Iau ca pe un fapt unanim recunoscut dorinta marilor producatori de vin de la noi sa scoata vinuri “premium”.  Capitol la care au ajuns ei (si numai ei) la concluzia ca ramasesera in urma. Asa ca au luat-o cu toti pe drumul catre Oz (nu puscaria din serialul de pe HBO, stati linistiti) cu scopul declarat de a-l determina pe Vrajitor (a se citi consumatorul de vin) sa le umple cuferele cu bani.  Unii au reusit, altii sunt pe drum, altii s-au pierdut prin peisaj, altii au plecat mai tarziu sau au ramas acasa. In fine…

Astazi o sa va povestesc despre ultima lansare din categoria “vinuri premium de la mari producatori romani de bozie* ”: gama Ambrosio de la Vincon. De fapt o sa va povestesc doar de spre Merlot-ul din gama respectiva. Despre Cabernet am adus vorba in experienta de trista amintire (Vincon nu are nici o vina) de la Vintest-ul din toamna.

Dar mai intai sa va spun ca am primit sticla de fata ca mostra din partea prodcuatorului, la Goodwine impreuna cu una de Cabernet Sauvignon (multumesc si pe acesta cale). Pe canalele “oficiale” aceasta pleaca cu aprox. 60 de lei de la crama si probabil trece milionul prin HORECA. E mult, e putin? Vom vedea in cele ce urmeaza…

Ahhh..inca o idee despre denumirea gamei: de unde pana unde Ambrosio? Mie imi sugereaza vinuri dulci, ambrozie, nectar&stuff. Dar toate rosiile sunt seci (parca doar Tamaioasa Romaneasca este dulce). Asa ca, daca as fi fost in locul lor, as fi pus “A-ul” ala cu aripioare de la Ambrosio  pe gama Beciul Domnesc ca da mai bine cu nivelul (diabetic de mare)  al zaharului de acolo. Si viceversa.

Fara sa lungesc vorba inutil  iata cum mi s-a parut mie vinul in cauza:

Aspect (Culoare): rosu rubiniu, destul de deschis, spre cireasa de mai si cu nuante brun-caramizii in borduri, semn de imbatranire prematura pentru un 2008, probabil datorata unei usoare oxidari.

Nas: Deschis la temperatura camerei (in pofida sfaturilor de pe spatele etichetei care indemnau la 16-18 grade) vinul prezinta un nas cu evidente tente alcolice si de baric plus ceva nuante dulcege de fructe confiate (lichioruri si visinate). Bagat la frigider o jumatate de ora, scos, turnat in pahar, mirosit: note vegetale, de brusture si “forest floor” cu destul de mult baric sub forma vaniliei, scortisoarei, cafelei plus ceva tente oxidate. Tinand cont ca nu e Pinot Noir de Burgundia, as zice ca au fost ceva probleme cu igiena in crama prin 2008? Intreb, nu dau cu parul…

Gust: Atac subtirel, evaziv urmat de un corp diluat, fara structura, usor descarnat. Predomina notele de baric, cu un deficit evident de fruct in evolutie, tente de maturare precoce pentru un vin din 2008 si o aciditate ridicata, deranjanta. Tanini se simt destul de dur pe palatin, cu impresii amare evidente in partea a doua a evolutiei. Postgustul este alcolizat, cald cu tuse plate, dulcege si gemoase alaturi de ceva cafea si ciocolata neagra. Dupa racire la 15-16 grade pare mai abordabil, in sensul unui alcool mult mai bine ascuns, a estomparii senzatiilor amare de pe palatin si parca a unui mic plus la capitolul fruct. Acesta pastreaza insa aceelasi caracteristici “coapte” de mai sus.

Un vin Acceptabil (spre Bun cu indulgenta si mai mult pentru intentie), trecut de prima tinerete, poate si de a doua si aflat pe o panta descendenta, dupa umila mea parere. Cred ca a fost tinut cam mult in baric sau nu a avut corpul si nivelul extractiv sa ii faca fata inca de la inceput. S-ar putea sa mai intalniti pe undeva pe internet nazbatii de genul “Are potential si promite evolutie la sticla, fiind nevoie de câtiva ani pentru o maturare completa si o prezentare perfecta a secretelor sale ascunse bine, pastrate în stropii sai rubinii.”

Personal eu nu mai cred demult in lirisme, licente poetice si Mos Craciun…

Recomandarea mea este sa il raciti pe la 16 grade si sa il beti acum. Poate in timp aciditatea si tanini se vor mai estompa, dar lipsa de fruct si de structura nu prevesteste nimic bun. Vom trai si vom vedea. Ma gandesc sa nu fi fost si ceva cu sticla in cauza, dar nu cred…

Si acum urmeaza problema cea mai mare: pretul. La 60 de lei candideaza cu succes la titlul de cel mai slab RPC din peisaj. Cred ca reuseste performanta sa depaseasca rosiile Lacerta la acest capitol. Ceea ce nu e deloc usor. Din ce stiu a luat si ceva medalii pe la Bruxelles si pe la noi; probabil un caz de “butoiul cel mic”.

Acum nu stiu ce sa zic cu gama asta noua de la Vincon: Am vazut si CS-ul la Goodwine, acum si Melot si nu m-a convins niciunul. Cabernet-ul parca mi s-a parut mai reusit decat cel de fata.  Din doua una: ori Vincon planuia prin 2008 sa faca vinuri “premium” si le-au pus la baric sa le lanseze in 2012 pe piata ori impinsi de la spate de miscarea “quality” care a cuprins in mod subit ceilalti “giganti” de pe la noi in 2012, au cautat prin pivnita ceva licori seci (greu de gasit ceva sec pe acolo dealtfel), au tras niste etichete cu un design cam discutabil si le-au scos pe piata, ca sa nu ramana in urma. Cred ca scenariul doi este mai plauzibil.

 Oricum ar fi nu prea le-a reusit. Pana acum. Probabil ca pe viitor vom vedea eforturi mai consistente.

P.S. I: Cireasa de pe tort: site-ul. No comment….

P.S. II: Nu pot sa nu remarc noile spoturi TV pentru Beciul Domnesc, pe o idee  bine gandita.  Nu pot spune ca sunt un mare fan al acestora (sau al vinurilor respective),  dar cu siguranta reclamele in cauza  “vand” bine la publicul actual de la noi.

 * Bozie =  ei il stiu pomenit ca un regionalism pentru o chestie nu tocmai flantanta cand este vorba de vin din struguri…un fel de “plonk” din engleza, dar o treapta mai jos.

Tags: 2008, Ambrosio, Merlot, sec, vincon

Trackback URI | Comments RSS