2012 a fost un an ciudat. Cel putin pentru mine. Sub un spectru al crizei care se pare ca a devenit deja normalitate si probabil ca va marca denumirea generatiei  din care fac si eu parte.  Mai mult ca sigur va fi tot ceva cu “sacrificiu”, cum se obisnuieste pe la romani. Am avut alegeri peste alegeri, referendumuri, vreo 4 guverne si cate si mai cate.

Daca e sa ma refer la sectorul viticol citeam mai deunazi in Millesime ca 2012 a fost un an total atipic. Chiar prin Dealul Mare  (da, da, Bordeaux-ul Romaniei despre el este vorba) se aud impresii conform carora nu prea ai cu ce sa il compari si nu s-a mai vazut asa ceva.

2003 a fost pentru Champagne tot un an atipic si ciudat de similar cumva lui 2012 de la noi: cu inghet care a injumatatit productia si caldura excesiva spre finnalul verii care a lovit nemilos in aciditatea legendara a strugurilor destinati productiei de sampanie. Rezultatul: cea mai timpurie campanie de recoltare din istorie (si acolo e istorie, nu gluma), inceputa pe la sfarsitul lui august.  Suna cunoscut?

In consecinta cam toate marile case s-au ferit sa declare 2003 ca vintage si sa scoata ceva ca urmare a acestui an, tot vinul mergand la blend-uri si fiind folosit pentru a da un plus de fructuozitate si corpolenta sampaniilor de linie. Plus ca venea si dupa anul 2002 vazut ca unul dintre cele mai bune vintage-uri din ultimii zeci de ani.

Cam toate casele zic, cu o exceptie notabila: Moet &Chadon care au ales sa scoata Dom Perignon din anul respectiv.  Carcotasii spun ca ar fi mai mult presiunea din considerente financiare a LVMH, care controleaza producatorul in discutie, decat consideratiile de calitate care au determinat aceasta miscare. De fapt de la preluarea de catre LVMH (de fapt fuziunea Moet&Chandon cu Louis Vuitton) se pare ca ritmul de declarare a vintage-urilor de Dom Perignon s-a cam inmultit in mod suspect. Cel putin pentru unii. Mai multe despre LVMH si toata aprtea de amrketing elgata de brandul Dom Perignon gasiti aici.

Ce a rezultat din recolta 2003? Un cupaj (L.E. asamblaj pentru puristi) de 60% Pinot Noir si 40% Chardonnay care la ora actuala arata asa:

Aspect (culoare): galben deschis, stralucitor cu un perlaj persistent in pahar, sustinut pana la o impresie de efervescenta.

Nas: un melanj elegant de note primordial proaspete si fructate, cumva atipice, cu mar verde, coaja de portocala, lime si ceva caracter de strugure. Note usoare de drojdii si aspecte minerale in fundal, alaturi de tuse retinute de briose si unt care sugereaza cu delicatete si gingasie ca au trecut ceva ani peste licoarea in cauza. Un nas tanar,  si surprizantor in aspectele sale primare de fructe proaspete.

Gust: Se remarca instantaneu pe palatin printr-o spuma fina si diafana. O impresie de rafinament cu aciditate bine integrata si aspecte primordial fructate, in linie cu nasul. Extrem de compacta si unitara mai ales prin expresia si puritatea fructului, cu un aer sobru si o aciditate care creste in progresie insesizabila pentru a oferi un final proapsat si usor tonic. Foarte fresh pentru ceva care are aproape 10 ani. Postgustul este persistent, vioi, usor tonic, in arome initial fructate, de biscuiti si alune prajite, usor arse, afumate pentru ca mai apoi sa lase in gura aspecte incantatoare de caramel spre martipan.

 O sampanie despre care multi spun ca este usor atipica pentru stilul Dom Perignon si clar mult mai consistenta si “carnoasa” decat sora ei mai roza  care pare mai precisa si focusata.  Ofera tone de placere nedisimulata inca de pe acum si m-as considera norocos sa ma mai intalnesc o data cu ea  peste cativa ani buni. Cat costa? Pai la noi vreo 800 lei, la ei vreo 114 €. Ca asa e in tenis…

Se pare ca declararea lui 2003 a fost mai mult o aroganta din partea LVMH care a tinut sa arate tuturor ca si in cele mai neprielnice conditii naturale poate sa scoata un produs de top. Au facut bine sau au facut rau ca au “sfidat” natura? Parerile sunt impartite si doar timpul le va da sau nu dreptate. Pana la urma nu ar fi primul vin nascut in conditii vitrege care evolueze in ceva de legenda. Si asta ca sa dau doar exemplul clasic al Cheval Blanc 1947.

Cel putin la momentul actual, Dom Perignon 2003 este un “statement” despre puterea si savoire-faire-ul uneia dintre cele mai puternice case din Champagne: Moet&Chandon.

P.S. Sunt foarte curios, asa pe final de an, sunt cum vor arata vinurile romanesti din 2012, cine va avea curaj sa scoata “varfurile” de gama si cum se vor prezenta acestea…dar pentru asta mai avem de asteptat.

Tags: 2003, Champagne, Chandon, Dom p, Dom Perignon, Franta, Moet, Sampanie, Vintage

Trackback URI | Comments RSS