Jul 30 2012

Un nou jucator din Transilvania pe piata de vin autohtona: Villa Vinea

 

Sambata seara, in cadrul unei degustari ad-hoc organizata la Casa Sattler din Pitesti, am avut ocazia sa incerc vinurile unui nou producator ardelean. Acesta se numeste Castel Vinum, iar linia de produse lansata de curand poarta denumirea de Villa Vinea. Vinurile le-a adus Ionut de la Vinescu. Ma gandesc ca fiind vorba de o investitie italiana de aici provin si denumirile cu ecouri latinesti de mai sus. Oenologul acestora, Celestino Lucin a fost desemnat oenologul anului in Italia in 2009 si lucreaza (conform Google) chiar in Tirolul de Sud (veti vedea mai departe de ce “chiar”) la Abbazia di Novacella, un producator italian serios, destul de galonat.  Viile de la noi sunt situate in podgoria Tarnave – Tarnaveni, pe eticheta fiind trecut satul Mica situat pe Tarnava Mica, in Judetul Mures. Din ce mi-am dat seama la fata locului si din ce am mai citit pe internet (de fata nu era nici un reprezentant al firmei care sa imi explice mai in amanunt) pe gama Villa Vinea exista doua trepte de calitate: Premium si Selection.

 

.

Vinurile producatorului de mai sus au povocat ceva intrebari si la renumitul deja IWCB, unde Gewurztraminer-ul Selection a obtinut cel mai mare scor la categoria vinuri linistite, 91 puncte. Si celelalte au mai luat ceva medalii de aur, dar tinand cont de cate medalii s-au impartit pana la urma la concursul respectiv nu le pot lua in considerare ca mari performante. Oricum bulinele de rigoare se regasesc deja pe sticle… Desi privesc punctajele de la concursul respectiv cu scepticism, trebuie sa recunosc ca vinul de mai sus m-a facut curios, mai ales ca vine de la un producator nou intrat pe piata. Din pacate, printre vinurile degustate nu s-a aflat si acesta. Asadar, fara alte divagatii inutile, in ordinea degustarii, avem asa:

 

Sauvignon Blanc Premium Sec, (14 %)  de un galben auriu, surprizator de inchis pentru un SB, cu ceva tente brune. Fiind servit un pic cam cald, alcoolul se simtea destul de evident in nas. In rest nasul avea intensitate medie, corect, usor greoi, incarcat, “popular”, cu ceva fructe exotice si nuante tipice de agrise si citrice (lamaie). Pe palatin se simte corpolent, cu o usoara lipsa de aciditate care imprima o evolutie usor stearsa, plata. In final aciditatea creste usor, insa vine insotita de o senzatie amaruie, deranjanta in postgust. Finalul este cam cald, cele 14 grade alcoolice cam ies in evidenta. Un Sauvignon Blanc nu tocmai pe gustul meu; probabil ca racit mai mult se comporta mai bine, ascunzand-si in mod corespunzator alcoolul.

 

Feteasca Regala Premium Demisec (13.5 %) se prezinta intr-o roba galbena evidenta, dar usor mai deschisa decat a Savignon-ului de mai sus. Nasul este mai proaspat (parca a fost si mai rece servita), nu foarte intens, mai degraba usor retinut, cu aspecte florale elegante, “semanatoriste”, bine definite si asortate unor rotunjimi evidente si usor dulcege de caise si piersici. Atacul este mediu, cu nuante fresh si urmat de un corp usor care confera o nuanta  de lejeritate. Aciditatea este prezenta, sustinuta, bine integrata si imprima vinului un caracter vioi pe durata evolutiei. Finalul este in aceleasi note proaspete cu usoare tendinte picant-astringente si nuante amarui, la cote mult mai scazute fata de Sauvignon. Offtopic: nu stiu de ce sa incapataneaza toti oenologii de la noi sa numeasca notele acestea amarui drept „tipicitatea terroir-ului”. Personal nu imi par a fi asa, mai ales in cazul viilor tinere, care clar nu au avut timp sa se adapteze amintitului terroir. Nu stiu de ce am impresia ca orice nota deranjanta din evolutia vinului este aruncata automata de catre producatori in spatele frazei, rostita cu o gravitate docta, atotcunoscatoare: “E terroir-ul dom’le…” M-as mira! Daca asa se manifesta terroir-ul de la noi, mie personal nu imi place…) Una peste alta o Feteasca Regala in linie, corecta, agreabila, clasica..

 

Vinea Alb Premium Demisec (14%). Vin de masa, fara DOC. De ce? Pentru ca este obtinut dintr-un soi care nu este prevazut in clasificarea autohtona, am inteles ca acum se fac demersurile necesare. Soiul se numeste Kerner si este o incrucisare intre  Trollinger (soi rosu cultivat mai ales in Germania, in regiunea Wurttemberg si in zona Tirolului de Sud, italian, (Alto Adige-Trentino) unde este cunoscut sub denumirea de Schiava de la latinescul “sclav”) si mai cunoscutul Riesling de Rin. Kerner-ul a fost creat relativ recent, in 1929 in Germania (Wuttemberg) de catre August Herold care este si “parintele” mult mai cunoscutului Dornfelder. Denumirea acestuia vine de la numele unui renumit cercetator in stiinte medicale nascut in aceeeasi regiune, Justinus Kerner, care printre altele a dedicat si un numar insemnat de poezii si cantece viei si vinului.

Acum ca am terminat cu arborele genealogic si datele de identificare ale acestui soi nou si exotic aparut pe meleaguri miortice, tin va sa spun ca pe mine vinul nu m-a impresionat in mod deosebit, in afara faptului ca prin exotismul sau mi-a starnit o pasiune momentana spre de documentare.

Culoarea este galben aurie, cu cea sclipiri usor verzui. Nasul este de o intensitate scazuta, usor ezitant si nehotarat, prezentand atat arome specifice riesling-ului ( mere, ceva petrol si o idee de fructe exotice) cat si o nota de muscat, de busuioc, tamaioasa autohtona, care mie mi se pare ciudata in asocierea de mai sus. E ca un fel de cupaj intre un riesling de linie cu un muscat sau o tamaioasa autohtona. Pe palatin se remarca o lipsa a aciditatii specifice Riesling-ului rezultand o evolutie plata asociata pe un corp mediu spre pronuntat, plat, fapt care se transmite si in evolutie. Finalul este scurt si usor astringent, chiar cu nuante usor taninoase, „grippy” si iarasi notele acelea amarui atribuite indeobste mineralitatii si terroir-ului (nu reiau dilema expusa mai sus). Un vin ciudat, pe care sincer eu nu l-am inteles. Probabil ca o sa ma mai dumiresc la urmatoarea intalnire.

 

Diamant Selection Alb 2011 Demisec (14%) joaca in alta liga decat cele de mai sus. Este un cupaj catalogat tot „Vin de Masa” datorita prezentei soiul de mai sus, alaturi de Feteasca Regala si Rieslingul de Rin. Nasul este echilibrat, plin, cu o intensitate medie de fructe exotice, Stone Fruits, fagure de miere si ceva arome usoare de muscat. Destul de asemanator unui Chardonnay mai greu, baricat. Atacul este mediu, rotunjit de restul de zahar; aciditatea isi face simtita prezenta inca de la inceput in tonalitati medii, bine integrate. Pe final aceasta inregistreaza un usoar crescendo, cu veleitati mineral-tonice, placute, integrate de aceasta data. Postgustul este chiar proaspat, dulce-amarui cu ceva fructe exotice si fagure de miere. Un vin cu un corp mediu spre pronuntat (probabil de la acelasi Kerner, alcool si restul de zahar), dar cu o structura si aciditate (Riesling?) care ii sustin in mod competent constructia, lasand chiar o impresie de eleganta. Interesant!

 

Pe scurt, daca ar fi sa fac un top personal as spune Diamant > Feteasca Regala > Vinea Alb > Sauvignon Blanc. Per ansamblu vinurile sunt corecte, dar nu sparg barierele de calitate si nu au reusit sa imi produca vreo senzatie de “Wow!!!”. Probabil ca sunt la inceput si in viitor vor evolua. Pe etichete este specificat ca sunt vinificate in stil italian, as fi curios ce inseamna asta pentru producator. Probabil ca cel din Trentino – Alto Adige, pentru ca seamana ca stil. Tinand cont de referintele oenologului, este posibil ca Gewurztraminer-ul mentionat mai sus sa fie ceva deosebit…

 

Daca ar fi sa aleg dintre new-commer-ii din zona Transilvaniei, personal as merge pe Liliac care au un plus de calitate si expresivitate cam pe intreaga gama, cel putin la Feteasca Reglaa si mai ales la Sauvignon. Sunt curios cum o sa arate rosiile producatorului de fata si bineinteles celebrul si galonatul Gewurztraminer Selection. Preturile inca nu le cunosc, am auzit de ceva in jur de 30 si ceva de lei la gama premium si in jur de 60 de lei la Diamant (gama Selection). Mult prea mult pentru ceea ce ofera, dupa parerea mea…

 

P.S. Pe sticle scrie pe contraeticheta: “mai multe informatii pe www.villavinea.com”. Cand accesezi site-ul respectiv acesta iti comunica: “It works!”. Funny! That’s a new one…

 

6 responses so far

6 Responses to “Un nou jucator din Transilvania pe piata de vin autohtona: Villa Vinea”

  1. berbecutioon 20 Dec 2012 at 11:36 PM

    Site-ul este inca in lucru… 5 months after!
    Preturile sunt mult mai mari decat estimasei :(.

    Ce s-a zgarcit Vinescu, v-a adus doar un vin din gama de sus 🙂

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    @berbecutio, Astea le primise din ce am inteles.
    Erau pe la inceput. Intre timp lucrurile au mai evoluat si dupa cum vezi nu in bine…

    [Raspunde]

  2. berbecutioon 20 Dec 2012 at 11:56 PM

    Ma lupt acum cu Gewurz-ul medaliat, primul din seria de albe deja prezenta in frigider. E pliat pe piata noastra: demisec, arome intense, tipicitate low. Over-all nu e rau, dar 91 de puncte… doar daca cel mai bun vin din concurs a avut 92 si s-a plecat in jos :). Sau daca Billa-Haut are 115 :))

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    @berbecutio, l-am vazut la Goodwine, este cam cel mai bun din gama. Si mai au un SB pe gama high parca de care imi aduc aminte.
    Vezi de ce nu dau eu puncte? 😀

    [Raspunde]

  3. […] gama de vinuri Villa Vinea produse de Castel Vinum in Podgoria Tarnave am mai vorbit intr-un post anterior. Asa ca o sa fiu extrem de lapidar astazi si o sa ma opresc doar la cel care mi s-a parut cel mai […]

  4. […] Villa Vinea am mai vorbit aici. Pe scurt este povestea clasica romaneasca din ultimii ani: producator nou aparut pe piata, fonduri […]

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply