Jul 25 2012
O perspectiva imobiliara asupra vinului frantuzesc…si romanesc
Tot discutand in ultimul timp despre pretul vinurilor si costurile de producere ale acestora (incluzand aici si investitia initiala in teren care trebuie bineinteles amortizata) atentia mi-a fost atrasa de un articol dintr-o revista franceza de investitii financiare (Investissement Conseils Nr. 759, Iulie-August 2012) care, la prima vedere, nu prea are o legatura directa cu vinul. In afara de situatia cand acesta este privit ca o investitie. Si nu ca o investitie in produsul final, o sticla de Bordeaux renumit sa zicem al carui pret poate sa creasca de-a lungul timpului, ci mai degraba una mult mai directa: investitia imobiliara in plantatii viticole, in cazul de fata.
.
Si cum specula cu terenuri este un subiect drag romanilor, devenit si dureros in ultimii ani care s-au scurs de la declansarea crizei si prabusirea preturilor acestora, m-am gandit sa va prezint pe scurt cum arata piata imobiliara franceza pentru proprietatile viticole. Cifrele sunt impartite pe principalele zone viticole si se impart in zone incluse in cadrul AOP generic sau IGP si terenuri situate in zonele cele mai cautate, Cru-urile din cadrul AOP-urilor. Diferentele de pret sunt enorme intre cele doua clase de terenuri, fapt datorat in primul rand clasificarii si recunoasterii de care beneficiaza cea de a doua categorie.
Articolul respectiv incepe cu un scurt istoric al evolutiei preturilor aratand ca in ultimii 20 de ani preturile acestora au crescut cu o rata medie anuala de 9% mult peste alte randamente comparabile ca grad de risc. Pretul unui hectar a crescut astfel de cinci ori in intervalul mentionat, recordul de pret in 2011 inregistrandu-l o parcela de vin alb din Beaune (Burgundia) care s-a tranzactionat cu 20 milioane de euro/Ha. De altfel in ultimii ani si piata de terenuri cu indicatie geografica protejata (IGP) destinata profesionistilor din industrie si marilor producatori a cunoscut o stabilizare, fata de fluctuatiile speculative din anii anteriori. Nu va mai povestesc chestiile clasice, ca in Bordeaux deja chinezii cumpara la greu tot ce se scoate la vanzare rezultand o majorare in consecinta a preturilor. Doar anul trecut acestia au fost implicati in 15 tranzactii mari in zona respectiva. Deci:
Preturi medii pentru vii cu IGP (Indication Geographique Protegee, fostul VDP vin de pays), AOP generic (Appellation d’Origine Protégée, care a inlocuit de curand AOC-ul) si VdT (Vin de Table) pe principalele zone viticole din Franta sunt:
IGP –uri si AOP generice |
1990 |
2000 |
2005 |
2010 |
Bordeaux (generic) |
22.000 € |
34.000 € |
25.000 € |
20.000 € |
Cotes-du-Rhone (generic) |
22.000 € |
34.000 € |
25.000 € |
20.000 € |
Vin de masa (generic) |
10.000 € |
12.000 € |
10.000 € |
9.000 € |
Vii cu soiuri nobile |
14.000 € |
22.000 € |
16.000 € |
15.000 € |
Asa cum aminteam si mai sus, in cazul viilor localizate in cadrul unei apelatiuni celebre, preturile cresc dramatic:
Cru-uri AOP |
1990 |
2000 |
2005 |
2010 |
Chateneuf-du-papes |
100.000 € |
400.000 € |
330.000 € |
380.000 € |
Gigondas |
45.000 € |
150.000 € |
120.000 € |
160.000 € |
Hermitage |
100.000 € |
300.000 € |
500.000 € |
800.000 € |
Bandol |
45.000 € |
100.000 € |
120.000 € |
180.000 € |
Pomerol |
400.000 € |
850.000 € |
1.200.000 € |
1.300.000 € |
Saint-emilion haut |
200.000 € |
350.000 € |
400.000 € |
480.000 € |
Saint-emilion plaine |
130.000 € |
240.000 € |
240.000 € |
240.000 € |
Medoc |
50.000 € |
240.000 € |
240.000 € |
250.000 € |
Volnay |
100.000 € |
800.000 € |
1.200.000 € |
1.300.000 € |
Mersault |
110.000 € |
850.000 € |
1.300.000 € |
1.500.000 € |
Vosne-romanee |
125.000 € |
280.000 € |
490.000 € |
520.000 € |
Champagne |
200.000 € |
500.000 € |
800.000 € |
1.000.000 € |
Sancerre |
80.000 € |
140.000 € |
150.000 € |
150.000 € |
MEDIE |
129.615 € |
400.000 € |
545.385 € |
635.380 € |
Cifrele de mai sus sunt destul de seci si in pofida unor diferente si evolutii surprinzatoare nu pot sa nu punctez doua aspecte:
- Sunt sigur ca in Romania nu exista nici un istoric al preturilor pentru viile tranzactionate in ultimii ani (doar preturi disparate si aleatorii declarate sub valoarea reala la notar pentru a plati taxe mai mici) si nu pot decat sa deplang acest fapt. Aceasta reprezinta un alt indicator al unei piete autohtone profund imature. De altfel noi nu avem nici macar un indice imobiliar verosimil pentru piata clasica: cu terenuri, apartamente, case, etc. ce sa mai zic pentru fineturi gen proprietati viticole. Eu as fi curios totusi cat costa un Ha de vie (teren) in “Bordeaux-ul Romaniei” (a.k.a: Dealul Mare) si cu cat s-au cumparat suprafetele in trecut. Ca preturile la vinuri le vad la raft, nu e nevoie sa mi le spuneti. Curiozitatea de mai sus este valabila si pentru alte zone viticole…. Poate cei care stiu ma informeaza si pe mine…
- Acum mie personal mi se par vinurile frantuzesti cu atata mai avatajoase sub aspectul pret/calitate vazand care este investitia (initiala) necesara pentru producerea acestora. Nu pot sa nu imi vina in minte argumentele tanguitoare ale unor producatori autohtoni care ne scot ochii cu investitii, recuperarea acestora, etc…cand ne trantesc niste preturi nesimtite la vinurile proprii. Vinuri de altfel obtinute de pe vii plantate in urma cu 2-3 ani pe terenuri luate la preturi infim mai mici decat cele de sus si obtinute in crame construite cu banii de la UE. Cititi cifrele de mai sus domnilor si luati-o mai usurel cu retorica!
Faceti un scurt exercitiu de imaginatie: daca erau nevoiti sa plateasca atat de mult pentru un hectar de teren apoi sa construiasca crama de la zero cu fonduri proprii pentru ca in final sa vanda vinul cu 20- 30 € /sticla (uneori si mai ieftin), in cati dintre “tinerii” producatorii autohtoni s-ar fi trezit atat de subit pasiunea si dragostea pentru vin si viticultura? Daca raspunsul vostru (ca si al meu dealtfel) la exercitiul de mai sus este: foarte putini, spre niciunul, rezulta logic ca altceva ii “mana in lupta” si anume bussines-ul si dorinta de profit. Parerea mea ca ar trebui sa accepte in mod corect si elegant acest lucru si sa nu ne mai abureasca cu costuri si explicatii abracadrabrante… Nu e ilegal sa fii lacom, poate un pic imoral…
Dar ce mai e moral in zilele de astazi in Romania. Ca sa citez un clasic in viata: “Moral este ce e legal!” Superb…:) Este ca seamana un pic cu “L’etat c’est moi” al mai celebrului Ludovic al XIV-lea?
P.S.: A nu se intelege din ultimul paragraf de mai sus ca francezii fac acte de caritate si nu le pasa de profit si cifre de vanzari. Doar ca acolo filozofia de businnes ( si de a produce vin, dealtfel) este alta si in mod sigur nu incepe si se termina la indicatorul: “Perioada de recuperare (cu orice pret-uri) a investitiei initiale”. Care trebuie sa fie cat mai mica, ideal sub un an de zile sau chiar zero daca ai supraevaluat nitel costurile la crama si la plantatiile facute cu fonduri UE si a iesit asa, mai gratis. Sunt sigur ca pe acest rationament putem ajunge la scenarii de genul: si cu crama si cu bani ramasi..:) Prin alte tari latine s-a putut (apropo Italia e pe langa noi in topul fraudarii fondurilor europene). Sunt sigur ca nu am ramas nici noi in urma la acest capitol…
1 ha de vie in Dealu Mare incepe de pe la 5000 EUR..mai prapadit asa, pe la 8000 EUR deja iei ceva decent, dar poate ajunge pana la 20.000 pentru parcele “ideale”. Oricum..nicio legatura cu preturile la care ajung vinurile la noi, consumatorii, cu toate ca in ultimul timp incep sa-i dau tot mai mult dreptate lui Cox, care zicea ca logistica ne omoara in RO – cred ca iti amintesti discutia vis-a-vis de SQ pe blogul lui Ciprian. Am perceput atunci raspunsul ca referindu-se doar la transport, dar lucrurile sunt mult mai complicate. Nu zic ca multi producatori n-ar putea fi incadrati fara niciun regret in categoria “hulpavi”, insa sunt atatea variabile dup-aia….
Cu prima ocazie facem un calcul realist impreuna 😉
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 27th, 2012 at 9:38 AM
@berbecutio, Eventual facem o simulare…o sa ma interesez si eu de niste structuri de costuri de pe afara si sa vedem ce ea in plus la noi..:)) Stiu si eu discutia cu distributia si logistica, am avut-o si eu cu D-ul Cox la Prowein si nu neg ca am avea costuri din aceasta directie…
[Raspunde]
Eu nu mai cred in explicatii, oricare ar fi ele. Suna de parca ne-am afla izolati, la marginea pamantului, fara nici o legatura cu ce se intampla in jurul nostru. Nu zic ca nu e greu in sistemul asta haotic, dar pe mine ma intereseaza un singur lucru in cazul SQ: care este pretul REAL de productie? Nu cred ca tine de vreo logistica faptul ca cineva isi permite sa dea vinul in afara la jumatate de pret, ba chiar mai putin (daca tinem cont si de taxele comerciantului cu pricina). Cu tot respectul pt D-l Cox sau altii, la mine nu tin astfel de explicatii si m-am saturat sa mi se tot tina lectii despre cum e cu marketing-ul asta, de fapt e complicat rau, ce stim noi? Daca nu ma insel, Ciprian Rosca a recunoscut la un moment dat ca e vb pur si simplu de nevoia de a intra pe o piata noua si atat. De unde vii? Aaa, din Romania! Pai si la ce pret il dai? 20 de euro?! Vorbim alta data atunci…
Si cum un comerciant, oricat de doritor de piete noi ar fi, nu cred ca isi permita sa iasa pe minus la greu, mai intre odata: care-i costul real de productie?
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 27th, 2012 at 9:45 AM
@Ciprian, si eu inclin spre a doua varianta Ciprian…si partial o inteleg pana la un anumit punct.
In plus mie mi se pare ca SQ deja nu e un caz asa mare in conditiile in care avem vinuri varietale pe la 60-70-80 lei de la unii producatori…vezi Jidvei, Lacerta…si cred ca mai sunt…
[Raspunde]
Nu ar fi fost un caz asa mare daca nu ar fi fost diferenta mare de pret semnalata. Dar am descoperit-o si a devenit o problema mare, pt mine cel putin. Nu este normal ca un comerciant autohton sa-ti spuna ca in conditiile astea prefera sa ia vinul din afara, ca oricum iese mai ieftin decat i-l ofera crama de la poarta. Normal este ce se intampla cu Stirbey, Vinarte, care dau vinurile in afara la acelasi pret sau chiar mai mari decat pe piata de aici
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 27th, 2012 at 1:10 PM
@Ciprian, Ai dreptate Ciprian, dar filozofia si modelul de business sunt total diferite la Recas fata de cei mentionati…ei sunt “combinat”, fac vinuri pentru consum, comodity wine si vor neaparat sa iasa afara. E modelul de business australian cap-coada, adaptata la realitatile autohtone. Uite-te cate game si branduri diferite au la export. Se vede clar ca exportul este un target important, chiar vital pentru ei…
Si de aici aberatiile mentionate de tine…pe care si eu le consider greu de explicat unui consumator roman.
In acelasi timp eu sunt de parere ca fac indirect un serviciu de imagine si promovare foarte bun si necesar pentru vinurile romanesti. Lumea pe afara vorbeste de bine de Recas si sunt surprinsi de RPC pe care il ofera.
Si noi suntem de altfel cand vedem preturile de pe afara la SQ de exemplu..:))
[Raspunde]
Pretul de cost nu este cel mai important factor in determinare pretul de retail pentru mare parte de marfurile in comert astazi, mi se pare cam simplist sa incercati sa analizeaza lucurile asa, si cam cu o iz de socialism.
Pretul de cost pentru solo quinta, este cam identic cu pretul de cost al lui Le pin, Chateux Margeaux, Grange, Opus one e.t.c. Toti folosim acelasi materiale de baza, care au aproximative acelasi preturile, manopera nu mai este o factor foarte important din moment in care mult de munca acuma este automatizat si mechanizat.
Pretul de vanzare in retail, pentru fie care piata este dat de multe factori. Notoriatatea produsului pe piata respectiv, oferta/vs cerere (cantitatea disponibila) , costurile de vanzare in piata respectiv. Si preturile mai schimb in timp in fata de cerere si oferta.
Sunt ani cand am putut sa facem mai mare cantitatile din vinurile de top si am putut sa incercam sa iesim cu ei afara pe alte piete, unde nu numai ca produse nu sunt cunoscut, dar nici macar tara nu este cunoscut ca producator de vin. Sunt ani cand nu avem destul si trebuie sa fim mai restrans,- preturile pot varia pe diverse piete in functie de asta, -dar si in functie de specificul fie care piata , si parteneri noastri de distributie acolo si capacitatea lor de vanzare cantitative si calitativ (ce ofer pentru promovare firma noastra).
In Romania , cum am mai spus colegii voastrii ,- investim mai mult in promovare vinurile noastrii decat in orce alta tara, cu tot ca nu este cel mai mare sau cel mai usor piata pentru produsele noastrii. Evident este o strategia de termen lung, – dar este o necesitatea ca sa vindem in piata romaneasc. e nevoie de mult logstica- zeci de oamenii de vanzare, masinele, laptopurile, materiala promotionale, informare clienti (somelieri e.t.c) investitie in stocurile, unor pierdere prin recupare/ne plata banilor. Dar probabil tot din cauza acestor eforturile produsele noastra sunt cunoscut aici in Romania, si unele produse cum este Solo Quinta, Sole chardonnay, Uberland,- La putere feteasca neagra unor sunt cerut in cantitatile mai mare decat putem sa producem asa ca nu prea are rost sa incercam sa le vindem mai ieftin. Incercam sa tinem o relative stabilitatea de preturile pt toata marfa noastra in piata romaneasca de la ani la ani, – nu sa avem fluctuatie mare cum se vede cu alte vinurile premium din afara sau chiar din tara,- in functie de cerere si oferta.
Nimeni nu e obligat sa cumpar produsele noastra de top, daca le se pare ca sunt prea scump, si eu sunt convins ca avem destul de produse in gamele mai ieftin care sunt vinurile de calitatea si pot ofer o satisfactie care depaseste nivel lor de pret.
Pietele extern sunt complet diferit de piata in Romania, si eu cred ca faptul ca noi putem sa avem sucess chiar spectaculos pe pietele foarte competitive si exigent precum Anglia , America e.t.c. este o semn bun pentru noi si pentru vin Romaneasc in general, si eu sunt sigur ca politica de preturile care am adaptat pentru piete extern este cel correct si are un sucess pe care cele alte cramei care ati mentionat nu au avut pana acuma.
Nu cred ca faptul ca suntem o firma mare insemna ca nu putem facem vinurile de top , si cred ca resultatilor vinurile noastri in comparatie cu alte vinurile premium in Romania, sunt destul de bune.
Orcum, multumesc pentru interes in firma noastra!
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 29th, 2012 at 12:08 PM
@philip cox, In primul rand va multumesc pentru comentariu si pentru precizari…
In mare parte va dau dreptate, vinul este un produs pentru care strategia de stabilire a preturilor nu tine seama de costuri. Bine, excluzand aici categoria vinurilor vrac, unde costul este elementul principal, presupun….Este normal ca se plateste in plus “o prima” pentru brand, notorietatea, marketing, etc. Exemplul cu Bdx este emblematic in acest sens, mai ales tinand cont de evolutia preturilor din ultimii ani. Este o chestie simpla de echilibru al cererii cu oferta. Si eu in locul D-voastra as face la fel: de ce sa dau un vin pe care il fac in cantitati limitate cu pret mai mic daca pot benefica de notorietatea acestuia pe piata autohtona (notorietatea obtinuta cu efort si investitii, cum corect ati precizat) si sa il dau dublu?
Cazul Solo Quintei a ramas legenda datorita unui fenomen invers: probabil ca in exterior neexistand cerere si brandul nefiind cunoscut preturilor au fost stabilite mai jos. Punctul meu de vedere (pe care l-am mai expus si in alte discutii) este ca Recas a facut foarte mult pentru vinul romanesc in ansamblu, mai ales prin eforturile de intrare pe pietele externe si promovare per ansamblu al vinului romanesc. Intr-adevar imaginea proasta pe care o avem in afara poate naste “aberatii” de pret de acest gen, care recunosc ca imi provoaca mie (si altora) un sentiment de frustare mai mult sau mai putin nationalista…
In ceea ce priveste calitatea vinurilor de la Recas, eu si colegii cred ca am scris mii de fraze cu aprecieri legate de aceasta. Si pe buna dreptate…In plus, eu spun de fiecare data ca Recas este cam singurul producator MARE de la noi cu un nivel bun al calitatii pe toate gamele. Si inca o chestie pe care nu o vad la altii: Recas este constant in calitate de la un an la altul. E usor sa faci calitate cand ai 20-30 hectare sa zic sau intr-un an bun cum a fost 2011 pentru vinurile albe, dar sa faci si cantitate si calitate in mod constant e destul de dificil. E un model specific vinurilor de Lume Noua, un business de succes, orientat in primul rand spre consumator si spre preferintele lui, pe care altii de pe la noi de abia acum se chinuie sa il adopte…Recas il face deja binisor de cativa ani.
In rest, eu personal inteleg ca pana la urma este vorba de un business, de cerere si oferta si oricum m-as bucura daca si alti producatori mari de pe la noi s-ar zbate sa iasa cu vinurile proprii in exterior. Oricum, asa cum spuneam si mai sus, preturile au luat-o atat de mult razna in ultimii ani incat vinuri de la producatori precum Stirbey, SERVE, Recas (pe vinurile de top) care acum cativa ani mi se parea mari, au inceput sa mi se para corecte. Este pana la urma o chestiune de cerere si oferta: unii au vazut ca se poate vinde vin scump in Romania si incearca sa capitalizeze pe acest trend (nisa) de piata. Doar ca nisa se (va) umple destul de repede pe fondul cresterii explozive din ultimii ani a ofertei ceea ce va duce la o normalizare a pietei si a preturilor.
[Raspunde]
D-le Cox, si eu va multumesc pentru raspuns. Eu doar ma pun in pielea consumatorului obisnuit. Ce ganduri ar trebui sa-mi fac atunci cand vad o asemenea discrepanta intre preturile aceluiasi vin pe 2 piete diferite? Dupa cum am spus, prefer sa primesc un rapuns de genul: da, pt a putea patrunde pe piata externa trebuie sa avem un pret competitiv. Inteleg perfect asta. Dar, in acest caz, de ce consumatorul autohton ar trebui sa dea pe acelasi vin un pret dublu? Inteleg ca e cheltuiala, logistica, marketing sau alti factori dar parca diferenta e prea mare. Si aici vorbesc de un pret de retail in afara. Banuiesc ca si comerciantul ala are pus un adaos, exista cheltuieli de stocare, de transport, de logistica. Acum, puneti-va putin in pielea unui consumator care da bani pt un produs. Dvs l-ati cumpara de aici stiind ca in Belgia sau Olanda e la jum de pret? Aici este problema mea, normal ca fiecare producator face cum crede de cuviinta si are propria strategie de vanzari. Aveti perfect dreptate, nimeni nu este obligat sa dea banii astia pe produsul x sau y. Si stati linistit, nimeni nu s-a legat de calitatea vinurilor Dvs, toata lumea stie unde va aflati si de ce este capabil Recas-ul la acest capitol 🙂
Ce-i drept, eu fiind un admirator al vinurilor de Bdx, sunt influentat si de sistemul acestora, care mi se pare cel mai fair: pret fix ex-chateau, dupa care fiecare n-are decat sa-si puna cat doreste. Dar, bineinteles, vorbim de o piata matura aici. Si, va rog, nu o luati in nume de rau, cred ca astfel de discutii sunt spre binele tuturor celor implicati. De multe ori, consumatorul final este cel care are la dispozitie cele mai putine informatii cand vine vorba de pret. Si ma bucur ca sunteti unul dintre putinii care incearca sa lamureasca astfel de probleme, pt ca de la altii primesc tot felul de explicatii elucubrante
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 29th, 2012 at 12:19 PM
@Ciprian, Pana la urma este o chestiune simpla: de ce este pana la urma Recas vinovat ca vrea sa vinda Solo Quinta si in afara? Pentru ca la pretul de la noi oricum nu s-ar vinde mai deloc…cine stie de Recas, de Solo Quinta, de Romania in Olanda? Mai nimeni…
Insa la fel ca si tine, si cum am spus si mai sus, nu pot sa trec usor peste un sentiment de frustare, care nu ar trebui directionat in totalitate catre Recas. “Cazul” Solo Quinta este rezultatul unui complex de imprejurari nefericite pentru vinul romanesc per ansamblu…De ce nu i-as injura de exemplu pe acei producatori romani care ani de zile au trimis (si trimit inca) vinuri de calitate indoielnica (rosii si dulci) la export si care au creat o imagine execrabila pentru vinul romanesc?
Hai sa iti dau un exemplu asemanator care mi se intampla la facultate: Am curs la materia X si vad ca o parte din studenti absenteaza in mod constant, de fiecare data. Ce sa fac? Ii trag de urechi pe cei care sunt in sala si care vin la curs mod constant? Uneori da..de ce? Pentru simplul si unicul motiv ca ei sunt la indemana si cu ei pot sa comunic…
Asa e si cu Recas, cum ai zis si tu mai sus: macar comunica, explica, incearca, se zbate…Restul, majoritatea stau linistiti si isi vad de treaba, ca o masa amorfa, pe principiul: “cainii latra, ursul trece”…Si cand se gandesc ca ar fi cazul sa scoata niste vinuri mai bunicele pentru ca vad ca dispar de pe HORECA cu ce au in portofoliul, pun niste preturi “psihologice” de 99 lei sticla de parca ar face vin premium de 100 de ani…
[Raspunde]
Asi spune lui Ciprian,- da asa este , vindem unele vinurile mai ieftin in tarile unde sunt complet ne-cunoscut,- dar sunt si tarile unde sunt si vandut mai scump ca aici in Romania.
Orcum diferentele care sa observa de la pret de retail sunt mult mai mare decat diferentele care pleca de la noi din crama,- orce cent sau euro in plus este accentuat pe tot lant de distributie – unde toate costurile sunt in general facturat in termen procentual.
In Romania un vin care costa de 11 ron pe raft pleca de la producatorul cu sub jumatatea din pretul respectiv restul respresentand costurile de distributie, transport , taxe si adaosurile al commerciantilor.
Si da – comercianti aici au adaosurile mai mare – fie ca sunt ascuns sub forme de diverse taxele. Noi lucrum cu primi 3 cel mai mare lanturile de supermarket din anglia si au adaosurile de cca 30 % din pret, si similar intre ei. In Romania tot lucram cu primii 3 lanturile de supermarket si au adaosurile de la 25 % pana la 48 % din pret. Nu va spun care firma are cel mai mare adaos- e treaba lor.
Nu cred ca vinul este o caz singular, si eu va arat zecile de produse care sunt mai ieftin in alte tarile ca in Romania.
Orcum eu cred ça in timp preturile pentru vinurile premium in Romania sa va aseaza,- adica vinurile cu ‘pedigree’ adica un istoric de calitatea si recunoastere international si national vor putea sa fie vandut la preturile relativ mare(ca si acuma), si alte vinurile care sunt noua pe piata si care inca nu au stabilit un istoria o traditie , nu sa va vinde la preturile umflate si vor trebuie sa fie vandut mai ieftin.
In mod normal,- valul de produse si producatorii noi pe piata, si in general toti tintit spre vinurile bune si mai ales preturile bune,- sa va produce o concurenta mai acerba si unele din ele vor trebuie sa reduca preturile sau vor intra in probleme financiar.
Si aceasta concurenta ar trebuie sa produc vinurile cu proportie pret/calitatea mai bun pentru clienti , intre un termen relative scurt de citeva ani.
Din pacat la nivel mediu si jos al piata nu vad ca schimbare sa va produce in acelasi viteaza find ca productorii de volume sa misca mai incet , si nici clientela lor nu le impinge sa o fac prea multa schimbarile.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 30th, 2012 at 5:19 PM
@philip cox, Perfect de acord in ceea ce priveste evolutia preturilor la unele vinuri autohtone (mult prea scumpe la momentul actual fata de ceea ce ofera) si mai ales cu ideea din ultima fraza…
In rest suntem constienti ca marile lanturi comerciale nu sunt Crucea Rosie si practica adaosuri consistente (chiar mai mari) si la alte produse decat vinurile. Cine a trecut printr-un hypermarket de afara s-a convins pe propria piele cat de scumpa este mancarea la noi, mai ales in comparatie cu puterea de cumparare!
[Raspunde]