Dupa cum majoritatea dintre voi stiti imi place din cand in cand sa trag cate un loz dintre vinurile de prin afara si asta nu neaparat pentru a face comparatie cu cele autohtone si a avea puncte de pornire (legitime de altfel) pentru a critica producatorii autohtoni pe motive de pret, calitate si RPC-uri…Pur si simplu din curiozitate si din dorinta de a experimenta.

Vinul de fata, Tannat si Merlot 2010 este incadrat ca vin de tara (Vin de pays) si asociat Gasconiei. Ce este important in cazul lui si ce m-a determinat sa il aleg este producatorul: Alain Brumont. Pentru cine nu stie Alain Brumont este egal Madiran. Un fel de “George Duboeuf” al Madiranului. Un om care a readus regiunea respectiva in atentia cunoscatorilor de vin de pe toate mapamondurile. Dar sa ma explic putin:

Soiul caracteristic al regiunii Madiran este “celebrul” Tannat. Celebru prin vinurile aspre, alcolizate si taninoase pe care le produce, vinuri inabordabile pe perioade de pana la 10 ani de la anul productie. Sunt vinuri inchise care se deschid si evolueaza foarte greu mai ales in comparatie cu fratii lor de la mai la nord, din celebrulBordeaux. De aceea Tannat-ul (pentru AOC Madiran) este cupajat foarte des cu soiuri mai abordabile, cum ar fi Cabernet Sauvignon (da, CS este considerat abordabil fata de Tannat), Cabernet Franc sau Fer (o varietate locala). In Lumea Noua se intalnesc des cupaje cu Merlot sau Pinot Noir; vinul despre care o sa vorbesc fiind un cupaj abordabil, pe acest stilNew World.

Asa cum mentionam mai sus, cei din Lumea Noua au adoptat acest soi cu entuziasm, fiind acum considerat emblema vinurilor din Uruguay, pe sistemul “importarii” si succesului pe care l-a avut Malbec-ul din Cahors in Argentina. Doar ca acest succes in cazul Uruguay-ului (bazat bineinteles pe o vinificare intr-un stil mai abordabil, mai light, mai putin taninos si mai fructat, diferit de cel din Madiran) nu este atat de stralucitor din cauza unui francez care a intors perceptia despre regiunea Madiran in loc inainte ca uruguayenii sa apuce sa isi promoveze “povestea de success”.

credit @Decanter.com

.

El se numeste Alain Brumont si viata lui este demna de un scenariu de telenovela. In 1980 achizitioneaza cu toti banii de care dispunea Chateau Montus in Madiran, in pofida impotrivirii tatalui sau, care se afla si in comitetul regional al Credit Agricole (banca ce finanteaza, conform denumirii sectorul agricol la francezi). Implicit accesul la credite ii este taiat si cu foarte mare greutate reuseste sa obtina finantare pentru a porni productia. Singura pregatire de specialitate in domeniul vinului pe care o are este un curs de degustare de 30 de ore plus o mare doza de pasiune si de dragoste pentru terroir. Se extinde treptat si achizitioneaza Chateau Bouscasse controland acum peste 10% din suprafata AOC-ului Madiran si detinand cele mai bune terroir-uri. Pentru a evita SAFER-ul care controleaza drepturile de preemtiune la cumpararea suprafetelor agricole a infiintat societati distincte pe numele anagajatilor reusind astfel sa cumpere cat mai multe parcele. Principalele atu-uri ale vinurilor acestuia provin din potrivirea perfecta a terroir-ului cu varietatea cultivata si din controlul draconic al productiei. Vinurile Chateau Montus si Chateau Bouscasse sunt acum unanim recunoscute si apreciate de catre pasionati, inclusiv de “celebrul” Robert Parker.

Vinul de fata face parte din gama entry level a producatorului mentionat. Ce este interesant este diferenta de viziune si abordare intre gamele superioare (cele doua Chatea-uri mentionate mai sus) care sunt vinificate in maniera preponderent traditionala si cele inferioare (Torus si Vin de Pays de Gascogne) produse in stilNew World, mai abordabile si fructate. Despre vinul de fata:

Aspect (culoare): Rosu rubiniu, cu aspecte bordoleze, cu picioare pronuntate si tente apoase in margini

Nas: Initial inchis, usor alcolizat cu note de cirese amare, fructe de padure si prune afumate. Predomina de asemenea notele “meaty”, de carne de vita maturata, asociate cu note de pamant si ciuperci. Dupa o usoara aerare in pahar apar note dulcege, gemoase de magiun de prune si fructe confiate. Vinul are clar nevoie de aerare pentru a se deschide, chiar daca este un “entry level”.

Gust: Atac de intensitate medie, rotunjit, tipic pentru un Merlot, urmat de o evolutieconstanta, previzibila ce dezvolta arome de fructe negre de padure, dulceata de cirese amare cu note vanilate si usor piperate.  Corpul este surpinzator de lejer, dar cu structura specifica Tannat-ului, insotit de arome picante, condimentate (anason, cuisoare, ghimbir) si tanini usor verzi, neintegrati care confera o senzatie amaruie, usor neplacuta pe final. Postgustul este scurt, cu aspecte taninoase moi si prezinta aceleasi note pelinate si picante dezvaluite pe finalul evolutiei.

Per ansamblu un vin Bun, corect construit, pe l-as inscrie mai mult in categoria “food-wine” si care imi aduce aminte ca si constructie si evolutie de mai “celebrul” Chianti italian. Trebuie sa recunosc ca vinul de fata mi-a produs un usor sentiment de dezamagire, dar tinand cont de pozitionarea acestuia in portofoliul producatorului si de structura acestui portofoliu, era cumva previzibil. RPC-ul este Acceptabil, tinand cont ca a costat cam 4 €, de aici. Acum apare deja versiunea 2011 la 7 €, probabil ca de aici si reducerea de pret, pentru a face loc noilor “aparitii”.

 La urmatoarea comanda urmeaza Chateau Bouscasse (care din ce am inteles este mai abordabil si mai moale) si apoi Chateau Montus. Per aspera ad astra! 😀

Tags: Alain Brumont, Gascogne, Madiran, Merlot, Tannat

Trackback URI | Comments RSS