Apr 11 2012
Un vin, o poveste: The Willows Vineyard Bonesetter Shiraz 2008
Este un Shiraz tipic de Barossa Valley. Pentru multi am spus deja totul, stiu despre ce este vorba: un vin greu, concentrat, cu mult fruct, extract, condiment si un nivel al alcoolului ridicat. Asa este, aveti dreptate…
Totusi vinul de fata are si o poveste. Probabil ca v-ati dat seama din denumire. De ce Bonesetter? Pentru simplul motiv ca el este un tribut adus unui anume Johann Gottfried `JG` Scholz, un prusac specializat in ortopedie arhaica (Bonesetting?) stabilit in Barossa Valley si a carui familie ulterior a infiintat si condus un spital in aceasta zona pentru mai bine de 100 de ani, renumit printre imigrantii din Silesia (aflata actualmente in componneta Poloniei).
Intamplarea face ca a sasea generatie a acestuia se ocupa cu oenologia si s-au gandit sa aduca un tribut primului inaintas care a pasit pe pamant australian. Si cum sa o faca mai bine decat prin intermediul unui vin. Fiind vorba de traditie, stramosi si arbore genealogic, vinul a trebuit sa fie pe masura. Iar in Barossa Valley masura oenologica cea mai importatna se numeste Shiraz.
Si uite asa s-a nascut la Willows Vineyard, Bonesetter Shiraz. Eu am avut ocazia sa ma intalnesc cu varianta 2008. Nu o sa va pot spune cat a costat exact pentru ca pur si simplu nu stiu si de aceea nici nu o sa discut despre RPC-uri deoarece nu cred ca il importa cineva la noi. Oricum la un search pe net, pretul este in jur 50 de €. La ei pe site, daca studiem formularul de comanda, este cel mai scump vin din portofoliu, in jur de 50 $, australieni, care multumita crizei sunt acum peste cei americani…:))
La o traducere “mots-a-mots”, Bonesetter ar insemna “cel care pune (regleaza) oasele”. Tinand cont ca personajul de mai sus a fost “calificat” in cadrul armatei prusace, ne putem inchipui despre ce era vorba. Romantic vorbind, era o versiune arhaica a ortopezilor de astazi, desi nu cred ca utiliza gipsul, poate macar atelele. Vinul a fost insa creat pe masura denumirii, reusind, prin structura si complexitatea sa impunatoare sa “reseteze” gusturile in materie de Shiraz ale celui care il bea, bucurandu-i papilele si simturile. Asadar:
Culoare (aspect): Rosu intens, concentrat, cenrnelos, sumbru, cu tente violacee pe margini si opacitate de monolit care invoca cripte subterane si catacombe ce adapostesc osuare.
Nas: Fara decantare pare inchis, auster, dusmanos si ursuz. De abia dupa doua ore de aerare fructele de padure si aromele de magiun de prune usor afumat lovesc nasul cu o intensitate feroce alaturi de note grave de piele, tabac, piper si ceva vanilie si scortisoara, prevestind parca ceea ce va urma.
Gust: Atacul este rotund, inchegat, voluptuos, demonstrand o unitate de falanga macedoneana la nivelul fructelor negre supracoapte, concentrate si a prunelor uscate si usor afumate. Notele de baric (cafea, vanilie, piper, ciocolata neagra si ceva piele), perfect integrate, se dezvaluie incet din structura fructului cu o cadenta bine definita care contribuie la structura exacta, “germanica” a vinului. Evolutia de palat este multidimensionala, dar caracterizata permanent de un echilibru reusit intre aciditate, alcool (14.8 % pentru curiosi, socant pentru unii, normal pentru un Shiraz de Barossa) si extract, cu usoara inclinatii spre ultimele doua, asa cum sta bine un Shiraz australian, dar fara a parea nici o clipa plat sau “jammy”. Taninii sunt rotunzi, bine asociati intregii constructii, facandu-si simtita prezenta mai ales in postgustul mediu spre lung, care evolueaza de la dulceata de fruct la note de tabac, coaja de paine arsa si piele.
Un vin Foarte Bun, chiar Excelent pentru amatorii Shiraz-urilor grele, australiene, extractive, masive, impunatoare prin extract si corp, uneori golemice. Desi poate ca ii lipsesc eleganta, supletea si rafinamentul, vinul se revanseaza decisiv prin structura echilibrata, constructia unitara si evolutia catifelata si voluptuoasa pe palat. Pe langa el Syrah-urile de pe la noi par mai putin decat Pinot-uri, dar asta nu este intotdeauna un lucru negativ…e “chestie” de gusturi.
No thanks, next :)) In banii astia imi iau un Clos de Vougeot matur de la Drouhin 😀
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 11th, 2012 at 11:19 AM
@Ciprian, Da, puteam sa jur…Daca ar fi toti ca tine…:))
E un vin greu si masiv intr-adevar…care nu duce insa lipsa de amatori..Plus ca nu e nici o surpriza ca ia in mod constant peste 90 de puncte… Din cel de sus am inteles ca au facut vreo 280 de cutii.
Apropo, inaintea lui am incercat o Rioja Marques de Vargas Reserva Privada 2005 care mie mi-a placut mai mult, desi parerile celorlalti prezenti convergeau catre cel de fata…de gustibus non est disputandum!
O sa scriu si despre ea in curand, pretul e cam acelasi pe afara, vinurile sunt “a world apart”…
[Raspunde]
Ciprian Reply:
April 11th, 2012 at 11:24 AM
@Dan Micuda, Stiu prea bine ca acest stil are multi adepti. Pt mine este atat de obositor dupa un pahar, ca imi vine sa dau cu ele de pamant :)) Si aici e aceeasi poveste ca si in cazul Golem: tehnic e bun, dar nu are pic de rafinament. Nici un pic
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 11th, 2012 at 11:31 AM
@Ciprian, Da, corect si mie mi-a invocat involuntar Golem-ul la un moment dat…La mine a fost doar un pahar, cu un steak de vita, deci a mers foarte bine. Eu personal as ezita sa il beau singur, fara mancare sau pe termen lung…prea concentrat si fructul in exces dvina la un moment dat prea “satios”.
Dar e un stil interesant, eu nu sunt (inca) asa taliban ca tine in materie de preferinte..:))
[Raspunde]
Ciprian Reply:
April 11th, 2012 at 11:42 AM
@Dan Micuda, Nu e vorba ca sunt taliban, exista momente cand am si eu chef de astfel de vinuri. Problema vine insa odata cu pretul si aici e o mare problema a Lumii Noi. Chiar daca in gamele superioare exista vinuri ceva mai bine echilibrate, din pmdv nu isi justifica si preturile de genul asta, peste 50 euro. Pai gasesc exemple cu nemiluita la cel putin jumatate de pret, fix in acelasi stil. Ma gandesc acum doar la Malbec-ul argentinian. Nu mai spun de spanioli.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 11th, 2012 at 11:47 AM
@Ciprian, Corect, chestiunea asta cu pretul e cu dus si intors…la un moment dat ajungi la concluzia ca orice vin pe care il bei, poti gasi unul in acelasi stil, mai ieftin decat el …e deja cerc vicios..:)
E cumva similar cu punctele Parker si ajungi sa bei preturi..:)
Intr-adevar Malbec-ul argentinian mie mi se pare culmea acestui tip de a face vin (sa ii zicem New World), el si Shiraz-urile de Barossa…:)
[Raspunde]
Daca la vinurile care-mi ofera cu adevarat placere, pretul se duce in planul doi la mine, pt cele de care am chef doar sporadic, se intoarce roata. Aici, rcp-ul primeaza pt mine. But hey, that’s just me 🙂
[Raspunde]