Ultimul vin din cele trei pe care l-am degustat in tocmai incheiatul program “Vara in alb” de la Vinul.ro. Eram currios ce inteleg cilienii din acest soi aromatic, asociat indeobste cu Old World.

In general la vinurile din Old World (care sunt intalnite in diferite stiluri de vinificare de la Sec la Vendage Tardive sau afectate de Botrytis, adica foarte dulci) problema cu Gewurz-ul este destul de simpla: ori iti place ori il detesti. Greu, aromat, intens, condimentat (Gewurz inseamna mirodenii in germana) este un vin destul de complicat, care este considerat adesea « intoxicating » de care amatorii de vinuri mai seci si acide. Mai ales variantele provenite din Alsacia, care adesea capata un profil extra-aromatic (in functie de producator si de stilul de vinficare). Eu il mai asociez uneori ca si arome olfactive cu parfumurile alea vechi, rusesti, tipatoare, de pe vremea “ailalta” care te ameteau doar cand treceai pe strada pe langa cineva. Ceea ce il salveaza probabil in ochii consumatorilor este denumirea “exotica”, fiind mai interesant pentru acestia sa citeasca pe sticla “Gewurztraminer” decat Sauvignon Blanc sau simplu Riesling. Efectiv suna”mai altfel”, mai exotic…

Soiului ii “merge” bine in climaturi racoroase si cum Chile are de toate (de-a dreptul raiul viei pe pamant, nu-i asa?)  bineinteles ca au facut si Gewurztraminer. Din ce mai stiu am mai auzit de niste variante reusite din Noua Zeelanda, unde iarasi climatul mai rece ajuta.

Despre vinul  de fata, produs de gigantul chilian Cono Sur, al doilea mare exportator de vin imbuteliat din Chile si subsidiara a Concha y Toro, s-a mai scris, varianta 2010 fiind destul de apreciata in mediul oenoelectronic: Alin, Cosmin, George. Nici cel de fata nu dezmageste, cunoscuta fiind abilitatea chilienilor de a “replica” un vin la acelasi nivel calitativ an de an.

La “popularitatea” acestuia o contribuitie decisiva o are si restul de zahar (7.43 g/l) care l-ar incadra la categoria “Demisec’. O fisa tehnica detaliata din partea producatorului arata cam asa. Despre vin:

Aspect (culoare): galben pai, stralucitor, cu usoare tente inchise, spre auriu

Nas: Integrat, de intensitate medie, expresiv cu tipicitate (lychee, ceva trandafiri) bine dozata. Fructele exotice (mango, fructul pasiunii) ii confera o dimensiune dulceaga, rotunjita, agreabila si populara fara a exagera prin intensitate ci mai degraba cu o nota de prospetime. Nice.

Gust: Atacul este rotund, dezvaluind un corp pronuntat, usor onctuos, specific soiului. Aciditatea este insa prezenta, bine dozata si integrata echilibrand corect restul de zahar si reusind sa induca o senzatie de lejeritate, prospetime, pe fondul cremos si dulceag  creat anterior. Aromele predominante sunt cele de lychee si fructe exotice completate in fundal de adieri usor florale, de tuberoze si trandafir (din cel bulgaresc, pentru dulceata) plus clasicele note condimentate (anason, cuisoare, ienibahar, stiti voi cand deschideti dulapul cu mirodenii).

Este interesant ca nici un moment vinul nu pare greu, serios, incarcat, ci mai degraba usor si “frizzy”…Finalul invoca pe langa clasicul deja condiment si note usor citrice, fresh, de lime si ceva mere acrisoare. Postgustul este scurt spre mediu dominat de aceleasi note proaspete de mai sus si trezind o senzatie hedonista de “maiada” (adica “mai ada un pahar..:).

Per ansamblu un vin Bun, in stil popular, abordabil, destul de greu de intalnit la variantele europene, care merg mai mult pe cartea sobrietatii, traditiei, seriozitatii si structurii (aspect la care cel de fata este usor deficitar). Inca un “hit” al producatorilor chilieni, maestri la facut vinuri albe extrem de baubile si “satisfaying” si care dovedesc ca “se poate” si cu Gewurztraminer-ul.

Exact acelasi efort de “popularizare” la propriu si al figurat l-au facut si cu Sauvignon Blanc-ul si cu Chardonnay-ul aducandu-le intr-o stare de nerecunoscut si fara nici o legatura cu Sancerre-ul sau Chablis-ul… Dar aceasta nu este neaparat un lucru rau, mai ales pentru consumatorii obisnuiti care isi doresc un vin de calitate la preturi accesibile. Si ca tot venii vorba de pret, vinul de fata este importat de Cramele Recas si parca prin Real era in jur de 25 de lei, rezultand un RPC Foarte Bun daca tinem cont de penuria de Gewurztraminer prin hypermaketurile autohtone (nu includ aici Gama Grigorescu de la Jidvei pe care, din motive obiective, nu am incercat-o de ceva timp).

Tags: Chile, Cono Sur, Gewurztraminer

Trackback URI | Comments RSS