Jul 02 2012

Vive le “marketing”: Rouge de Roumanie 2011

 

Sau in cautarea vinului perfect…In primul rand sa va definesc vinul perfect (nu, nu e ala gratis): este un vin foarte bun calitativ, cu un pret  accesibil si cu o imagine (un marketing) pe masura. Deocamdata nu am gasit asa ceva pe la noi, dar sunt producatori ale caror vinuri tind spre definitia de mai sus. Dar perfectiunea este greu de atins, nu?

O tentativa la perfectiune se doreste a fi si noul cupaj de la Domeniile Samburesti, botezat (cu accente frantuzesti) Rouge de Roumanie. Nu va impacientati sa il cautati pe site-ul producatorului, vinul de fata nu apare inca pe el, ultima informatie de acolo datand de la recolta din 2010 (sic!). Incercarea de asociere cu Franta a amintitutului producator este evidenta , mai ales daca ne aducem aminte si de reclama cu profesorul de viticultura de la Montpellier (coloana sonora e cu “Paris” a lui Edith Piaf, care o fi legatura cu Montpellier-ul?) care a descoperit terroir-ul de Samburesti prin 1900, excelent pentru Cabernet Sauvignon. Deocamdata il gasiti peste drum, la Vinarte. CS-ul reusit, nu profesorul… 🙂 Tinand cont si de proaspetele medalii obtinute de producator pe piata chineza, nu pot sa nu ma gandesc la un marketing foarte destept care incearca sa intre pe piata respectiva folosind asocierea cu Franta. D-ul Valvis este cu certitudine un om de marketing si un comunicator superb pentru afacerile pe care le pastoreste sau le-a pastorit (La Dorna, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti).

 

Pentru vinul de fata s-a organizat un eveniment special de lansare, la sfasitul lunii mai, unde un panel de specialisti au avut de ales cupajul castigator din  cinci variante diferite. Cel de fata a fost castigator (se pare 60% CS si 40% Merlot). Pe el se pare ca a mizat si D-nul Valvis inainte de ‘competitia’ in cauza. Am citit cateva review-uri  (mai degraba comunicate de presa sa le spun) destul de elogioase despre vinul de fata si in mod natural am fost curios cu privire la acesta. Pana acum, trebuie sa recunosc, vinurile celor de la Samburesti nu m-au prea convins, singurul mai aproape de „sufletul” meu fiind Chateau Valvis, cu un pret insa mult peste ceea ce ofera, dar cu potential pentru viitor.

Deci la capitolul marketing vinul puncteaza fericit, iar capitolul pret nu ar fi nici el prea departe cu cei 18 lei/sticla care s-au anuntat la lansare. La apa probabil marketingul are mai mult succes, aceasta fiind mai omogena la nivel organoleptic decat vinul si mai greu de comparat in mod direct. La vin insa e ca la fotbal sau la politica (si de fapt la mai toate domeniiile de pe la noi): mai toata lumea se pricepe si in consecinta isi da cu parerea.

Asadar ieri l-am vazut in Carrefour la 19.8 lei si curiozitatea m-a determinat sa il achizitionez si acum imi dau si eu cu parerea:

 

Aspect (culoare): rosu rubiniu, de cireasa, cu tente deschise, usor opac, semitransparent, si cu „picioare” de alcool pe pahar. Aduce cu un Pinot la culoare…

 

Nas: intensitate medie, usor bordelez, initial cu fructe de padure si gemuri de visine si prune in planul doi. Pe masura ce se deschide notele devin dulcege. Aspecte de baric cu vanilie, piper si ceva note amarui, de ciocolata neagra in fundal.

 

 Gust: Atacul este soft, catifelat, specific Merlot-ului asociat unui corp mediu, usor diluat. Avem aceleasi note dulci, populare, fructate, de visine coapte si gemuri de prune. Evolutia pe palatin este usoara, meteorica, cu note amarui, usor deranjante pe final. Postgustul este mediu spre scurt, cu un nivel alcoolic vizibil (cei 14% sunt mult mai bine ascunsi in evolutia pe palatin) cu aceleasi note fructate, alaturi de ceva caramel (chiar zahar ars), piper si ciocolata neagra. Taninii sunt soft spre inexistenti si isi fac aparitia efemer in final.

 

 Vinul este Acceptabil, iar pentru cei 20 lei pe care i-am dat pe el RPC-ul este  Slab in opinia mea. Este un vin direct, fara complexitati deosebite, in primul rand popular, agreabil, care a jucat bine in rolul de „food wine” alaturi de niste ficatei de pasare trasi in unt.  Imi faceam probleme sa nu fie prea puternic, dar nu a fost cazul. Pacatuieste printr-o usoara lipsa de concentrare  si structura (parand usor diluat), asociate cu un nivel alcoolic care cam iese in evidenta. Este primul vin rosu de 2011 cu care ma intalnesc, majoritatea celorlalti producatori lansand anul acesta vinuri rosii din 2010. De baut acum,  in nici un caz sa nu il tineti 10-15 ani asa cum am citit niste nazbatii pe undeva. Chiar e nevoie de “excese” de genul acesta:  cate vinuri romanesti vor tine 10-15 ani? Si ma refer per ansamblu… nu la cele de 20 ron de prin hypermarket-uti.   Pe cel de fata, eventual aciditatea sa il sustina maxim 1-2 ani, dar pe tanini si structura sa nu va bazati.

 

Daca se intentioneaza exportul acestuia in estul indepartat, consumatorilor chinezi probabil ca le va merge la suflet in comparatie cu clonele locale de Bordeaux. Personal, la banii respectivi (chiar mai putin la Merlot) prefer un Negru de Dragasani sau Merlot de la Vinarte (2010 la Merlot e mai abordabil decat “colturosul” 2009). Sau Merlot “Vinul Cavalerului” de la SERVE tot in varianta 2010. Ca sa nu aduc in discutie Cabernet Sauvignon-ul Castel Huniade al celor de la Recas, la un pret mai mic, ceea ce  il face un “best-buy” la capitolul CS…

 

Un lucru ma nedumereste: este posibil sa nu vorbim de acelasi cupaj “castigator” ales la evenimentul amintit mai sus? Pe cel de fata scrie ca e imbuteliat pe 25.04.2012 si de aceea ma intreb care varianta este cea de fata? Cea castigatoare sau una dintre celelalte? Cum se putea imbutelia vinul in aprilie daca acea combinatie castigatoare a fost decisa la finalul lunii mai?

 

 .

One response so far

One Response to “Vive le “marketing”: Rouge de Roumanie 2011”

  1. […] Rouge de Roumanie si se faceau ca aleg asamblajul castigator cu tam-tam si juriu mare, iar vinul era imbuteliat si se vindea deja Carrefour de vreo luna. Epic […]

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply