Ceea ce urmeaza este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu personaje reale este profund intamplatoare si se face pe responsabilitatea si abilitatea cititorului.

Citeam acum cateva luni o postare pe blogul lui Tyler Colman (Dr. Vino) cu un titlu foarte atragator: “Who makes money in wine writing?” despre cum poti monetizezi un blog de vin. Si concluziile nu erau foarte positive in acest sens. Pe scurt, nu prea poti, blogging-ul se face cu si din pasiune si mai putin “for the love of money”. De fapt poti sa o faci daca alegi sa inchizi un pic ochii la aspectul etic al lucrurilor.

Asadar, studiu de caz:

Sa zicem ca ti-ai facut un blog de vin. Si ai scris o perioada de vreo doi ani nazuind in tot acest timp cam ce nazuiesc 99% din “dezinteresantii” de prin presa sau social media generalista: sa il monetizezi. Adica sa scoti si tu un ban.

Pentru o aura de seriozitate si o acuarela de responsabilitate, te apuci cu ravna sa arunci cu puncte in stanga si in dreapta. In plus cu acest mic artificiu poti proiecta autoritate si ai impact direct asupra consumatorului si mai ales asupra psihicului producatorului. Mai ales cand stergi pe jos cu vinul lui si ii tragi un 69 de puncte. Bun….

Si dai in dreapta, dai in stanga ca sa se duca vestea ca esti un fel de Baba Novac incoruptibil al vinurilor, pururi de partea consumatorului amarat care da prea mult pentru vinurile autohtone (nu ca nu ar fi adevarat). Tu insa in tot acest timp ai strategia in cap si stii ce ai de facut…ca doar de aia te-ai apucat de scris, nu?

 Beleaua este ca, exact ca in versurile celebrei melodii de la Bosquito care bantuia prin FM-ul autohotn acum catvia ani: “Banutul nu s-a aratat”  asa cum sperai.

Tu, ai facut tot posibilul, ai injurat pe toata lumea, ai fost primul si cel mai al dracu la punctaje, ai aruncat cu zoaie prin toate curtile, peste toate gardurile si la toate intrunirile. Dar ei pace, s-au aratat muti si surzi la nazuintele tale de realizare financiara rapida. Mai grav este ca in tot acest timp aveai exemple de succes exact langa tine care iti aratau clar sa se poate si ca se scot chiar bani frumosi din domeniu.

Vazand ca nu se poate cu vorba ”buna“ intr-o buna zi uitandu-te la modele de succes  din jur, ai observat ca in presa se pot face bani frumosi dupa principiul Dan Diaconescu: da-mi bani ca altel te injur la TV. Sau la ziar. In cazul nostru pe blog si pe peste tot pe unde apuc.  Asta ca sa alegem doar un exponent de succes al presei autohtone care presa face practic in proportie de 90% cam acelasi lucru. Dar problema este ca tu nu ai ce publicitate sa vinzi, traficul nu iti permite, desi stai cu ochii pe el ca pe butelie si in plus nici “partea cealalta”, adica producatorul, nu prea vede rostul investitiei intr-un banner pe site-ul tau.

Credit @www.palatepress.com

Dar te strafulgereaza (sau ti se sugereaza) o idee “fenomenala”: daca iti faci (si) tu un magazine online de vinuri? Bine nu o sa spui in mod direct si deschis ca este al tau. Asta ar insemna sa iti devoalezi planul si sa pierzi din “puterea de negociere”. Si apoi unii dintre cititorii tai s-ar putea intreba de ce ii lauzi atat pe unii si ii injuri pe altii. Si apoi sa te intrebe alte chestii nasole care tin de etica si morala la care ti-ar fi greu sa raspunzi si cu care in general nu  vrei sa ai de a face. De ce? Pentru ca nu iti aduc bani. Ba din contra, te fac sa pierzi…

Asa ca o sa spui ca site-ul este “al unor prieteni” sau al unui var din provincie, asta pentru a-ti mentine aura de impartialitate, etica si echidistanta in fata auditoriului. Tu doar ii ajuti si te dai un umil expert-consultant nevinovat…

Cum ii ajuti? Simplu: te duci frumos la fiecare producator in parte si le zici: “Uite tati imi faci si mie un pret bun la vinurile matale ca eu sunt cine sunt. Doar ma cunosti, nu trebuie sa iti trag vreo postare cu injuraturi pe blog ca sa stii cine sunt?”. Unii dintre ei, mai slabi de inger (si de vinuri) o fie de acord sa plateasca “taxa de protectie”, altii o sa te trimita in…reteaua proprie de distributie.

La momentul respectiv ai ceea ce tu numesti “un sistem”. Adica o chestie pusa la punct in care tu centrezi tu dai cu capul si din care scoti si tu ceva “malai”. Principiul e simplu: vorbesti cu producatorul X care iti face discount si apoi “pac” le plasezi la “mufloni”  (adica la consumatori) cu pretul de piata. Eventual in postarile tale te faci ca ai si cumparat taman de la magazinul respectiv si implicit te miri retoric ce preturi bune au…

“Muflonii”(consumatorii) in tot timpul asta te cred bantuit de integritate si etica, pe care oricum ai grija sa o racnesti in gura mare si sa te bati cu pumnii in piept ce tare esti tu pe la toate colturile. Si apoi de vinuri nu te mai intereseaza ca sunt scumpe, ca nu merita, ca nu e tocmai cusher toata treaba, etc.…daca iese banul, restul nu conteaza. Tu doar pretinzi ca faci un fel de PR “dezinteresat” dintr-o pozitie aparent marcata de integritate.

Asa cum spuneam mai sus, postarea de fata este un pamflet. Adica din DEX: “Specie literara (în versuri sau în proza) cu caracter satiric, în care scriitorul înfiereaza anumite tare morale, conceptii politice, aspecte negative ale realitatii sociale, trasaturi de caracter ale unei persoane etc.”

O sa ma intrebati ce infierez eu, in cazul de fata in proza? In principal o atitudine dar si o trasatura de caracter in acelasi timp.  Pe cel care se bate cu caramida in piept cat de cinstit si integru este el, pentru ca mai apoi sa isi negocieze in stil de Caragiale parerile proprii pentru un 2 % discount la producator. Pentru el si pentru prietenii lui, ca are valoare si merita…

O sa ma mai intrebati ce m-a gasit sa infierez chestiile astea? Pentru ca pur si simplu nu vreau sa fiu asociat cu personaje de acest gen.

 Rolul blogerului de vin, asa cum il vad eu, nu este “sa incolteasca” producatorul in scopuri pecuniare. Adica pentru o maslina, un banner pe site, niste sticle de vin gratis sau o reducere la niste comenzi mai sanatoase pentru site-ul “unui prieten”. Pentru mine e foarte simplu: Scrii din pasiune si pentru ca te intereseaza subiectul.  Si ma refer aici la pasiunea pentru vin, nu pentru “arginti”…

Credit @ http://www.bloggingcage.com

Vreau sa mai spun ca nu am absolut nici o problema cu cineva care doreste sa isi monetizeze blogul. Cu un singur amendament: ar fi bine (de fapt etic) sa si declare pe undeva printr-un colt de site sau intr-un rand de postare cu ce se ocupa si ca nu e tocmai strain “financiar” de domeniul despre care scrie.

P.S. As fi foarte curios  cati si care dintre producatorii nostri ar achiesa la o cerere de discount-uri si “preturi bune” pe scenariul de mai sus, venita din partea unui blogger. Si stati linistit, nu vreau sa imi fac magazin online.

Este vorba doar curiozitatea mea maladiva care dealtfel mi-a adus multi “prieteni” pana acum. Si cred ca o sa imi mai aduca…

Tags: Bani, Blog Vin, Monetizare

Trackback URI | Comments RSS