Haideti sa luam o pauza de la evenimentele „tumultoase” de la Vintest, inainte sa va povestesc despre vinurile incercate, (intr-un post pe care promit ca ma voi stradui sa nu il fac kilometric) si sa va spun despre cum a fost in vizita la Murfatlar, adica un fel de „taramul raului” daca ne gandim la tonele de Babanu care ies zilnic pe poarta “combinatului”. Doar ca noi (adica “moi”, George, Ciprian, Berbecutio, Bogdan, echipa de la Vinul.ro si multi altii din care sper sa nu fi uitat pe nimeni din cei pe care am reusit sa ii identific) nu am fost la “combinat”, ci am fost deturnati cu eleganta spre M1.Crama Atelier si facilitatile de protocol pentru a incerca noile aparitii, sub grija lui Razvan Macici, de acum (re)cunoscutul oenolog al cramei.

Asadar nu o sa ma refer in postul de fata la produsele de linie ale Murfatlar, despre care am primit dealtfel asigurari ca, in urma implicarii punctuale a lui Razvan au inregistrat un salt calitativ (le voi incerca de la raft), ci la vinurile scoase de catre  M1.Crama Atelier, care beneficiaza de atentia speciala a oenologului din vie pana in sticla.

Inainte sa va povestesc despre vinuri, va voi vorbi offcourse in cateva propozitii despre preturi si RPC-uri in industria autohotna, doua idei devenite parca (fara voia mea, dar cu largul concurs al producatorilor autohtoni) aproape laitmotivul oricarui post de pe blogul de fata. Prima idee este ca am mai gasit pe cineva care vine din afara (nu spun cine, persoana importanta) care considera ca preturile vinurilor romanesti sunt prea mari. Ce surpriza si ce usurare ca nu am innebunit inca. De cate ori ni (mi) s-a spus ca batem campii si ca de fapt vinurile romanesti isi merita banii,  aproape ca o luasem de buna! Not!

Apoi preturile de la vinurile cramei M1, desi nu sunt mici, sunt unele dintre cele mai aproape de corectitudine in comparatie cu ceilalti din domeniu. Si ma refer aici in primul rand la cei mari, Jidvei si Cotnari si asta nu pentru ca nu as avea o groaza de exemple de crame noi care se joaca cu preturile si cu nervii consumatorilor (premium cica). De fapt mesajul subliminal pe care eu l-am inteles a fost ca se putea si mai jos, dar din cauza pietei care este foarte sus apareau probleme de perceptie cu privire la calitatea vinurilor, ceea ce este normal si de inteles. Deh…poate ca pe viitor cand portfoliul se va aseza si cantitatile de vin produse vor creste vom asista si la minunea scaderii preturilor. Sper sa fiu inca in viata sa consemnez!

De altfel, oricat mi-ar placea mie SERVE, Vinarte, Stirbey, Davino sau alte crame mici, trebuie sa recunosc, din perspectiva de business, ca Murfatlar este unul dintre putinii jucatori care pot misca piata spre normalitate si asa cum am mai spus si la aparitia vinurilor, ma bucur ca nu au sarit (si ei) calul cu preturile.

Bun….si acum dupa aceste afirmatii cvasi rautacioase si profund tendetioase la adresa sectorului vinicol de la noi, cu care de altfel cred ca v-am obisnuit, sa trecem la subiectul principal: vinurile noi pe care le-am incercat. Au fost doua albe seci, unul dulce si patru rosii servite din decantoare si aflate inca in faza de finisare, spre finalul “ciclului tehnologic”, deci nu va pot da detalii tehnice precise despre ele. Deci:

Arezan Cupaj de Feteasca Regala si Feteasca Alba 2011, o premiera la noi, din ce stiu. Fara baric, cu nas interesant, proaspat, floral, de iarba proaspat taiata si tonalitati verzi de mere acrisoare plus ceva piersici si caise coapte. Evolutie echilibrata pe palatin cu aproximativ aceleasi note din nas si un corp usor pronuntat, dar balansat pe tot parcursul evolutiei de o aciditate corespunzatoare plus un final proaspat cu usoare tente florale si minerale. Un vin bun,  usor, baubil (ma exprim din proprie si usor vasta experienta aici) care arata, alaturi de Sable Noble Alb, ca Razvan exceleaza in cupaje.

Pinot Gris Leat 6500 2011, 14,5 % (!!) in serie de 3978 de sticle , 8% baricat (daca am inteles bine in stejar romanesc). Un vin care s-a dorit a fi mai serios, vinificat spre Pinot Gris-ul traditional si nu spre Pinot Grigio-ul abordabil de prin State, asa cum ne declara autorul. Si intr-adevar, este un vin greu, corpolent, pronuntat, cu o structura evidenta, rigida, picant-tonica si un nas cu impresii dulci-florale, de tuberoza, guma turbo si fructe exotice. A fost servit un pic cam rece, probabil si datorita nivelului de alcool ridicat care a trebuit de altfel echilibrat de o aciditate evidenta si usor intepatoare. Un vin serios, amplu, din care eu nu pot consuma mai mult de doua pahare si care va imparti probabil publicul in doua tabere. Eu personal nu sunt un fan al stilului….

Pinot Noir, baricat in stejar romanesc din doua surse (Transilvania Bois si ceva de prin Arges din cate am inteles) destul de pigmentat pentru un Pinot cu un nas preponderent cu note de baric (vanilie) si ceva fructe rosii si note ierbos-picante de Syrah in fundal. Dupa culoare ma asteptam la ceva mai corpolent, dar in gura este surprinzator de tipic, cu o evolutie lejera si o aciditate corespunzatoare. Domina aceleasi note de lemn alaturi de ceva fructe rosii si tanini usor verzi in final. Este un vin abordabil inca de pe acum, dar sigur va mai beneficia de pe urma evolutiei in sticla.

Merlot (alcool aprox. 14,5% acum), baricat, de un rosu inchis, opac, cernelos, cu nuante tinere, violacee. Nasul aduce arome de vanilie, visina coapta spre dulceata de visine, prune, cirese negre, ciocolata amaruie. Pe palatin se simte ca un Merlot clasic, tipic, catifelat, amorf, rotund, gemos, cu fructe coapte si o evolutie liniara incheiata de tanini copti si rotunzi in final. Un vin amplu, suculent, fara prea multa structura si vibratie, un Merlot clasic de climat calduros, in stil New World. Cred ca va prinde bine in piata.

Cabernet Sauvignon, exact in aceeasi filozofie de abordabilitate cu a Merlot-ului de mai sus, prezentand o culoare intensa, extractiva cu tente tinere. In nas se simt arome condimentate, date de lemn (cafea, cuisoare, piper) alaturi de fructe negre asezate savuros pe note dulci-vanilate si o tusa lactica in fundal. Atacul este rotund, fara multa aciditate, umand o evolutie usoara, fructata si prietenoasa pe palatin, nederanjata de structura taninilor, cvasi-inexistenti. Ca si Merlot-ul este un Cabernet abordabil axat in principal pe placerea senzatiilor gustative si mai putin pe structura si  complexitate.

Feteasca Neagra, vinul care mi-a placut cel mai mult dintre cele patru, prezinta o coloristica la fel de intensa si opaca ca cele de mai sus. Nasul vine cu o intensitate redusa, inca neintegrat la nivel aromatic, cu ceva prune uscate, fructe negre (mure?), visine coapte plus ceva ciocolata si vanilie. Evolutia gustativa dezvaluie un corp rotund, cremos, glicerinos, cu tanini prezenti, dar integrati si cu un plus de structura si complexitate fata de Cabernet. Finalul este mult mai “grippy” decat al variantelor de mai sus, pe fondul unor tanini bine asezati. Postgust mediu spre lung cu note calde si fructat-dulcege. Cred ca este la ora actuala Feteasca Neagra produsa cel mai la sud de pe la noi si se pare ca beneficiaza din plin de climatul calduros. Daca va avea parte de un usor finisaj favorabil in sticla cred ca va fi un succes de piata. Mai ales daca tinem cont de pret, vinurile rosii de mai sus fiind toate plasate in gama Leat 6500, acum cu preturi in “retail” in jur de 40 de lei.

Muscat Ottonel Ice Wine, o surpriza de final produsa in cantitate limitata din struguri cu 450g acumulare de zahar, rezultand un vin de 200g zahar rezidual, alcool 11% si aciditate 9.  Nas cu puritate de strugure copt si ceva gutuie plus senzatii florale de musetel si flori de tei in fundal. Gustul este initial plin, exploziv,cu note de miere, ceara si fructe confiate urmat de un final proaspat, pe fondul unei aciditati in crestere. Cred ca va mai castiga in timp, mai ales la capitolul integrare. Vinurile astea dulci bine facute (si in consecinta scumpe) au un efect extrem de pervers asupra degustatorului…

In concluzie, am remarcat o constanta a calitatii pe gamele M1.Cramei Atelier cu auspicii favorabile vinurilor rosii, al caror stil New World, ma repet, cred ca va prinde la public. Ospitalitatea a fost la cote inalte, descoperind cu aceasta ocazie ca Razvan Macici are si reale veleitati culinare, mai ales in sectiunea de “grill”, unde am beneficiat de o excelenta friptura vita servita alaturi de Feteasca Neagra de mai sus. Seara s-a incheiat ca orice seara reusita, cu muzica lautareasca, cantec si voie buna, ca un fel de tezaur folcloric cu inclinatii bahice.

Daca stau bine sa ma gandesc a mai urmat o sesiune de aprofundare in holul hotelului din Constanta, la un pahar de vorba (a se citi Arezan FR cu FA) impreuna cu “colegii de suferinta”.

O suferinta dulce, binevenita si imbratisata de toata lumea de altfel..:) Am zis!

Tags: Crama M1 Atelier, Icewine, Murfatlar, Vin alb, Vin rosu

Trackback URI | Comments RSS