Nu stiu daca exista la ora aceasta pasionat de vinuri de pe la noi care sa nu fi aflat ca joi 14 iunie s-au lansat vinurile Cramei Atelier M1 de la Murfatlar la restaurantul La Cantine de Nicolai din Bucuresti. Sau ale lui Razvan Macici, cum vreti sa le spuneti. Pana si cei care nu au treaba  cu vinul, dar au un cont de Facebook cred ca au fost loviti prin ricoseu saptamana aceasta de unul dintre review-urile de la lansare. Asa ca, a saptea zi dupa scripturi, vin si eu sa va povestesc cum a fost. Ideea e ca nu prea mai am ce sa va mai povestesc! Daca ati citit deja postarile comesenilor si colegiilor de blogosfera deja ati aflat cam tot despre mancare, vinuri, participanti, impresii, puncte, branding si alte detalii. Daca nu, va recomand (in ordine absolut aleatoare): George, Mihai, Berbecutio, Razvan si Alin. Mai era cineva la masa? 🙂

        Asa ca misiunea mea este simpla: nu trebuie sa mai caut poze pe telefon (care apropo  ies groaznice si oricum am avut un fotograf mult mai pasionat si dotat tehnic la masa, in persoana lui Mihai), nici sa imi aduc aminte cum a fost calcanul cu mamaliga (polenta cu parmesan si smantana, scuze), nici langa cine am stat (deja s-a vazut din poze pentru cine ma recunoaste din spate, adica sotia). Oricum si acum s-a constituit ad-hoc si natural, ca mai pe la toate evenimentele unde ne intalnim, o masa de carcotasi si strambatori din nas (aka: bloggerii de vin).

       Tot ce mi-a mai ramas sa va spun, acum cand ecourile evenimentului sunt deja pe final sunt cateva impresii personale,  pe care nu ma pot abtine (ca de obicei) sa nu mi le exprim. Si acestea tin bineinteles de vinuri;  mancarea si organizarea fiind excelente (nici nu ma asteptam la altceva).

          Au fost prezentate trei vinuri albe si trei rose-uri (desi unul dintre acestea este greu de incadrat la categoria Rose):

Sable Noble Alb 2011: Cum gama Sable Noble este rezervata cupajelor din soiuri internationale si acesta este alcatuit din Sauvignon Blanc, Chardonnay (partial baricat) si Pinot Gris in proportii egale de cate 30% plus Riesling Italian 10% pentru un plus de aciditate. Apropo, am inteles ca Razvan a ramas incantat de calitatea Pinot Gris-ului gasit la Murfatlar; ce or fi facut cu el pana acum e o intrebare legitima, nu?

Culoarea este un galben pai, deschis, in nas prezentand un buchet intens, cu un potpuriu de arome specifice de Sauvignon (pi de chat, fructe exotice) plus note florale si arome pline de pepene galben, piersici si caise coapte. In gura atacul este mediu, rotund, asociat unui corp usor onctuos, structurat, specific unui Pinot Gris. Alcool bine integrat. Pe palatin se impletesc note de fructe exotice, lychee, pepene galben copt si ceva citrice. Aciditatea este vioaie, cu note usor astringente pe final si contrabalanseaza bine corpul. Finalul este usor picant cu note specifice de Pinot Gris si tuse minerale, crocante, per ansamblu surprinzator de fresh.  Un cupaj foarte bun, complex, reusit al carui pret de 19.5lei + TVA la crama (cam 30 lei in comert) ii confera un RPC greu de atins de multe vinuri de pe la noi. Un viitor succes si un vin care imi place foarte mult! Catre Murfatlar: lasati-l pe Razvan sa faca cupaje, e clar ca se pricepe…sunt curios cum arata Ingenuity de la Nederburg; un cupaj mult mai complicat decat cel de mai sus compus din vreo 8 soiuri albe.

Arezan Cramposie 2011: Gama Arezan va fi revitalizata si va cuprinde vinuri din soiuri traditionale romanesti. Cramposia de fata demonstreaza cat de versatil poate fi interpretat acest soi, aflandu-se la polul opus fata de varianta de la Stirbey (my love), fara a fi mai prejos la nivel calitativ: culoare cu tente pronuntat verzi, nas floral, de salcam si flori de camp dar si cu mult fruct exotic, mar verde, citice, intens, pronuntat. Parca are ceva in comun cu albele din cupaj (ceva drojdii de Lume Noua?). In gura ne dam insa seama de limitarile soiului, vinul dezamagind un pic in comparatie cu senzatiile olfactive pe care le ofera: aciditate ridicata, chiar stridenta, un corp mediu, mai pronuntat decat variantele de Dragasani si cu note verzi, minerale, reci pe final. Un vin bun, complex si ademenitor in nas, dar direct  pe palatin. O interpretare reusita a soiului, dar diferita fata de cele existente pe piata.

Sable Noble Rose 2011: un cupaj din Cabernet Sauvignon (85%) si Merlot (15%) , cu o culoare intensa de cireasa de mai. Nasul este retinut, cu ceva fructe rosii de  padure si note de cireasa. Evolutia este greoaie, usor plata (teoretic se putea renunta la Merlot, practic gama stiu ca va contine doar cupaje) cu o astringenta amaruie pe final. Aromele sunt estompate, in acelasi registru ca si nasul. Este un stil de rose mai potolit, corect, caruia nu ii pot reprosa nimic concret, dar care nici nu imi sune ceva. Am mai  vazut acest gen de evolutie si prezentare la cele provenite din Spania sau Italia.

Leat 6500 The Origin Rose 2011, Gama Leat 6500 va cuprinde vinuri internationale in interpretarea authotona, specifica terroir-ului de Murfatlar. Cel de fata este un cupaj din acelasi Cabernet Sauvignon (60%) de data asta in companie cu Feteasca Neagra 40% (asta e deja soi international?). Brandingul gamei este foarte interesant si ingrijit lucrat, cu poveste si tot tacamul. De exemplu pe eticheta este stilizat situl arheologic al bisericii sapate in dealurile de creta de la Murfatlar in al carei naos s-a descoperit inscriptia Leat 6500 (anul 992). La partea cu The Origin sunt de acord cu George, nu prea da bine cu Leat-ul de langa si cam incarca etimologic eticheta. Probabil s-a vrut si reprezentarea caracterului international pe eticheta, pe langa cel referitor la traditie, un fel de paralelism dintre cele doua concepte, asa cum ar fi cel dintre Cabernet Sauvignon-ul international si Feteasca Neagra autohtona ce compun vinul.

La partea senzoriala este mult mai pe gustul meu decat cel de sus, batand ca stil spre Rose-urile de Provence, desi prezinta o coloristica mult mai intensa decat acestea. Nasul este elegant, integrat, cu arome usor dulci, de trandafiri, capsuni si clasicele fructe de padure rosii. In gura este rotunjit, spintar, vioi cu nuante parfumate de capsuni si o aciditate vivace, proaspata, bine integrata rezultand un ansamblu lejer, provensal. Finalul are note asteptate de mineralitate, usor amarui-picante urmand un postgust mediu, tonic si racoritor. Un vin subtil, ingrijit, mai ales in comparatie cu cel de mai sus, un stil pe care nu credeam ca o sa il vad la cel de la Murfatlar. Foarte bun. Rose-uri pe toate gusturile deci…”and the best is yet to come”:

Fatum Rose 2011 (poza preluata de la Mihai). De fapt nu cred ca poate fi incadrat la categoria Rose. Daca nu as fi vazut ca am un rose in pahar as fi jurat ca este un Pinot Noir mai usurel, caldut, cu clasicele nuante de baric asociate de obicei acestui soi. Dar de fapt nu este ce pare a fi….este un rose delirant si derutant, un lup in blana de oaie, cel mai serios rose pe care l-am intalnit pana acum. Si nu vorbesc doar de cele romanesti.

Practic nu poate fi comparat cu nimic altceva, reprezentand un paria pentru cele doua categorii: nu e nici rose, datorita aromelor specifice vinurilor rosii (fructe de padure, frunze vestede, ierburi aromatice, specifice unui Pinot Noir clasic) si a caracterului greu in evolutia pe palatin, cu complexitati nebanuite de fructe rosii coapte, coaja de paine (apropo are fermentatie malolactica) si arome de baric aberante pentru un vin rose. Culoare este singura care infirma categorisirea vinului la capitolul rosii si de aceea afirm ca avem de a face cu un Pinot Noir mai rose si nu cu un Rose din Pinot Noir.

Vinul de fata este oferit in editie limitata de 800 sticle, toate Magnum la 1,5 l, la pretul de 150 lei la crama, iar prezentarea este pe masura vinului din sticla. Eu personal il vad ca pe un statement, o declaratie de intentii care arata ce se poate obtine din viile de la Murfatlar de catre un vinificator talentat. Poate unul dintre viitorii fericiti posesori ai acestuia ne va spune peste cativa ani cum a evoluat.

Muscat Ottonel Amprenta 2011 a venit pe final, dupa derutanta aparitie a “aberatiei” ( a se citi „abomination” ca in Dune-ul lui Frank Herbert) de mai sus, practic dupa un vin cu caracter de rosu, de aceea cel de fata parundu-mi-se mai usor si diafan. De fapt asa si este: vizual prezinta nuante galbene, deschise, cu reflexii brun-gri si cu un nas de intensitate medie, pur, de strugure parguit, ingrijit, curat, aproape feciorelnic. Pe palat apare rotunjit, polisat, usor onctuos datorita celor 50 g zahar rezidual (conform nota bene: fisei tehnice), cu o evolutie corecta, liniara, previzibila, dar in acelasi timp supla si catifelata.

Vinul are o caracteristica “curgatoare”, un „flow” foarte interesant pe palatin fara a se baza pe intensitatea aromelor si caracterul greu al muscat-urilor cu care ne-am obisnuit. Aciditatea este corecta, reuseste sa faca fata cu succes zaharului oferind vinului senzatii agreabile. Un mic plus de aciditate l-ar fi impins inca un pas spre perfectiune. Finalul este diafan, scurt spre mediu cu note usor amarui care cuplate cu aciditatea de mai sus elimina surprizele neplacute ale unui caracter plat si uneori greoi caracteristic vinurilor dulci. Eu il vad ca un vin scoala, pur, cautandu-se mai degraba un stil usor, clasic decat mergandu-se pe cel greu, bombastic si onctuos. Foarte interesant cum va evolua… Daca ar fi sa fac o mica divagatie personala, din punct de vedere al preconceptiilor si supozitiilor personale, as fi vazut muscatul pe constructia cramposiei (nas mai intens, corp mai pronuntat) si invers. Dar asta este placerea diversitatii vinului.

      Asadar si in concluzie (sic!), Murfatlar face acum vinuri bune si pe alocuri chiar foarte bune. Asta este o concluzie atat a mea personala cat si a  colegilor. Bineinteles ca face si (mult mai mult) vin prost, concluzie tot a mea personala si probabil ca si a colegilor. Ceea ce este interesant la ei este impresia ca nu se dezic de ele si le insusesc si chiar le accepta. Acesta este un punct de plecare!

        Vestea cu adevarat buna este ca Murfatlar face vinuri bune si foarte bune care sunt in acelasi timp si accesibile. Daca ceilalti „grei” (Jidvei si Cotnari) s-au plasat pe nivele de pret mari (pe alocuri aberante) pentru ce ofera, Murfatlar, fiind cel mai mare jucator din piata, a ales sa dea tonul la vinuri bune cu preturi corecte. Nu am zis mici, am zis corecte si de bun simt.

        Astept cu interes si curiozitate vinurile rosii si salut in acelasi timp  abtinerea de la a le lansa pe piata cu surle, trambite si PR inainte de vreme, asa cum fac in mod eronat unii producatori de la noi care merg pe principiul ca „piata” nu stie despre ce este vorba si cumpara oricum preturi mari si etichete “fancy”. Asta imi spune ca cei de la Crama M1 Atelier se iau in serios si ne iau si pe noi (consumatorii)in serios.

        Cat de departe va merge acest proiect de succes? Sincer sa va spun la momentul actual nu am o parere formata, dar pot afirma cu certitudine ca nu va inghiti prea curand Crama Mare, asa cum, aspirational vorbind, am dori noi. Pur si simplu dimensiunea acesteia este prea mare si prea greu de controlat din punct de vedere calitativ la momentul actual si in urmatorii ani, mai ales de o firma aflata in insolventa cum este acum Murfatlar-ul.

         Ceea ce conteaza insa  din punctul meu de vedere este ca s-a format o echipa de oameni care se ocupa cu selectia celor mai favorabile parcele din imensitatea plantatiilor pe care Murfatlar le detine si care creaza vinuri de calitate.

        Acum mingea este in terenul consumatorului caruia producatorul amintit mai sus ii prezinta pentru prima data o alegere: avem asa si avem asa. Singurul care poate influenta viteza schimbarii la Murfatlar si incuraja Crama M1 Atelier sa devina o „voce” din ce in ce importanta in portofoliul producatorului dobrogean este de acum incolo „Maria Sa” consumatorul  de vin din Romania. Si de aici si pesimismul afirmatiilor de mai sus cu privire la Crama Mica si Crama Mare……

P.S. I: Inca o chestie de remarcat la Murfatalar este ca nu au lansat vinurile inaintea site-ul de internet, spre deosebire de ceilalti doi „grei” si au facut totul „ca la carte” cu PR, branding si comunicare. Si in plus pe site-ul lor (care arata chiar bine si ingrijit) gasim fise ale vinurilor despre care am spus nu numai o data ca mi-ar placea sa le vad si la alti producatori.

P.S. II: Nu am inteles pana la urma: vinurile vor fi gasite si in Cramele Murfatlar raspandite pe teritoriul tarii sau doar in „magazinele de specialitate”? Ar fi pacat sa nu fie promovate si in Cramele Murfatlar, mai ales ca la noi consumatorul nu prea intra des prin „magazinele specializate”. In plus aceste magazine de specialitate nu prea se gasesc la tot pasul (mai ales prin provincie) si e pacat ca vinurile de mai sus sa nu beneficieze si de o distributie corespunzatoare. De fapt acolo este locul lor natural, langa produsele „mainstream” ale Murfatlar, pentru ca omul sa le vada, sa fie curios sa le incerce si in final sa perceapa diferenta de calitate. Numai asa putem spera sa ridicam renumitul „nivel de cunostinte” al consumatorului de vin din Romania!

Tags: Arezan Cramposie, Crama Atelier, Leat 6500, Murfatlar, Muscat Ottonel Amprenta, Rose Fatum, Sable Noble

Trackback URI | Comments RSS