Recunosc ca am intarziat ceva cu povestea de fata, dar asta datorita in mare parte evenimentelor oenologice care s-au succedat cu repeziciune pe plaiuri mioritice de la ultima relatare despre vizita mea in Portugalia. Iar acum cand rememorez momentele respective ma incearca un sentiment de nostalgie amestecat cu o dorinta de a reveni.

Revenind, va spuneam atunci ca am vizitat o crama de pe valea raului Douro, foarte aproape de pitorescul orasel Pinhao, mai exact Quinta de la Rosa. De fapt dupa degustarea de la amintita crama s-au petrecut si intamplarile de aici, deci ordinea cronologica a evenimentelor este putin inversata. Dar cum cronologia in lumea iubitorilor de vin este uneori ingrijorant de relativa, iata ca ajung de abia astazi sa va povestesc despre producatorul respectiv.

Quinta de la Rosa este inca din 1906 proprietatea familiei Berqvist, fosti comercianti de vin Porto din cate am inteles, iar Quinta in cauza a fost achizitionata ca un dar de botez pentru bunica actualilor proprietari. Pana in 1988 a produs si vandut struguri si vin catre marile case de Port, in mod special Sandeman; din 1988 trecand la propriul brand. La ora actuala detin o suprafata viticola de aprox. 55 Ha , unele dintre vii fiind plantate inainte de primul razboi mondial de catre prima generatie de proprietari.

 In primul rand, desi se afla pe Valea Douro, zona renumita pentru productia de Porto, la momentul actual cei de la Quinta de la Rosa s-au reorientat (ca de altfel mai toate Quintele din zona) preponderent spre productia de vinuri rosii normale. La momentul la care vorbim, produc 200.000 l de vin clasic pe an  (in majoritate rosu, dar si ceva alb si rose) si doar 40.000 l de vin de Porto. Ca sa faceti o comparatie in evolutie, in 1992 doar 5% dintre vinurile produse aici erau vinuri clasice, restul fiind vinuri de Porto.

Pana ca legea sa le dea voie sa matureze vinul de Porto si la Quinte, acestea era vandut catre Sandeman, care detinea pivnite de maturare in aval pe malul raului Douro, adica in Villa Nova de Gaia, “peste drum” de Porto. Asa ca daca dati vreodata peste vreun Sandeman mai vechi este posibil ca vinul sa fi provenit de aici.

La ora actuala vinurile sunt structurate pe doua game: cea clasica, purtand emblema Quinta de la Rosa cu variante Tinto (rosu) simplu si Reserva plus o gama entry branduita inteligent cu apelativul “douRosa”. Oenologul lor, care este o celebritate nationala in domeniu, se numeste Jorge Moereira si pentru cei pasionati de vinuri portugheze este cel care a creat Poeira, un vin destul de cautat si apreciat.

Interesant este insa joint-venture-ul dintre Quinta de la Rosa si acesta care au cumparat in cote egale (50/50 %) 100 de hectare mai sus de Pinhao, pe Valea Douro (Quinta de Bandeiras), peste drum de viile de pe care se obtine celebra Barca Velha.  Daca nu stiti ce e Barca Velha, aflati ca este vinul clasic cu cea mai lunga istorie de pe Valea Douro (primul a fost facut in 1952), cu statut de “cult wine” similar sa zicem cu Vega Sicilia si care pleca cu preturi de la 300-400 €/sticla pentru vintage-urile noi si ajunge pe la 2500 € pentru o sticla din 1954. Si toata lumea pe acolo zicea ca isi merita banii…

Asadar din joint-venture-ul respectiv a iesit un vin care se numeste Passagem (Trecere) in varianta “normala” si Reserve, promovat atat de Quinta de la Rosa cat si de oenologul in cauza.  Puteti citi aici o istorie mai pe lung a cramei.

La degustarea organizata au fost prezentate 4 vinuri Porto si doua vinuri rosii  “clasice”: Quinta de la Rosa si Passagem.

Quinta de la Rosa 2008: un asamblaj de soiuri preponderent traditionale ( Touriga Nacional, Touriga Franca, Tinta Barroca, Tinta Roriz), rosiatic- rubiniu, cu un nas ierbos, de garigue frantuzesc, piper verde, alaturi de fructe rosii de padure, cirese, vanilie si tuse usoare de menta. Pe palatin se simte lejer, fructat cu aciditate bine integrata si arome preponderent fructate. Finalul aduce tanini usor duri, “coarse” urmati de un postgust mediu  si plin de fruct proaspat. Un vin foarte bun, orientat pe fructuozitate, cu note usoare de baric, bine integrate, echilibrat si elegant care costa in jur de 8 €.

Passagem 2008,  la fel un asamblaj de soiuri traditionale care fata de cel anterior prezinta o treapta de complexitate in plus. Culoarea de un rosu inchis sugereaza un nivel de extractie superior, iar nasul  este mai elegant, cu fructe de padure, cirese negre, coapte si note integrate de baric (eucalipt, piper verde si ceva ciocolata neagra).

Pe palatin se simte mai dens, mai corpolent cu o evolutie perfect echilibrata, in notele unui corp mediu, catifelat. Aromele sunt majoritar de fruct rosu, cu o puritae de invidiat si ceva tente ierboase, interesant puse in valoare.  Finalul aduce tanini fini, structurati si este urmat de un postgust mediu spre lung cu tuse condimentat – fructate care evolueaza mai apoi in coaja de paine si magiunuri de prune.

Un vin Excelent, precis, elegant, echilibrat, in stil Bordeaux abordabil inca de pe acum, dar care va beneficia evident de pe urma a minim 3-4 ani in sticla. Costa cam 12 € la ei in magazine la ei si isi merita toti banii, putand face de rusine cu usurinta cam tot ce avem mai de soi pe la noi. Ma gandesc ca daca asta arata asa, cum o fi varianta “Reserve” pentru care se cer doar 4 € in plus?

Vinurile stil Porto sunt realizate in modul cel mai traditional cu putiinta, adica strugurii sunt presati in faimoasele “lagares” (bazine de granit) de picioarele lucratorilor; fermentarea se face impreuna cu pielitele, pentru “aging” folosindu-se baricuri vechi, inerte adesea de capacitate faorte mare.

Mie personal, desi nu prea ma impac cu stilul vinurilor de Porto si nu am incercat foarte multe pana acum, mi s-au parut reusite, fiecare beneficiind de o aciditate care reuseste sa contrabalanseze cu success alcoolul si zaharului. Astfel:

White Port Extra Dry: un Porto alb, de o culoare galben intensa, cu nuante de chhilimbar, ce prezinta in nas note de miere (de “mana”, daca stiti despre ce vorbesc), fructe confiate plus ceva tente florale in fundal care ii dau o nota de gingasie si eleganta. Gustul este rotund, cremos, pronuntat, dar cu o aciditate buna care echilibreaza bine corpul si ofera un final suprinzator de fresh , usor intepator. Un aperitiv excelent, cu o combinatie interesanta dintre nivelul alcoolului si aciditate.

Ruby Port (tinut 8 ani  in baric, 20 % alcool), culoare rosie intensa, cu ceva tente brune. Nasul este presarat cu fructe de padure, visine confiate si note dulci, specifice. Evolutia pe palatin este rotunda, zaharul se simte in mod evident, dar aciditatea reuseste si aici sa echilibreze intreaga constructie. Pe finalul inevitabil cald apar si ceva tanini moi insotiti de  arome de nuca si alune prajite. O combinatie interesanta intre caracateristicile unui vin rosu si a unuia dulce, in stil Porto.

Tawny Port (invechit 10 ani in butoaie de 4-5000l )  cu arome  superbe de rom, scortisoara, ciocolata, stafide si fructe confiate. Corpul este mediu, aciditatea este “la post” impunand un caracter suprinzator de proaspat vinului de fata. Finalul confirma senzatia de prospetime cu aciditate in crestere si senzatii de stafide pregatite pentru cozonac (adica inmuiate in esenta de rom).

Tawny Port 2006 LBV (Late Bottle Vintage) tinut 4 ani in baric de lemn de mare capacitate, nefiltrat, imbuteliat si inchis cu dop de pluta traditional care permite invechire si evolutie ulterioara la sticla. Culoare rosu inchis, de visina putreda, cu un nas usor alcolizat de fructe confiate, prune uscate, nuci prajite si dulceata de visine. Pe palatin se simte cremos, cu dulceata de visine si nuci, aciditate buna  si un postgust remarcabil de lung,  cald si usor intepator.

Colac peste pupaza, vizita propriu-zisa in crama s-a facut dupa degsutarea de mai sus, asa ca, usor exitant, m-am indreptat impreuna cu un grup deja extrem de vesel si guraliv de cupluri de englezi trecuti de prima tinerete, spre noua crama data in folosinta in primavara acestui an in locatia respectiva. Pana acum ni s-a spus ca maturarea vinurilor se realiza intr-o alta locatie aflata in aval de Pinhao.

Baricurile noi (frantuzesti) sunt folosite in primul an pentru vinurile din categoria “Reserva”, pentru ca in anul urmator sa treaca la Passagem, in anul trei la Quinta de la Rosa si in cele din urma sa ajunga la vinurile din categoria douRosa. Crama nu este foarte mare, dar plina de tehnologie si se vede clar ca investitia este de data recenta.

Se pot de asemenea inchiria camere la crama, parca cea mai ieftina plecand de la 75 € /noapte, turul si degustarea fiind 4 €, daca nu cumperi nimic. In caz contrar suma se scade din costul vinurilor achizitionate.

In rest, la nivel de “bussines”, aceeasi problema “globala” cu desfacerea si concurenta intensa de pe pietele mature de afara, principala pentru ei fiind Marea Britanie; in ultimii ani producand vinuri chiar si pentru unele lanturi de magazine de acolo, sub eticheta acestora.

 Pe scurt, un productor cu un echilibru de invidiat si in general greu de realizat  intre traditie, istorie, terroir, modernitate si pasiune pentru vinuri. Nu am cu ce sa ii compar de pe la noi, nu atat sub aspectul calitatii vinurilor, cat mai ales al filozofiei, experientei si abordarii.  Pana la urma este vorba si de context isotric;  ei cand plantau viile prin 1906, la noi se pregatea Marea Rascoala Taraneasca care nu cred ca s-a facut din cauza calitatii precare a vinului romanesc din acele timpuri si oricum nu s-a soldat cu rezultate benefice in acest sens. Asta este, per moment trebuie sa ne multumim cu ce avem: vinuri in general scumpe si fara pedigree.

P.S. Mai multe poze gasiti pe pagina de Facebook a blogului, dupa ce da-ti un “Like”. Nu am putut sa plec cu mana goala de la ei asa ca va invit sa ghiciti “ce avem noi aici”:

Tags: Douro, Passagem, Pinhao, Porto, Quinta de la Rosa

Trackback URI | Comments RSS