.

Intotdeauna am fost fascinat de modul in care nemtii aleg sa numeasca diverse obiecte, concepte, etc., prin asocieri de cuvinte care pot ajunge la cateva zeci de litere, dar care iti explica clar si exact cu ce ai de a face. De exemplu, pentru “metrou” exista cuvantul: “Untergrundbahn” pe care il gasiti prescurtat pe peste tot ca U-Bahn si care inseamna „mot-a-mot” (sic!) “trenul care merge pe sub pamant”. Deci si pentru cineva care nu a  vazut in viata lui un metrou i se va parea clar ce este, inainte sa dea ochii cu unul.

Al doilea exemplu, mai pertinent contextului de fata, este cuvantul folosit pentru liliac. Daca la noi mamiferului zburator (inrudit cu cartita) ii zicem liliac, iar englezii ii zic “bat” (daca nu era cu Batman nu stia nimeni cum ii  zice la liliac in engleza) nemtii denumesc inaripata respectiva “Fledermaus”, adica pe scurt soarecele care da din aripi, inaripat. Daca nu ai vazut in viata ta un liliac si se presupune ca esti mai obisnuit cu rozatoarele din jurul casei, vei stii cu siguranta daca iti apare in cale un soarece care zboara ca acela este un liliac. La noi ar fi este nevoie sa iti spuna cineva, daca esti neamt esti insa pregatit si nu vei avea (mari) surprize.

.

Nu la fel de pregatit am fost eu saptamana trecuta, cand la invitatia lansata de Ioana Micu si pe chetuielile de protocol ale celor de la Liliac am vizitat in grup organizat (cu autocar, tahometru, insotitor si fellow bloggers) crama de la Batos a producatorului amintit .

O sa ma intrebati ce legatura (in afara de cea lingvistica) are introducerea de mai sus cu vinurile produse de cei de la Liliac in Transilvania? Pai are, pentru ca cel putin la cele albe, stilul poate fi usor asociat rationamentului etimologic de mai sus: vinuri corecte, exacte, nemtesti, care mizeaza pe puritate, pe tipicitate si pe caracteristica proprie a terroir-ului transilvanean.

Pentru cine nu stie, Liliac este initiativa d-lui Alfred Michael Beck, propietar al AMB Holding, consortiu austriac cu afaceri in variate domenii de activitate de la imobiliare la agricultura si acum si in domeniul vinului. Initiativa de a investi in zona Batos-Lechinta nu poate decat sa ma bucure tinand cont de lipsa unor producatori de calitate in podgoria respectiva; oricum cei din toata Transilvania pot fi numarati pe degetele de la o mana.

Zona este superba, via fiind amplasata in apropiere de Batos, pe versantul unui deal, intr-un cadru superb, de dealuri molcome acoperite de palcuri de padure, asa cum doar Transilvania poate oferii. Daca aveti drum prin zona, neaparat sa treceti sa vizitati crama si mai ales fermecatoarea cabana de lemn din varful dealului. Nu veti regreta si oricum din ce am inteles sunt deschise circuitului oenoturistic! Pacat ca in zona nu sunt si alte crame care pot fi vizitate…

La ora actuala s-a ridicat doar o zecime din ceea ce va fii viitoarea crama de la Batos, investitiile fiind in plina deasfasurare, atata pentru extinderea si tehnologiziarea cramei cat si pentru infiintarea de culturi de vita de vie. La Batos exista la ora actuala in jur de 30 si ceva de hectare plantate preponderent cu soiuri albe plus in jur de 14 Ha la Lechinta cu soiuri rosii, in total aprox. 50 de ha. Nu se preconizeaza o extindere a viilor in viitorul apropiat, focusul fiind pe dezvoltarea suprafetele detinute si pe calitatea vinurilor.

.

Din echipa celor de la Liliac fac parte oenologul Willi Opitz din Burgerland, renumit pentru vinurile dulci (late-harvest, Schilfwein) pe care le realizeaza. Un review din 2006 al acestora facut de Chriss Kissack (Wine Doctor) il puteti citi aici. D-nul Opitz ne-a insotit pe toata durata vizitei, ne-a prezentat crama, vinurile si mai ales tehnologia de obtinere a Nectarului de Transilvania, (in genul Schilfwein, vin de paie) si practic nu pot sa nu ii recunosc abilitatile de comunicare si de persuasiune care transced cu succes barierele lingvistice. Bine, l-au ajutat mult si vinurile, care au vorbit acelasi limbaj al calitatii.

Tot din “team”-ul Liliac face parte, in calitate de consultant, Rudolf Krizan, profesor la Institutul de Tehnologie Alimentara de la Viena (unde preda teme legate de selectia drojdiilor, fermentare si controlul calitatii vinurilor) si consultant la mai multe crame din Ungaria si Austria. Oricum am inteles ca in mod frecvent sunt trimise mostre la laboratorul din Austria pentru analiza si controlul calitatii vinurilor si materiei prime.

