Aug 28 2012

Un rose de iarna: Prince Stirbey Rose 2011

Published by at 12:27 PM under 2011,Agricola Stirbey,Rose,Sec

  

Bun…despre vinul de fata am mai vorbit  si prima data cand m-am intalnit cu el la Goodwine.  A urmat apoi  imbutelierea si reintalnirea cu acesta la ziua portilor deschise la Stirbey, la 1 mai.  Din  observatiile “ de pe teren” pot sa va spun ca a fost un mare succes de public atunci, fapt partial datorat si temperaturilor exterioare destul de ridicate pentru acea data si faptului ca din motive necunoscute atat mie cat si gazdelor frunzele plopilor de pe alee au refuzat in mod ciudat sa inverzeasca anul acesta in perioada respectiva, lipsind de umbra benefica „pelerinii” cu pahare in mana. Acestia insa s-au razbunat din plin pe rose-ul lui Oliver..:)

 Offtopic: de la o vreme chestia asta cu rose-ul are asa un aer de snobism pe la noi, fiind de mare fitza sa consumi bautura rozalie, care indeobste este privita cu dispret si circumspectie de catre pasionati de vin. De unde acum cativa ani numarai pe degete producatorii care isi sacrificau strugurii pentru a face rose, acum avem parte de o adevarata invazie de stiluri si etichete. De abia astept la iarna mostre de consumatori care infruntand “preconceptia’ conform careia rose-ul se bea doar vara pe caldura, la terasa, vor trage de un pahar de roze intr-un restaurant incalzit din centrul vechi, doar asa, ca sa fie “trendy”.  Si asta in detrimentul comesenilor care vor bea, offcours, vin fiert..:)

Cu rose-ul  de fata m-am reintalnit de curand si analizandu-l mai indeaproape am descoperit ca apartine acelui grup de rose-uri pe care le-as bea si iarna si pe care nu le asociez in mod invariabil toridelor zile de vara. Obtinut din Cabernet Sauvignon, intens, sobru, chiar riguros si cu un corp pronuntat face fata cu brio unor asocieri culinare mai indraznete si mai „de vreme rece”, ceea ce nu se poate spune despre suratele lui (sau fratii ca e neutru, nu?) mai elegante, diafane si sagalnice, potrivite efemerelor zile de vara. Dar sa vedem despre ce este vorba:

 

Stirbey Rose 2011Aspect (Culoare): Rosu deschis de-a dreptul, sangeriu, inchis, de cireasa de mai coapta; unul dintre cele mai pigmentate rose-uri de pe la noi (daca vreti sa stiti de ce cititi interviul lui Oliver din ultimul Millesime).

 

Nas: debuteaza in note de intensitate medie spre ridicata, directe, pline, rotunde, de fructe de padure, zmeura, fragi si ceva dulceata de capsuni si trandafiri in fundal

 

Gust: atac catifelat, rotund, accentuat, bazat pe un corp pronuntat, bine echilibrat de o aciditatea medie, corecta, care isi face simtita prezenta inca de la inceput. Evolutia, pe langa tonurile fructate descoperite in nas si concentrate in gust, are si o latura picanta, usor  condimentata care, alaturi de corpolenta, ii confera un aspect structurat, serios. Finalul prezinta note astringente, amarui, pe fondul unei aciditati evident in urcare, impunand tonuri proaspete si usor astringente. Postgustul este scurt, invaluit in fructe rosii coapte care induc o usoara senzatie de dulce.

 

Per ansamblu un vin Bun, intr-un stil mai greu si mai barbatesc (ca sa citez creatorul) care unora va placea cu siguranta. Trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca nu este vinul cel mai aproape de sufletul meu din portofoliul Stirbey. RPC-ul este unul Acceptabil, la cei aprox. 35 de lei cu cat il gasiti prin comert, asta daca tinem cont de pedigree-ul acestuia. Daca nu ati auzit (inca) de Prince Stirbey, cu siguranta vi se va parea scump si veti gasi fara prea mare efort variante mai ieftine pe care o sa le beti linistiti, fara curiozitati sau mustrari de constiinta.

Faptul ca la ora actuala nu pot spune ca este genul meu de rose, cred ca se datoreaza si temperaturilor de afara. E mult prea serios, corpolent si structurat si asta se asociaza usor nefericit cu perspectiva mea, usor desueta, sagalnica si ludica cu privire la genul acesta de vinuri.

Dar la iarna cu siguranta s-ar putea sa fac un sacrilegiu si sa sochez audienta cu un pahar de rose langa un platou cu charcuterie (din acelea grele si afumate) sau un cotlet de porc cu sos de rosii…:)  Uite cum am ajuns sa ma contrazic singur. Macar stau linistit ca  voi o sa stiti ca nu beau rose in miezul iernii pentru a fi „trendy”.  E doar o chestie de gusturi, preferinte si potriviri sezoniere…Sau de pasarele fiecaruia!

 

2 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply