Sep 05 2012

Cand rosul devine alb si Sfintii se razboiesc cu arta: Crama Oprisor Cabernet Sauvingon Alb Sherpium 2009

Published by at 11:13 AM under 2009,Alb,Bun,Cabernet Sauvignon,Crama Oprisor

 

Daca va plac chestiile bizare si sunteti fan al seriei Dune al lui Frank Herbert probabil vinului de fata o sa ii spuneti Alia. Definitia conceptului “Abomination”, conform autorului mai sus amintit este destul de complexa si ar trebui sa va povestesc toata seria, cu mirodenii,  viermi si tot tacamul, asa ca, cei carora nu le place SF-ul, mai bine puneti mana si cititi. Cei carora le place sunt sigur ca stiu despre ce vorbesc…

Cine este cat de cat „familiarizat” cu subiectul vin, cunoaste ca soiul Cabernet Sauvignon este unul rosu prin definite, uniune dintre Sauvignon Blanc si Cabernet Franc. In mod firesc 99.9% dintre vinurile obtinute din acest soi vor fi rosii. Cu „n+1” variatiuni de stil, dar rosii. Asta ar fi normalitatea. Uneori insa in viata apar si aberatii sau chestii anormale (de unde termenul de „Abomination” de mai sus) care sunt cu atat mai seducatoare cu cat sparg tiparele si ordinea de fireasca a lucrurilor.

 

In cazul de fata vorbim despre vinificarea in alb a Cabernet Sauvignon-ului. De fapt orice strugure rosu poate fi vinificat in alb, mustul fiind initial alb si apoi prinzand culoare de la pielite, in functie de cat sta in contact cu acestea. O sa ma intrebati de ce nu se fac atunci mai multe vinuri albe din Merlot, Pinot Noir, Syrah, etc… Explicatia pe care o intuiesc eu este ca din punct de vedere economic nu are rost sa strici strugurii rosii pentru a obtine vin alb care in general este mai ieftin, se vinde mai greu (cel putin in afara) si este supus unei degradarii mai rapide in timp decat cel rosu; existand asadar putine vinuri albe care castiga ceva prin trecerea timpului.  Astfel,  un procent infim de vinuri albe sunt obtinute din struguri rosii, iar chestia asta face cu atat mai interesanta intalnirea cu un astfel de specimen.

 

Cel de fata este creatia celor de la Crama Oprisor (Liviu Grigorica si/sau Veronica Gheorghiu?) beneficiind de un ambalaj si concept de branding care il scoate in evidenta: sticla cu un design special, cu o eticheta  si o cutie (roz)  decorate cu fotografii nud artistice, cu trimiteri de budoar. In interiorul cutiei, surpriza, mai gasesti un set de poze pe aceeasi idee. Un concept interesant si bine lucrat, dar care  nu a prins foarte bine la neamul romanesc crestin-ortodox (cum a prins de exemplu Cupola Sanctis cu Sfintii) pentru ca vinul, probabil destinat initial unor segmente superioare de piata, care apreciaza simbolistica sticlei, a ajuns intr-un final prin hypermarketuri (Carrefour) unde de la 30 de lei initial a scazut la 15, moment de inflexiune decizionala si pentru subsemnatul. Asadar:

 

Cabernet Sauvignon Sherpium OprisorAspect (Culoare): Galben deschis cu reflezii verzui, stravezii…

 

Nas: Original, ciudat, de intensitate medie spre ridicata, proaspat, surprinzator de floral si “ierbos” (fan proaspat cosit) plus ceva note usor exotice si de pepene galben. La al doilea nas apar trimiteri evidente spre unul dintre parintii soiului, Sauvingon Blanc, cu arome de citrice, agrise, pi de chat si note austere, minerale, de cremene.

 

Gust: Desi recunosc ca l-am luat putin indoit cu privire la starea actuala a vinului dupa ce “a umblat” prin lantul de distributie romanesc, acesta se prezinta surprinzator de fresh, chiar crocant pe alocuri.  Atacul debuteaza rotunjit si dezvaluie un corp mediu, pronuntat, cu note fructate, dar care evolueza, apoi ciudat de vioi, pe fondul unei aciditati bine integrate si a unui rest de dioxid care „subtiaza” corpul vinului. Desfasurarea ulterioara pe palatin este dominata de note florale si de sauvignon blanc cu accente minerale si un plus de aciditate pe final. Alcool bine integrat; vinul se prezinta bine echilibrat. Postgustul este mediul spre lung, parca preluat de la un vin rosu, curat, taios, initial citric, cu tente tonice (kinley?), afumate si minerale pentru ca mai apoi sa se rotunjeasca in note de fagure de miere si nuci prajite (baclava?).

 

Un vin Bun spre Foarte Bun, proaspat si vioi ca un Rose, dar in acelasi timp serios si structurat ca un Cabernet (mai “light”); un exercitiu de stil care mi-e personal mi-a placut, desi nu stiu cat succes de public a avut (s-au cat a inteles publicul din el) si daca va fi repetat in viitor. Conceptul este si el interesant, „branduirea” pe masura creand o impresie de unitate in idei. RPC-ul pentru cel de fata a fost Excelent: pentru cei 15 lei cat am dat pe el mi-a oferit o gramada: concept, noutate, mister, calitate…ce mai block-buster..:). Daca ne gandim ce vinuri putem sa luam cu 15 lei din magazine, deja imi pare pare rau ca nu am mai luat vreo 2 sticle, dar supozitiile negativiste despre conditiile de pastrare de prin distributia noastra m-au tras inapoi…

 La “normal” il gasim prin magazinele de specialitate la preturi in jur de 45-50 de lei, probabil inainte sa il incerc as fi zis ca RPC-ul este Slab, acum mi se pare Acceptabil, mai ales prin prisma curiozitatii care de data asta nu a omorat pisica..:).

 

 

P.S. Nu e ciudat cum Oprisor, care produc vinuri cu nume de Sfinti, apeland la filonul crestin si de onomastica traditionala a romanilor, au in portofoliu si vinuri cu niste etichete si concepte artistice cel putin indraznete? Cred ca ar fi interesant sa punem pe masa langa un Sfantul Nicolae, la o aniversare traditionala, o sticla de Erotikon….doar asa ca sa socam audienta.

Mentionez ca din punct de vedere conceptual (sic!) si organoleptic prefer Erotikon-ul. Desi am nume de sfant si cei de la Oprisor au facut un vin si pentru mine…:)

 

6 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply