Jan 30 2013
Exista castele si in Liban: Chateau Ksara Blanc de Blancs 2011
Desi multi privesc Libanul ca apartinand lumii arabe, in primul rand datorita pozitionarii sale geografice, acesta are mai multe in comun cu civilizatia vestica decat cu cea araba. De exemplu fiind una dintre tarile cu cea mai mare diversitate religioasa din lume, are o comunitate crestina de aproape 40 % din intreaga populatie, rezultand o apropiere foarte mare de obiceiurile si traditiile vestice. Practic de aceea si vinul este considerat ca fancand parte din cultura si civilizatia libaneza, originile cultivarii viei pe actualul teritoriu al Libanului datand de peste 5000 de ani. Nu va mai plictisesc cu detalii istorice si biblice, oricum le gasiti pe internet. Oricum sunt niste informatii foarte interesante privind traditia vinului libanez.
Vinul despre care o sa va povestesc vine de la Chateau Ksara si desi ar putea suna cam kitsch pentru unii carora probabil (ca si mie) le rasuna in cap celebra eticheta “Chateau Domenii” de pe la noi, nu este chiar asa. Producatorul respectiv face vin inca din 1857 cand o mana de calugari iezuiti au facut primul vin sec din Liban. De atunci acesta a devenit un fel de emblema nationala, cu vinuri exportate pe cinci continente, apreciate si cautate in primul rand de catre diaspora libaneza, extrem de numeroasa in America de Sud, mai ales in urma razboaielor din ultimii ani.
Vinul este un assemblage de trei soiuri: Sauvignon Blanc (55%), Semillon (25%) si Chardonnay (20%), o parte dintre vinuri fiind maturate cateva luni in baricuri de stejar frantuzesc. Tot procesul si varietatile respective duc la un vin destul de rotund si corpolent, cu un caracter aromatic, gen Gewurztraminer. Asadar:
Aspect (Culoare): galben evident, de lamaie coapta si aspecte de corp pronuntat, onctuos.
Nas: intens, parfumat, dulce, cu note evidente de vanilie (mai degraba prajitura cu vanilie, unt si stafide) si aspecte condimentat-picante (ghimbir, nucsoara, cuisoare). Plus evidente si intoxicante tuse florale (dulceata de trandafiri, tuberoze) si dulceata de citrice care aduc aminte de parfumurile rusesti postrevolutionare.
Gust: Atac rotund, catifelat, onctuos ce dezvolta ulerior un corp mediu spre pronuntat, dar cu suplete si inflexiuni interesante in evolutia pe palatin. Domina notele de flori, de condiment si un cotail de caise si piersici bine parguite sau uscate. Aciditatea isi face cu greu loc prin tot ansamblul, dar bine racit, vinul este corect echilibrat. Finalul aduce tuse picante, amarui, de migdale si nuci, urmate de aspecte dulci de fagure de miere, unt si vanilie ce defileaza in postgustul cu o remanenta medie pe palatin.
Un vin Bun, “lucrat”, usor complicat si cu o nuanta de artificial din acest motiv. E o chestie de Bordeaux alb virata spre Alsacia. Eu personal nu prea sunt fanul acestui gen de vin, corpolent, usor “gras” si incarcat de arome, dar probabil ca un preparat culinar mai spicy de prin bucataria orientala sau libaneza l-ar scoate in evidenta. Oricum nu l-as pune langa peste mai delicat sau fructe de mare asa cum recomanda producatorul.
Vinul este importat de Alma Tim Distribution si il puteti aici la 49 de lei ceea ce pentru piata romaneasca (unde avem varietaluri din soiuri internationale de pe vii de 3 ani pe la 50-60 de lei) reprezinta un RPC Acceptabil.
Exista! Regatele cruciate n-au stat degeaba! Ba chiar se spune ca anumite clone de vita de vie din Liban sunt mai pure decat cele din Franta.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
January 30th, 2013 at 4:39 PM
Si mai e celebra legenda infirmata de cercetarile ADN-ului, cum ca Syrah a fost adus tot de cruciati în Franta…
Cruciatii astia se pare ca erau pasionati mai mult de viticultura sect de razboi.
Cea cu clonele se pare ca e adev?rata totusi.
Si in plus ei au ceea ce nu avem noi cu toata istoria noastra milenara: un cult rime recunoscut international: Chateau Musar
[Raspunde]