Aug 24 2012

Iar Chardonnay: Oprisor Chardonnay La Cetate 2010 si un feeling ciudat…

Published by at 10:36 AM under 2010,Alb,Bun,Chardonnay,Crama Oprisor,Sec

 

Cred ca asta a fost saptamana Chardonnay-ului pe blogul de fata.

Mai am unul sa va povestesc de el. Cel din titlu.  Saptamana viitoare o sa va lamuresc si cum puteti sa faceti singuri un Chardonnay reusit…:)

Nu mai adaug nimic, decat ca e gama “quality” de la Oprisor, partea baricata. Sa mai zic a n-a oara ca nu stiu care este diferenta clara fata de gama La Cetate Miracol? Asa ca nu pot lamuri nici cititorii despre acest aspect. Dar o sa dorm linistit noaptea, nu va faceti probleme (acum vorbeam cu producatorul).

Ar fi fost bine sa avem un site mai “normal” in care sa putem gasi si vinurile (cu informatii despre ele), dar parca am mai zis o data si chestia asta. Devin redundant…Nu e numai vina mea. Cred ca o sa murim cu site-ul ala. Devin depresiv. In fine:

 

Aspect (Culoare): galben deschis, proaspat, cu nuante usor verzui

 

La Cetate ChardonnayNas: intensitate medie, clasic, cu fructe exotice si ceva “stone fruits” (caise, piersici) bine coapte plus un complex de arome de paine prajita, unt si vanilie  care conduc la o aroma usor autolitica de chec (brioche sau muffins pe englezeste?). Un nas rotund, asezat si cu ceva note usor drojdioase si de afumat in fundal.

 

Gust: Atacul este rotunjit, potolit, de vin baricat cu nuante onctuoase urmat de o corpolenta medie cu un usor deficit de aciditate. Aromele invoca in principal fructele exotice, caise parguite alaturi de ceva fagure de miere si note evident vanilate care accentueaza parca nevoia unei aciditati mai mari. Alcoolul este bine integrat (atata vreme cat il tineti racit), iar lemnul confera o senzatie de structura. Pe final apare si Batman (pardon aciditatea), care este in crestere si vine insotita de nuante tonice, de sambure de caise, atat de specifice vinurilor de pe la noi si pe care toti producatorii le identifica pompos drept terroir. M-as mira. O fi ceva in aer? Drojdii, ceva? Oricum in cazul exemplarului de fata acestea nu sunt deranjante, ba chiar binevenite pentru a mai “racori” un pic palatinul. Postgustul este mediu, pe fondul acelorasi celebre note tonice insotite de data asta de aspecte dulcege, untoase si de coaja de paine arsa.

 

Per ansamblu un vin Bun, corect realizat, care nu surprinde cu nimic, poate chiar un pic banal. Parca mi-a placut mai mult cel de pe Miracol incercat “in trecere” la un targ. Parca avea mai putin baric? Apreciez ca si aici nu s-a exagerat cu baricul, care este bine integrat si nu s-a fortat nota cu acea complexitate greoaie care pare usor artificiala in cazul Anima. Oricum este departe de Chablis-urile de luni si ca stil si ca preferinta personala (cel putin in cazul meu).

Ciudat este insa ca pretul nu este foarte departe (daca e sa luam un Fevre Chablis, in Franta e 12 €, deci cam 53 de lei), iar cel de fata este la noi in jur de 40 de lei (sa nu imi ziceti ca e 39 ca o sa va explic intr-un post luuuuung cum e cu preturile psihologice). Si sa nu mai punem ca Chablis e Chablis si in Franta si in Australia si la noi. Ca notorietate ma refer. In concluzie un RPC Slab, insotit de un feeling acut ca din punct de vedere al pasiunii pentru vin nu m-am nascut unde trebuie.

Sper ca in urmatorii ani producatorii de pe la noi sa ma ajute sa scap de acest feeling…sau sa ma ingroape de tot. Ce naiba sunt asa depresiv azi? Deh, vine weekend-ul..:)

 

2 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply