Dec 15 2012

Defect profesional: replica la dreptul la replica…

Published by at 2:19 AM under Cotnari,Diverse,Marketing

 

ProvinIn urma dreptului la replica pe care l-am prezentat ieri din partea celor de la Casa De Vinuri Cotnari (prin vocea D-lui Catalin Avasalcei, director de vanzari) o sa fac cateva precizari scurte si care exprima puncte de vedere personale cu privire la informatiile furnizate. Vreau sa spun inca de la inceput ca nu doresc sa intru intr-un schimb de “drepturi la replica” ca asa ne apuca dezghetul de primavara tinand-o tot in drepturi la replica.

Asadar, punctual:

 

  1. Partea cu denumirea este “apa sub pod”, chestii care au trecut, dar care au afectat (in opinia mea) imaginea lansarii noii game de vinuri.

 

  1. Mie sincer si (subliniez) personal un oras in sine nu imi inspira “trairi” care m-ar putea determina sa achizitionez o sticla de vin. Poate doar Parisul dar vreau sa vad crama din Romania care are tupeul sa isi asocieze un vin cu imaginea Parisului. Iar la momentul actual cand bantuie criza prin toata Europa, Roma, Moscova si mai ales Atena cred ca inspira altceva in mintea consumatorului care vede de exemplu capitala Greciei devastata de manifestanti in fiecare weekend. Iar de la Roma auzi ca primul ministru isi da demisia si o sa declanseze valul doi al crizei in Europa. De Moscova nu mai zic, ca este un fel de “Bau-bau” etern pentru constientul si subconstientul poporului roman. Doar zilele trecute ce eram amenintati ca daca nu votam cum trebuie se intoarce tara spre China si  spre Moscova si o sa fie vai de noi. In fine astea sunt trairi personale, dar ma gandesc si eu ca tot omul ca nu sunt singurul care are “impresii” de astea. Despre textele de pe eticheta nu mai zic nimic, am spus deja ca mi se par cel putin captivante…:)

 

  1. Referitor la granita ma refeream la alt aspect (mai “ludic” sa zic asa) si oricum era doar un figura de stil, o metafora. Daca doriti sa o puneti in practica incercati sa traduceti in engleza textele cu pricina. Eu personal as fi foarte curios cum vor arata, mai ales ca limba lui Shakespeare e mai “rigida” si nu va permite atatea nuante subtile “ca graiul” romanesc.

 

  1. Cu privire la inaugurarea noii crame si la invitatiile in avans la aceasta imi permit sa va dau un sfat: criticile nu se rezolva cu vizite la crama si uneori chiar se accentueaza o data cu acestea. Sunt convins ca exista persoane in industrie care cred ca unii dintre noi, care suntem mai acizi, o facem doar pentru o friptura si un pahar cu vin intr-un cadru idilic. Asa ca, pentru a nu fi asociat in mod total neintentionat cu persoanele respective, eu personal as evita sa fac preinscrieri voluntare pentru vizitele la crama. Acum sunt sigur ca exista si persoane care isi manifesta inca de pe acum interesul de a vizita crama in scopuri bahico-culinare si cred ca ii puteti identifica cu usurinta si D-voastra. Eu personal incerc sa ma distantez de ei si as fi extrem de multumit daca as vedea Cotnari mai atent la partea de vinuri, marketing si comunicare, decat daca as sti ca detine o pensiune de 5 stele. De aceea ma bucur ca aveti in plan sa comunicati mult mai bine in 2013, deoarece a fost un punct slab al D-voastra in 2012.

 

  1. In legatura cu site-ul, personal nu am inteles niciodata (si nu e doar cazul D-voastra) de ce este nevoie de ” n+1″ ani ca sa faci un site pe care sa prezinti niste informatii care de altfel te-ar scuti de dat (si repetat) explicatii sau de facut poze. Un site de vin nu trebuie sa fie cheia de bolta a afacerii; o chestie simpla si cu informatii coerente despre vinuri, unde le putem gasi si ce evenimente putem organiza este indeajuns si nu cred ca ia asa mult timp de facut. Iar in privinta pozelor as prefera informatia scrisa, pozele lasand loc la interpretari si oricum nu cred ca vreti sa comunicati prin poze, ca nu sunteti casa de moda.

 

  1. Despre fetele de la stand e pana la urma o chestie de gusturi, iar daca unele doresc sa ajunga somelieri eu unul sunt cu siguranta cel putin curios si bucuros ca o sa avem sange proaspat in “industrie”. Precizez ca nu am absolut nimic cu nici o fata de la Cotnari, dar sfatul meu este sa aveti grija sa nu dati in telenovele si in filme de Bollywood. In ceea ce priveste referirea la Vinarte, eu personal m-as abtine sa critic Vinarte pana as avea un portfoliu de vinuri cel putin comparabil cu al lor la nivel calitativ. Vinarte face vinuri bune si la preturi decente de ani buni si de aceea li se permite si isi permit mult mai multe fata de D-voastra care sunteti la inceput si mergeti pe o gheata destul de subtire. Nu vreau sa ii apar si nici nu cred ca au nevoie, este doar  parere personala. Asa cum foarte bine ati spus intr-un comentariu la postarea anterioara, aveti de tras datorita “(re)numelui” Cotnari.

 

  1. Asocierea vinului cu simbolul calului (cred ca v-a scapat un “y” la “symbol”) este iarasi o chestie de gusturi personale. Oamenii au tendinta sa creada ca daca lor le place ceva o sa le placa automat si consumatorilor. Se numeste in literatura de specialitate “aroganta decizionala”, adica atunci cand esti sigur ca stii ce vrea consumatorul.

Eu in general as evita sa amestec pasiunile personale cu business-ul. Asa teroetic si mie imi plac cainii sau pisicile, dar nu cred ca as pune vreodata vreun pechinez, Saint Bernard sau vreo birmaneza pe o eticheta de vin. Cel putin nu in Romania si nu deocamdata; publicul nefiind inca obisnuit cu asocieri de genul “food – pet”. Orice produs alimentar branduit cu “pets” pe el risca sa fie asociat cu hrana de animale. In fine este o parere personala. Iar echilibrul il putem gasi oriunde daca vrem, chiar si intr-o poezie de Eminescu (de exemplu). Eu sincer chiar nu ma gandisem la aspectul asta in relatie cu caii si nu stiu cati consumatori ar face-o. Apropo, ati testat conceptul acesta cu caii pe un panel de consumatori si a functionat, ca sunt chiar curios?

Observatia ca oamenilor cu bani le plac caii este acelasi rationament pentru care oamenii cu bani isi construiesc crame de vin fara a avea nici o legatura cu vinul: pentru ca “este de bon-ton sa detii o crama”. Culmea este apoi ca vor sa scoata si o groaza de bani peste noapte din chestia asta, neintelegand ca “si in caruta si pe jos” nu se poate in acest domeniu. Nu este cazul D-voastra, Cotnari are traditie in industria vinului (nu discutam insa aici despre ce fel de vinuri, dar business-ul cu siguranta il stapaneste, asa cum ati punctat  si D-voastra).

 

 

In concluzie, ceea ce apreciez eu cel mai mult la Cotnari este dorinta de schimbare, de a veni cu ceva nou si de calitate. Plus faptul ca, asa blamati cum sunt cei de la Cotnari SA, nu au dat faliment niciodata pentru cauze de “optimizare fiscala si financiara”

 

Ceea ce nu apreciez sunt preturile mari ale vinurilor si marketingul evaziv (pentru mine, subliniez).

Ma asteptam (si inca mai astept), la puterea financiara a Cotnari, sa schimbati ceva din moda asta a preturilor exagerat de mari pentru ce ofera vinul romanesc la ora actuala.

La partea de echipa nu este caderea mea sa imi dau cu parerea despre oameni. Bine, probabil m-as putea gandi retoric la pregatirea de specialitate a unor persoane de pe la standul D-voastra (nu vorbesc iar de fete sau de d-nul Cristian Grigore caruia nu am ce sa ii reprosez din punct de vedere al profesionalismului). Dar astea puteti sa le luati ca pe niste rautati, desi au un fundament real. Eu (si o parte din colegii mei de blogosfera) doar va spunem cum se vad “din piata” actiunile si deciziile D-voastra.

 

Acum, ce alegeti sa faceti mai departe nu ne priveste decat la nivelul purei curiozitati si oricum impacati-va cu ideea ca nu puteti multumi pe toata lumea si nimeni nu este perfect pe lumea asta.

 Eu zic sa ne oprim aici si sa mai vorbim peste cateva luni, pentru ca asa cum spuneati si D-voastra proiectul Casei de Vinuri Cotnari este inca la inceput.

 

 

P.S. Daca va suna cumva Alina si va spune ca sughite de doua zile, va rog frumos sa nu ii spuneti de postarile de mai sus. Spuneti-i ca e de la vremea rece de afara.

Si daca din fatalitate a apucat sa le citeasca, explicati-i va rog ca asa sunt cei din lumea vinului: rai, invidiosi si dusmanosi si sa stea linistita  ca oricum totul se va rezolva cand veti deschide crama cea noua si hotelul de cinci stele. Va intelege!

Speram ca pana atunci sa termine si cursul de somelieri..:) Atrageti-i totusi atentia ca astia umbla in niste “fuste” lungi pe la targuri. S-ar putea sa se razgandeasca…

Ma opresc aici pentru ca deja devin malitios si misogin…:)

 

6 responses so far

6 Responses to “Defect profesional: replica la dreptul la replica…”

  1. cristion 15 Dec 2012 at 8:32 AM

    Da..mi-a placut punctul 6 si evident PS-ul 🙂
    Am senzatia ca va mai exista o replica la replica dreptului la replica :))

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    @cristi, sincer eu doar mi-am exprimat o parere personala…nu neaparat “sa dau replica” sau sa ma astept la raspunsuri. Oricum e de apreciat ca oamenii ofera feedback la critici!

    [Raspunde]

  2. George Moisescuon 15 Dec 2012 at 10:41 AM

    Welcome to the club, Dan!

    [Raspunde]

  3. florinon 15 Dec 2012 at 10:47 PM

    misogin ! si insurat pe deasupra. 😉 doua calitati pe care noi (burlacii) le numim defecte ! 🙂

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    @florin, in viata nu poti sa le ai pe toate..:D

    [Raspunde]

  4. newyorkescuon 18 Dec 2012 at 1:43 AM

    se pare ca firmele romanesti au la PR numai dudui intepate, altfel nu se explica “dreptul la replica”, iar faptul ca esti intepat se afla intr-o oarecare masura legat cu penibilitatea…explicatia data vizavi de tantiile alea cu fuste scurte si somelieria e cel putin hilara….cu proxima ocazie cand lanseaza acesti distinsi domni ceva pe piata, las New York-ul, las tot si vin sa o intreb pe Alina cu ce sa “imperechez” vinul lor, sau pe ea.

    [Raspunde]

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply