Vinul de fata este un exemplu despre cum un soi local, bine promovat si atent vinificat poate ajunge la faima mondiala, pretinzand preturi mult peste pretentiile initiale. Este cazul soiului Cortese, specific regiunii Piemont din Italia, ridicata la statutul de DOC in 1974, desi este atestat documentar in zona inca din 1659. Exista insa si un DOCG, un fel de “Grand Cru” al regiunii, care se numeste Gavi, de la numele comunei in jurul careia sunt cultivate viile respective. Probabil aflate cumva in urmbra rudelor “rosii”din Piemont (Barolo si Barbaresco), mult mai faimoase peste hotare, vinurile albe obtinute din Cortese in micuta zona Gavi (dreapta jos in harta alaturata daca nu reusiti sa o identificati) au reusit incet-incet sa isi construiasca un (re)nume international.

La asta a contribuit esential si Tenuta La Scolca (care nu inseamna scoica) unul dintre producatorii cu traditie din zona Gavi si probabil cel mai cunoscut la nivel international. De asta ne dam seama si prin faptul ca vinurile lor au ajuns si pe taramurile noastre, la granita civilizatiei (vinului). Acesta produce din Cortese si vinuri spumante, care se pare ca se prezinta destul de bine datorita mineralitatii, specifica si vinului de mai jos. Exista si variante rosii pe baza de Barbaresco (Nebiolo, bineinteles, ca mai sus) si Pinot Noir.

Despre vin:

Aspect (Culoare): galben pai, usor onctuos pe pahar si cu nuante care amintesc de  corcoduse verzi spre marginile, care degradeaza in tonuri transparente

Nas: citricele mai acrisoare joaca un rol principal, lime-ul si grepfruit-ul alb conferind note proaspete, dar elegante vinului de fata. In paralel se disting aspecte amarui, minerale, de cremene, care ii dau un aer de Chablis, toate pe un fond usor estompat de vanilie si toast (probabil a fost baricat). Seamana destul de bine cu un Chablis in nas, poate usor mai acid si fresh.

Gust: surprinde printr-un corp pronuntat, mediu, in comparatie cu nasul destul de acid descris mai sus. Evolutia este usor minerala, amaruie cu o aciditate bine integrata, desi un pic cam ridicata, care insoteste aceleasi note de citrice, corcoduse verzi sau agrise. Evolueaza intre aciditate si mineralitate, cele doua succedandu-se una pe alta, intr-o combinatie reusita, dar destul de directa si evidenta, acest fapt furandu-i din eleganta si subtilitate. Finalul este mediu, evolutiv, cu alcool bine ascuns si dominat de note minerale si usor picante cu  putin toast, alune de padure si ceva note de fagure, ceara si miere.

Per ansamblu un vin Bun. Chiar spre Foarte Bun, daca va entuziasmeaza soiurile “exotice” (specifice Italiei dealtfel) si care poate fi confundat usor datorita mineralitatii si corpului cu un Chablis mai rasarit. Producatorul cred ca a obtinut maximul posibil din soiul respectiv, iar efortul acestuia este de laudat. In afara insa de faptul ca te intriga atunci cand il degusti, ca si placere a subtilitatii si elegantei, vinul este relativ direct si pare simplu construit. Pe la noi costa in jur de 70-80 de lei, raportul pret/calitate fiind unul Acceptabil pentru curiosi sau Slab, daca ne gandim ce putem cumpara de pe la ai nostri producatori de banii respectivi.

Sa nu uitam ca 2011 a fost se pare un an foarte bun pentru vinurile albe de pe la noi si acest fapt le-a cam urcat RPC-urile. Asta pana se gandesc producatorii sa le umfle putin si preturile..:)

Tags: 2010, Cortese, Gavi, La Scolca

Trackback URI | Comments RSS