de soiuri.

In ciuda faptului ca este un vin de Languedoc evolutia este lejera, supla, fructata, chiar proaspata pe alocuri si cu usoare tuse amarui, fapt datorat probabil si taninilor usor tineri, prompti pe final la raport. Daca va deranjeaza cumva se rezolva oricum cu ceva grade de temperatura in plus. Postgust este usor picant initial, cu ceva note afumate, pentru ca ulterior fructele rosii dulci sa preia conducerea alaturi de ceva aspecte  picante.

 

Un vin Bun, care impresioneaza in primul rand prin constructie si senzatia de unitate. O unitate care nu da insa sentimentul de monolit, de greoi, ci mai degraba se muleaza unei evolutii soft, lejere si perfect abordabile, care ofera placerea aceea care trebuie sa caracterizeze invariabil un vin popular.

Si de aceea eu il consider o realizare in sine, nu pentru ca ar fi vreun monstru de complexitate, arome sau cine stie ce dantelarii complicate de baricuri si cupajari intortocheate. E o chestie care pare descurajant de simpla, directa si placuta simturilor. Si mai impresioneaza prin ceva: pretul de 5 €.

 

Asa ca in final ma vad nevoit sa ma alatur colegului George (care mi-a luat-o inainte si scris deja despre specimenul de fata) in exercitiul devenit intrucatva retoric de a deplange lipsa unor exemplare finisate similar la nivelul pietei autohtone, pe acelasi palier de pret.

Simplu, simplu, dar  al naibii de greu de facut din cate se pare…

Daca te mai uiti si pe eticheta si gasesti scris:  “Un vin comme autrefois“, (in traducere libera: “Un vin ca pe vremuri”) deja te gandesti ce vremuri traim noi si ce traiesc altii.  Si te apuca depresia…

 

2 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply