Apr 17 2012
Matusko Plavac Mali 2008 sau un Zinfandel in interpretare croata…
Vinul de fata l-am achizitionat asta vara direct de la crama. Vine din peninsula Peljesac din sudul coastei dalmate, o zona de altfel superba cu un peisaj mediteranean, cu munti care parca se termina in mare si cu mici parcele de vie care par agatate de pantele vertiginoase. De altfel se pare ca in anumite zone de coasta, viile sunt inca culese cu ajutorul magarusilor, coastele fiind prea abrupte pentru accesul vreunui utilaj de ultima generatie. Viile sunt in marea majoritate plantate cu soiul local Plavac Mali, o incrucisare se pare intre Zinfandelul californian si un soi local, Dobricic. Multa vreme s-a crezut ca Plavac Mali este de fapt parintele Zinfandelului, dar ultimele cercetari au dovedit contrariul. Dilema nu este insa rezolvata in totalitate, cu Primitivo italian intrand in scena, alaturi de un alt soi local croat, Crljenak Kaštelanski. Sa va vad pronuntand asta..:)
In fine, exemplarul de fata este tratat local ca un vin de consum curent, “quaffing” cum ar spune englezul. Este vinul de intrare in gama al producatorului Matusko, cumparat direct de la crama, in drum spre insula Korcula. Daca aveti drum prin Croatia va recomand calduros zona atat pentru cazare, bronzat, scufundari, etc. cat si pentru un “wine trip” de neuitat. Ah..era sa uit: a costat in jur de 16 lei in banii nostri. Apropo, am descoperit la fata locului ca vinurile croate nu sunt tocmai un chilipir in materie de RPC, as spune chiar ca stau chiar mai rau ca noi la acest capitol. In supermarket-uri (unul aflat la 10 km de crama) exemplarul de fata era in jur de 25 de lei. Poza de mai jos este pentru varianta 2009, cel de fata arata exact la fel, in afara de mentiunea anului si a nivelului alcoolului.
Am degustat si variantele “superioare”, una dintre ele baricata, cu un plus evident de complexitate si arome, dar cu preturi pe masura (pana la 70 lei). Ah, si apropo privelistea restaurantului cramei face toti banii…Dar sa trecem la vinul in cauza:
Aspect (culoare): Rosu deschis, de cireasa supracoapta cu tente caramizii, surprinzatoare pentru un vin tanar. Este totusi din 2008…
Nas: Intensitate medie, initial destul de inchis si cu usoare note de drojdii si pamant reavan. Isi revine cu putina aerare aducand in prim plan note usor dulcege, vanilate, de dulceata de visine, cirese amare, prune coapte.
Gust: atacul este acid, chiar taios, cu destul de mult fruct, evolutia marcand o diluare rapida a acestuia, pe fondul instalarii unui corp usor si diafan. Domina aromele de visine, fructe de padure, zmeura plus usoare note de drojdii, mai ales in partea finala a evolutiei. Alcoolul (un “normal” 12.5%) este bine integrat, mai ales tinand cont de constructia diafana a vinului, taninii sunt ca si inexistenti, vinul incheind in aceleasi note intepatoare, acide si usor amarui, balansate insa fericit de arome dulcege, aducand aminte de gemuri de prune, visinate si lichioruri de cirese.
Per ansamblu un vin Bun. “A good food wine” as zice, adica un vin care merge excelent la o masa cu preparate mai usoare, pe care nu le va coplesi prin structura si extract, mai degraba le va completa prin aciditatea marcanta. Ceva in genul Chianti, insa mai inblanzit, evoluand in alti parametri aromatici. Aduce de asemenea mult cu un Zinfandel american, in note rustice si mai putin cizelate, care nu doreste neaparat sa fie comercial si sa placa tuturor, dar care exulta pedigree si farmec local. In ceea ce priveste infamul raportul pret calitate, acesta este Acceptabil daca il luati de la crama (16 lei), dar cu siguranta adus la noi va trece lejer de 30 de lei, mult prea scump pentru ce ofera. Este cam aceesi problema cu Chianti-urile, care se gasesc in Italia la 2-3 euro si la noi ajung in jur de 7-8 Euro.
In final, va adresez o recomandare mult mai calduroasa decat cea pentru vinul de mai sus: daca ajungeti in Croatia vizitati peninsula Peljesac. Eu daca m-as mai duce o data, acolo m-as caza. Da, este frumos si Dubrovnik-ul (care apropo, se afla la cativa zeci de km) cu strazile de marmura, cladirile din piatra alba si agitatia turistilor, dar peninsula Peljesac, pe care trebuie sa o traversezi cap-coada in drumul spre feribotul care te duce in insula lui Marco Polo (Korcula), aduce in plus linistea, laisez-faire-ul si atmosfera de neuitat specifica coastei Dalmate. Peisajul este superb si trece de la golfuletele cu apa limpede, incarcate cu crescatorii de scoici si barci ale localnicilor la un peisaj de munte, cu vii si crame intinse ireal pe versanti impaduriti care parca se termina in mare. La una din tavernele insirate de-a lungul drumului, care se agata de coastele stancoase, intinzandu-se ametitor deasupra stancilor scaldate de apa cristalina cu siguranta vinul de mai sus vi se va parea excelent.
Cel putin asa mi s-a parut si mie, dovada vie a faptului ca intodeauna contextul conteaza….:)