Majoritatea vinurilor degustate au fost albe, plus un rose si doua vinuri rosii (unul fiind de fapt o proba de baric, in curs de evolutie). Prezentarea sticlelor este eleganta, cu etichete inspirat branduite fara a fi ostentative. Pentru un plus de  notorietate, sticlele de Merlot si Sauvignon Blanc Private Selection poarta semnatura proprietarului in prim planul etichetei, cu mentiunea “by liliac” sub aceasta. Focusul vanzarilor cred ca vor fi in mare parte pietele externe atrase atat de calitatea vinurilor, cat mai ales de povestea cu Transilvania, vampiri si lume arhaica pe care de altfel se sprijina o mare parte din efortul de branding si comunicare al celor de la Liliac.

Vinurile au fost prezentate alaturi de un meniu de degustare variat care a pus in valoare asocierea acestora cu diferite tipuri de preparate culinare (in general paste de branzeturi usoare, peste si fructe de mare la cele albe si carne de vita la cele rosii). Asadar:

.

.

Feteasca Alba 2011:  un vin cu care m-am intalnit prima data la Goodwine si care recunosc ca atunci, printre zecile de vinuri degustate nu m-a „inspirat” foarte tare. Luat insa separat dezvaluie un caracter usor, elegant si o tipicitate de invidiat, cu o culoare galben pai, cu nuante verzui si un nas proaspat, preponderent floral cu usoare note minerale, de drojdii (apropo, din ce am inteles a fost fermentat cu propriile drojdii indigene). Atacul este vioi, proaspat, cu un usor rest de dioxid care ii confera un plus de suplete si cremozitate in textura. Domina si pe palatin notele florale, cu nuante citrice, de lamaie si gref galben plus un final in tonuri verzi, crocante si usor minerale. Un vin lejer, suplu, vaporos, ideal pentru vara si cu o tipicitate vibranta. Ilustreaza in modul cel mai clar ca vinul baut la crama are alt gust fata de ceea ce incerci pe la targuri si degustari. Bun!

 

Feteasca  Regala 2011 fata de varianta „Alba” de mai sus aceasta apare cu o tenta galbena usor mai inchisa si cu un nas mai asezat, ierbos, rotunjit, cu ceva fruct exotic si pepene galben. Corpul este de asemenea mai nuantat, mai structurat cu o aciditate pronuntata si un final mediu, usor crocant, direct, condimentat cu nuante tonice. Very Sauvignon like…. Bun!

Elementul comun al celor doua Fetesti de mai sus este  expresia vibranta a florilor si a fructului, intr-o nota simpla, pura, directa, nemteasca. Sunt vinuri care nu ar sari in ochi la o degustare de grup, fiind probabil acoperite de variantele mult mai bombastice si mai strident “accesorizate” din punct de vedere al aromelor existente pe piata, dar care incercate separat isi releva farmecul propriu. Probabil ca o data cu trecerea timpului si maturizarea viilor, concentrarea vinurilor va creste si va conferi o nota in plus vinurilor de fata. De urmarit!

.

Chardonnay si Pinot Gris 2011  un cupaj ce dezvolta un nas intens cu note de baric, usor afumate si vanilate cu nuante picante, aromatice, de miez de nuca de cocos plus ceva fructe exotice. Atacul este mediu, vinul prezinta o corpolenta si o structura pronuntate, mai ales venit dupa cu Fetestile de mai sus.  Evolutia pe palat este liniara, compacta, aproape cremoasa cu aceleasi note de condiment si baric dezvaluite de nas si o aciditate bine integrata, desi mi-ar fi palcut sa fie usor mai ridicata. Bun!

 

Sauvignon Blanc 2011 este Sauvignon-ul de linie, existand si o varianta Private Selection. Este provenit din podgoria Lechinta si alaturi de culorile gaben-verzui aduce in nas  note pline, intense, cu o buna tipicitate  de soi (sa ii zicem agrise de data aceasta, ca sa nu amintim de pisici) si un potpuriu de fructe tropicale. Atacul este moderat in aciditate, aceasta fiind bine integrat unui corp rotunjit de fructele exotice  si nuantat sporadic de citrice acrisoare. Finalul este proaspat, mineral, usor tonic cu o remanenta medie pe palatin. Per ansamblu o reusita. Bun spre Foarte Bun!

.

.

Sauvignon Blanc Private Reserve 2011 (din podgoria Batos ). Daca pe cel de mai sus l-am declarat ca fiind o reusita, cel de fata izbuteste sa aduca ceva in plus. Nasul este mai retinut, mai elegant, mai mineral, frantuzit, cu aspecte florale si ceva note usor lactice in fundal.  Atacul este integrat, cu o desfasurare evolutiva pe palatin si parca un plus de corpolenta. Invoca in principal note austere, mineral-florale si de ierburi provensale proaspete. Probabil ca via este mai matura decat cea din care provine cel de sus si acest lucru se vede mai ales la nivelul complexitatii, evolutiei si structurii. Un vin Foarte Bun, cu un pret pe masura!

 

Merlot Rose 2011 Un vin care mi s-a parut usor diluat si ezitant la Goodwine. Acum imi dau seama ca acest fapt se datoreaza caracterului sau aparte: culoare somon pal, cu accente de Provence. Nasul este de intensitate medie, cu note astringente, fructe de padure rosii (zmeura, fragi). Pe palatin, evolutia este lejera, provensala, amarui-picanta si usor perlata. Un vin diafan, vaporos, direct, necomplicat, de riviera franceza. La cei 24 de lei la care apare pe site este un vin de toata isprava, excelent mai ales pentru a combate cu succes caldura din ultimele zile. Bun ! (Sfat: Raciti-l foarte bine, desi daca imi aduc aminte a fost la fel de bun si in autocar, pe drumul spre Motelul Vector pe care vi-l recomand de asemenea cu caldura pentru cazarea in zona…)

 

Feteasca Neagra si Merlot 2011 (Blue Moon – sic!)  In proportie de fifty-fifty in cupaj.  Etaleaza un rosu rubiniu intens, tanar. Nasul este interesant, intens, cu tente bordoleze de fructe de padure, vanilie, ciocolata neagra, ceara, visine coapte si ceva note piperate. Desi producatorul afirma ca nu a vazut lemnul imi este greu sa cred ca a dezvoltat de la sine notele de baric de mai sus. Macar ceva chips-uri tot or fi trecut pe langa el, parerea mea… Atacul este proaspat, fructat cu aciditate notabila (parca prea notabila de data asta) domolita de restul de zahar (este demisec) care induce un corp moale. Finalul are un accent de seriozitate, usor taninos, integrat, cu note cald – dulcege, de dulceturi de fructe. Per ansamblu un vin cu un pronuntat caracter baubil, agreabil, prietenos, direct, care nu cauta sa fie pretentios si pariaza in primul rand pe caracterul sau fructat. Acceptabil spre Bun!

 

Merlot Private Selection, proba extrasa direct din baric, fapt care se vede, vinul avand o structura incompleta, un caracter neterminat, cu note grele, ciudate, zaharisite, de lemn dulce si tanini verzi care isi fac de cap pe final, fara a avea deocamdata o legatura bine definita cu corpul. De incercat pe viitor!

.

Nectar de Transilvania, un fel de « finis coronat opus », specialitatea oenologului, cum s-ar spune, care ilustreaza extrem de bine unde poate ajunge potentialul viticol al zonei in mainile unui specialist ca Willi Opitz. Nasul mi-l aduceam aminte de la Goodwine, cand nu era inca complet polisat. Pe langa aceleasi arome superbe, de strugure parguit, lychee, fructe exotice extracoapte si ceara (are parca o tenta de Tokay), dezvaluie pe palat o structura de miere de flori de camp asociata acum in mod fericit unui final usor citric pe care il pot categorisi chiar proaspat pentru un vin care are un rest de zahar de 320 g. O realizare deosebita in comparatie cu vinurile dulci de pe la noi, recomandat a se incerca atat de catre amatorii genului, cat mai ales de catre cei care le infiereaza cu indarjire. Foarte Bun!

 

Per ansamblu un portofoliu de vinuri reusite, tinand cont de varsta tanara a majoritatii viilor din care este obtinuta materia prima si care promit realizari din ce in ce mai interesante pe viitor.

Personal nu pot decat sa ma bucur ca “Liliacul” a ales sa isi dezmorteasca aripile in Transilvania, la Batos, zona (ca de altfel multe altele din Romania) meritand cu prisosinta prin farmecul arhaic si pastoral o atentie sporita din partea iubitorilor de turism oenologic si vin de calitate.

Asa ca nu imi ramane decat sa le multumesc celor de la Liliac pentru oportunitatea de a le intalni vinurile la ele acasa si sa le urez “Godspeed!” pentru viitor… Ah si sa imi reinoiesc sfatul: daca aveti drum in zona nu uitati sa va abateti pe la „Liliac”!

.

P.S. Din motive care tin de lipsa dotarii cu aparatura foto competenta in respectiva excursie, dar si din dorinta de a ilustra adecvat povestirea de mai sus (cuvintele nereusind sa surprinda complet farmecul zonei), declar ca am folosit poze selectate de la colegii de blogosfera si din portofoliul celor de la Liliac, pe care le gasiti mai jos…

.

Tags: 2012, Batos, Chardonnay/Pinot Gris, Feteasca Alba, Feteasca Neagra/Merlot, Feteasca Regala, Lechinta, Liliac, Nectar de Transilvania, Private Selection, Sauvignon Blanc, Willi Opitz

Trackback URI | Comments RSS