M-am intors din concediu…binemeritat as zice. Concediul, nu intoarcerea…

        Am fost la Paris pentru cine nu a aflat (sau dedus din postarea anterioara) inca. Am avut noroc de vreme superba. Nu insist cu detalii si review-uri pe unde am fost si ce am vazut.  Va recomand sa va duceti personal, nimic nu poate inlocui experienta si „feeling”-ul de la fata locului.

        In plus depinde si ce vreti sa faceti in vacanta. Daca aveti chef sa stati linistit langa piscina cu platoul de friptura si prajituri de la all inclusive nu va recomand sa va aventurati la Paris pentru ca o sa ma injurati: aglomeratie (desi in august cam toti francezii parasesc metropola pentru destinatii exotice), cozi pe la toate muzeele si atractiile plus chinezi, multi chinezi…pe peste tot. Daca in schimb urati leneveala intr-un spatiu inchis cu hoarde de rusi si de polonezi pe langa voi (sau orice alte natii ale lumii) dezbracati la bustul gol si imbrancindu-se la platorurile cu mancare aduse la ore fixe ca in experiementul lui Pavlov plus ceva antren din partea unor animatori prost platiti si inspirati, varianta de sus este de luat in calcul.

       In fine..important este ca sunt din nou pe meleaguri mioritice si pentru a fi in ton cu experienta de mai sus o sa va povestesc despre un producator francez din Chablis si doua vintage-uri diferite create de acesta: 2008 si 2010. Care va plictisiti repede si aveti deja cunostinte despre Chablis si William Fevre puteti trece direct la vinuri. Postarea fiind cam lunga este impartita in trei sectiuni, denumite in consecinta…Deci:

Despre Chablis

         Ce va pot spune pe scurt este ca desi este incadrat in zona Burgundia acesta se afla mult mai la nord de apelatiunile clasice ale acesteia, fiind mai aproape de Sancerre, champagne si Paris. De aici rezulta si dificultatile in vinificare datorate unor ingheturi cvasi-permanente si unor temperaturi care in general nu permiteau strugurilor sa se coaca complet. Este vorba aici despre Chardonnay, bineinteles. Chablis a beneficiat insa in trecut de apropierea de Paris, ceea ce l-a modelat ca un vin comun, de consum pentru clientii numeroaselor terase din oras. Pe parcursul timpului insa avantajul distantei geografice s-a estompat pe fondul dezvoltarii infrastructurii de transport iar locul acestuia pe masa parizienilor a fost luat de vinurile mai ieftine (si pe alocuri mai bune) din Languedoc sau Provence.

@credit: http://www.diwinetaste.com

      In ultimii anii, datorita atat incalzirii globale cat si masurilor luate de catre viticultori, zona se descurca mai bine cu ingheturile, iar producatorii s-au axat pe vinuri de calitate si cu tipicitate evidenta. Pentru ca un vin produs in aceasta regiune este in primul rand un Chablis si apoi un Chardonnay. Sa spui ca Chablis este Chardonnay este ca si cum ai afirma despre Mozart ca era lautar de carciuma.  Sacrilegiu! Vinurile produse aici (cel putin variantele reusite, pentru ca bineinteles exista destul “plonk”) au putine in comun cu miile de sticle de pe intregul mapamond pe care scrie Chardonnay. Si acest putin uneori se rezuma doar la soiul din care provine vinul. Acid,  precis, elegant, sobru, vibrant, citric, mineral sunt cateva epitete pe care le regasiti destul de des in descrierile vinurilor din Chablis.

      Ca in orice regiune din Burgundia, alegerea unui vin de calitate este mai mult o chestiune de “educated guess” care incorporeaza o doza consistenta de sansa. Asa ca, pentru a fi ferit de neplaceri cel mai important este sa cunoasteti producatorii cu renume din zona. Un producator de calitate si cu traditie asigura de obicei o experienta peste medie. In cazul Chablis nume ca Raveneau, Dauvissat, Michel Loius, Fevre, Tremblay, Moreau, Droin, Drouhin asigura teoretic o experienta fara surprize si uneori exceptionala, in functie de cat sunteti dispusi sa platiti si sa asteptati pentru ca vinul sa isi atinga adevaratul potential. Inca ceva: la Prowein am incercat si cateva vinuri bunicele ale cooperativei din zona (La Chablisienne) la preturi foarte ok, dar aici trebuie sa fiti cu bagare de seama si sa va faceti temele inainte sa cumparati.

     Apoi, in functie de buget puteti alege pe trepte de calitate de la Petit Chablis la cele sapte Grand Cru cu preturi pe masura. Majoritatea suprafetelor viticole din apelatiune sunt catalogate generic Chablis (3.200 Ha dintr-un total de de aprox. 4.600 Ha.) Grand Cru-urile ocupa o suprafata insumata de doar 104 Ha, asa ca pregatiti-va sa platiti preturi in consecinta pentru acestea (in jur de 50 €/ sticla).

Despre Producator: William Fevre

        Este unul dintre cele mai mari domenii din Chablis, infiintat de William Fevre care a achizitonat masiv  suprafete viticole la preturi extrem de mici mai ales in anii dificili in care inghetul dsitrugea viile si producatorii descumpaniti vindeau pe preturi extrem de mici suprafetel proprii. Incet acesta a acumulat un intreg imperiu in regiune, ajungand sa detina 48 de Ha de suprafete si aproximativ 16% din viile catalogate Grand Cru din Chablis. De fapt cred ca este printre putinii producatori, daca nu chiar singurul care avea suprafete in toate cele sapte Grand Cru-uri din Chablis si producatorul care detine cele mai mari suprafete de Grand Cru din apelatiune. Fevre a vandut domeniul inca din 1998 cand s-a retras din activitate investind ulterior in vinurile din Lumea Noua (in special Chile din ce am citit). Acesta a fost cumparat de catre casa de sampanie Henriot care detine si negociant-ul Bouchard Pere et Fils din Burgundia (Beaune) si care se ocupa acum in mod direct de domeniu. William Fevre a fost pentru Chablis un fel de Duboeuf pentru Beaujolais sau Brumont pentru Madiran, relansand zona si introducand practici viticole care avea scopul sa inlature marele pericol al zonei: inghetul.

       Doua sunt insa contextele importante legate de dezvoltarea regiunii Chablis si la care Fevre a participat in mod direct:

1. impotrivirea la extinderea apelatiunii in zonele cu sol de tip Portland considerat inferior lutului Kimmeridge pe care sunt situate Grand Cru-urile si Premier Cru-urile din Chablis si care confera o tusa minerala si de praf de pusca inconfundabila vinurilor. La momentul actual cam tot ce este Petite Chablis si o parte mare din Chablis provin din sol de de tip Portland considerat inferior. Chestii tehnice dar cu influenta clara asupra a ceea ce gasiti in pahar, in conditiile in care si diferentele dintre cele sapte Grand Cru-uri situate unul langa altul, in aceeasi zona, sunt importante si sesizabile.
2. folosirea baricului la fermentarea si maturarea vinurilor, Fevre fiind cel care a a introdus oficial aceasta practica in Chablis spre oprobiul producatorilor traditionalisti din zona (in special Durup si Brocard care detin suprafete importante in apelatiune). Oricum dupa ce domeniul a fost preluat de Bouchard acestia au renuntat la fermentarea in baric si la ora actuala se foloseste doar o mica proportie de lemn pentru “elevage”. De altfel si producatorii considerati emblematici sub raportul calitatii din regiune (Dauvissat si Raveneau) folosesc lemn, dar doar vechi, care nu influenteaza aromatic vinul, ci doar ii permite o usoara oxigenare scotand in evidenta mineralitatea.

     La ora actuala Domaine William Fevre este considerat printre producatorii de top ai regiunii, mai ales dupa preluarea vinificarii de catre Bouchard. “Biblia” in ceea ce priveste vinurile din Burgundia (Clive Coates: “The Wines of Burgundy” pe care v-o recomand cu caldura sa o consultati daca doriti sa va feriti de surprize neplacute) spune urmatoarele despre procesul de vinificare: “cules manual, nu se foloseste batonnage-ul, sunt clarificate usor (doar cand este necesar) si nefiltrate.” Toate acestea pentru a conserva caracterul specific, terroir-ul fiecarei zone. Producatorul actioneaza si ca negociant, adica va cumpara struguri si must de la viticultori, sticlele de vin obtinute purtand denumirea simpla a producatorului William Fevre, fara “Domaine” pentru a indica postura de negociant a acestuia. In general sunt Petite Chablis. Domaine William Fevre foloseste putin baric pentru maturarea vinurilor, aprox. 10% din vin trecand prin stejar frantuzesc. Din Chablis-ul importat pe piata autohtona, ca si „educated guess” ar fi prima mea alegere, urmat apoi de Louis Latour (adus de Recas) si apoi de celelalte domenii. Daca in schimb comandati direct de afara, numele mentionate mai sus sunt menite sa va asigure cat de cat o liniste interioara.

Despre Vinuri:

Chablis Domaine William Fevre 2008

Aspect (culoare): galben pai, stralucitor, cu reflexii verzui

Nas: curat, elegant, cu note cizelate, “curate”, proaspete, in principal citrice, de lime, coaja de lamaie, iarba proaspat cosita si aspecte caracteristice sarat-minerale, austere, reci si o tusa lactica, drojdioasa in fundal.

Gust: atacul este proaspat, inca tanar si vivace, pe un fondul unui corp pronuntat, evident, asezat pe un esafod mineral care se mentine bine inchegat pe toata durata evolutiei vinului imprimand un caracter unitar, elegant si usor monolitic vinului.
Dezvolta arome subtile, elegante, insiduoase de mere verzi, citrice dulcege (gref rosu, ceva coaja de portocala) toate pe fondul unei aciditati omniprezente si bine definita, chiar usor ridicata fata de un Chardonnay obisnuit si de varsta vinului in discutie. Finalul este marcat de aciditatea in urcare, care ii confera un caracter surprinzator de fresh, mineral care sucomba intr-un postgust mediu cu note fructate, de cremene si o adiere iluzorie si usor dulceaga de fagure de miere.

Chablis Domaine William Fevre 2010

Aspect (culoare): un galben de lamaie usor necoapta, cu evidente tente verzi fata de cel anterior

Nas: Intens, integrat, cu o tenta fructata mai pronuntata (mar, pere, stone fruits) plus ceva citrice (lamaie) si adieri de baric sesizabile (paine prajita, alune coapte). Nu lipseste nota sarata, minerala, de cremene si praf de pusca care invoca tipicitatea, dar aceasta este mai rezervata, vinul fiind mai “upfront: decat varianta anterioara, usor mai bombastic, dar in limitele distinctiei austere impuse de pedigree.

Gust: atac proaspat, corp mediu, evident mai usor decat primul, lipsindu-i parca o treapta de precizie in evolutie. Acest fapt este indus si de aciditatea mai redusa, dar aflata oricum la cote mai ridicate decat majoritatea variantelor autohtone si cel mai important, excelent integrata. Fructul este mult mai prezent, cu mere golden, pere coapte si ceva note de limonada asociate unor arome dulcege, vanilate, provenite probabil de la usoara baricare, de altfel bine disimulata la nivelul constructiei de ansamblu. Finalul este precis, acid, racoritor, iar postgustul evolueaza in note dulci si fructate. Un vin corect echilibrat care nu dezamageste, dar care se prezinta in alte tonuri, mai abordabile, mai fructate si moderne, fata de varianta anterioara.

Per ansamblu, doua vinuri reusite, Foarte Bune, total diferite de Chardonnay-urile cu  care suntem obisnuiti si pe care producatorii se (le) chinuie cu diverse arome, baricuri, drojdii si alte zorzoane pentru a le face mai atragatoare pentru public. Pentru mine varianta 2008 vine cu un plus si desi este perfect abordabila inca de pe acum, mai are un an doi in fata, in primul rand datorita aciditatii excelente.

Vinuri care vorbesc prin ele insele si nu au nevoie de baric in exces pentru “machiaj”. Simple, echilibrate, expresive, cizelate arata potentialul acestui soi de strugure atunci cand este plantat in conditii optime si este vinificat neintruziv.  Pe la noi le gasiti in jur de 80-90 de lei (sau bineinteles mai ieftin, la 12 € de aici) si cand ma gandesc la ce preturi se cer pentru unele vinuri albe autohtone, perfect anonime pe plan national (ca sa nu mai vorbesc de cel international) in ultimul timp, RPC-ul mi se pare chiar Acceptabil. Mai ales daca iau in considerare pedigree-ul AOC-ului si „savoaire faire”-ul  producatorului..

Tags: Bouchard, Burgundy, Chablis, Franta, William Fevre

Trackback URI | Comments RSS