Vinurile producatorului de fata le puteti gasi si pe la noi la Vinexpert, cel putin pe cele din seria Champ de Coq (Campul cocosului ?!?!) despre care a scris si George, chiar doi ani la rand (aici si aici). Unde mai pui ca in 2011 vinul in cauza a reusit “performanta” sa ia si medalia de aur la “renumitul” IWCB. Nu cred ca a fost foarte greu…

Daca cel de mai sus e un cupaj de Syrah, Grenache si Merlot, cel de fata are Carignan in loc de Grenache, deci probabil ar fi mai concentrat, colorat si impetuos (naravas sa spunem). Oricum Carignan-ul e un soi destul de des intalnit in cupajele din Languedoc, unde se afla localizat si producatorul de fata. Mai multe date despre acesta si terroir-ul ep care il exploateaza, puteti gasi pe site. Despre vin:

Aspect (Culoare): Rosu intens, concentrat, cernelos, cu tente violet si de o opacitate respectabila. Carignan-ul se pare ca isi face treaba cu succes.

Nas: Intensitate medie, integrat, rotund, cu fructe de padure, codimente (piper, scortisoara, ceva piele) plus note animalice, carnoase, evidente. Daca ne abtinem de la consumul imediat si il alergam ceva prin pahar o sa reusim sa scoatem in fata si gemul de fructe, alaturi de ceva note dulcege, vanilate.

Gust: atac domol, rotund matasos, care invaluie treptat palatinul cu note de fructe parguite (visine coapte plus gem de prune). Atasat acestui atac plin vine insa o aciditate medie, bine integrata imprimand un caracter lejer constructiei usor greoaie din debut. Notele carnoase din nas se regasesc si in evolutie, alaturi de scortisoara si ceva piper alb. Imbinand cu succes fructul, supletea si evolutia pe palatin, vinul incinta in primul rand prin armonia cu care cele trei soiuri se “inteleg” intre ele si toate cu alcoolul, bine integrat. Taninii sunt moi, neagresivi, in linia generala a vinului, facandu-si aparitia pe un final umat de un postgust mediu, cald, cu note fructate, dulcege, generoase.

Per ansamblu un cupaj Foarte Bun, reusit in care Merlot-ul aduce catifelare, Carginan-ul concentrare, iar Syrah-ul structura rezultand un vin matasos care aluneca cu dezinvoltura pe palatin. A mers de minune cu un steak de vita, dar poate sta la fel de bine si langa ceva vanat sau tocanite si sosuri mai grele. Vinul are insa o hiba. Care, o sa ma intrebati? Si va raspund: E frustrant de ieftin!

La exorbitanta suma de 5,5 €, cat am dat pe el de aici, chiar imi provoaca un sentiment de frustare nationalista. Mai ca imi pare rau ca l-am baut si nu l-am trimis drept exemplu la unii producatori de pe la noi care scot doar vinuri de la 30 lei in sus  (a devenit cumva o moda?) folosind o celebra expresie pentru a-si justifica preturile de altfel nerusinat de mari: ”E pentru HORECA si magazine de specialitate dom’le!”

Adevarul e ca tinand cont de cum arata HORECA de la noi, tind sa le dau dreptate: de ce sa nu merite clientul sa consume vinuri supraapreciate ca pret fata de ce ofera?  Lasa ca plateste “fazanul” si asa mai umflam buzunarul producatorilor si al ospatarilor care mai inteapa cate un comision de “dop”.

Si oricum pe majoritatea celor din HORECA ii doare exact in spate de calitatea si RPC-ul vinurilor pe care le servesc clientilor. Preaocuparea mare este pentru taxe de listare, cat ne dai ca sa intri in restaurant, cum il scoatem pe asta sa il bagam pe ala, ce bani ne tragem de la “doape”, cum luam niste sticle in plus moca, etc…etc…Si in plus chiar daca i-ar durea, ma indoiesc ca sunt multi care isi dau ei insisi seama ca vinurile romanesti sunt supraapreciate si au luat-o pe aratura cu preturile. Cat despre clientul final…. ahhh….cine? Ah,da prostul care plateste nota.

 Pentru multi din segmentul HORECA de pe la noi business-ul lor se rezuma la o ecuatie simpla de jecmaneala la doua capete: furnizor si client. Sa nu ne (mai) amagim domnilor…

Asa ca eu personal incerc un usor sentiment de greata cand aud de vinuri autohtone, aparute de cativa ani care sar de 30 de lei doar pentru simplul fapt ca se adreseaza acestui segment si nimic altceva. Poate pentru un marketing si o eticheta mai ingrijite, dar atat. Si uneori mai trag in gand si cate un “E, nu mai spune!”.  Daca sunt asa bune, de ce domnilor nu se imbulzeste sa le cumpere si HORECA de pe afara si le vindeti acolo prin magazine la preturi sub cele de pe piata autohtona?

P.S. Sa nu vina iar cineva sa imi explice ca “e greu si costisitor dom’le in Romania sa faci vinuri ieftine si bune” ca iau foc. Adica in Franta se pot face vinuri de genul acesta cu 5,5 € si la noi nu. Da’ ce suntem Las Vegas si cultivam viile intre cazinouri??? O sa cred chestia asta cand o sa vad clar, in documente contabile, costurile respectivului producator.

Probabil am uitat sa va precizez pana acum ca cel mai mult ma enerveaza cei care ma (ne) iau de prosti si vin cu texte de genul celui de mai sus. Prefer producatorii cinstiti (declarativ macar) care spun clar: “daca romanul da banii pe care ii cer pe vinul meu, de ce sa cer mai putin?”. Asta pot sa inteleg. Si exact din acest motiv sunt de parere ca romanii consumatori de vin trebuie sa se mai trezeasca din ignoranta. Pentru ca somnul ratiunii naste monstrii! In cazul de fata vini-viticoli…

Tags: Carignan, Caringole, Croix Belle, Franta, Merlot, Syrah, Vinuri HORECA

Trackback URI | Comments RSS