Apr 09 2012
Alternative: Cramposie Selectionata C.V.I. 2010
De ce alternative? Pai sa ma explic. Sunt in general fascinat de soiurile autohtone si caut in permanente variante diferite de exprimare a acestora de la diversi producatori. In plus, paradoxal, cand dau de unele reusite nu raman la ele.
Nu stiu daca este vorba de curiozitatea descoperirii, dar cu siguranta una dintre placerile pe care mi le ofera vinul sta in diversitatea acestuia, atat la nivelul soiurilor, anilor, tipurilor cat mai ales la nivelul producatorilor. Despre Cramposie am mai scris pe blog aici pe larg despre cea de la Stirbey si aici sau aici, pe scurt, despre variantele de la Avincis si de la Via Sandu. Ma bucur ca la ora actual cam toti producatorii din zona Dragasani au ales sa reinvie acest soi romanesc. La ora actuala cea de la Stirbey mi se pare referinta in domeniu, cu Avincis venind din urma hotarat. Cea de la Via Sandu este varianta accesibila, pentru tot poporul cu salariu mediu pe economie care nu achizitioneaza in fiecare zi vin de 35-40 de lei, castigand astfel locul 1 la raportul calitate pret.
Cea despre care o sa va vorbesc in continuare nu emite pretentii la fotoliul de lider al calitatii, dar poate puncta in celalat top, al faimosului RPC prin pretul de achizitie: 12 lei. Am ajuns in posesia “exemplarului” cu ocazia unui targ de traditii populare organizat pe galeria de la Carrefour Pitesti unde in mod invariabil mai apar si producatori de vin alaturi de sube de oaie, fluiere, linguri, icoane, obiecte din piele. Bucuria francezilor care se mai nimeresc prin zona la sfarsit de saptamana, ca sa citez o reclama faimoasa: “la roumaine realite de la pays”
De data asta am dat de un stand al C.V.I. (Casa de Vinuri Iordache care detine in jur de 30Ha de vie in zona Dragasani, apartinind, din ce stiu, fostului primar) si dupa o scurta degustare adhoc din mici paharele de plastic, am decis sa aprofundez la domiciliu, in conditii mai bune, exemplarul de fata. In afara de Cramposie am mai incercat un Sauvignon Blanc demisec, cu un rest de zahar (care are rolul sa il rotunjeasca, pentru publicul larg) si care prezenta ceva arome de fructe exotice in spatele unui alcool cam neintegrat pentru gustul meu. Probabil ca servit la temperatura corecta ar fi fost mai ok, cele 22 de grade din incinta (atat cred ca aveau si sticlele) nefiind favorabile degustarii de vinuri albe. In fine, acasa, dupa o racire prealabila, vinul spune asa:
Aspect (culoare): Limpede, galben deschis cu tente usor castanii.
Nas: Intensitate in tonalitati reduse, preponderent floral (soc) cu ceva arome de fructe exotice (ananas, mango?) si ceva note lactico-drojdioase-minerale care alcatuiesc un fundal cvasipermanent.
Gust: Atacul este usor, diluat, fara multa concentrare, in nota specifica a soiului, proaspat si acid. Notele sunt dominant florale si citrice (lime, gref alb). Evolutia este rapida si ofera in primul rand satisfactie la nivelul prospetimii si aciditatii, fiind dublata si de un usor rest de dioxid de carbon (adica, in limbaj comun, este usor spritat, fizz). Alcoolul (11.5%) nu se simte nici un moment, neagresand nasul cum se intampla adesea la vinurile mai ieftine, fiind bine integrat si in corp. Finalul este la fel de fresh, crocant, in note dominant verzi, usor mineral si amarui.
Per ansamblu un vin Acceptabil, baubil si de baut, care nu benefiziaza de plusul de complexitate al variantelor Stirbey si Avincis, care in trecat fie spus par de pe alta planeta ca eleganta si nivel de integrare. Se achita insa cu succes de sarcina pentru care a fost creat si el si soiul care ii sta la baza: aceea de a oferi o modalitate accesibila si agreabila de a-ti potoli setea, in conditiile unui raport pret/calitate Bun.
L-as vedea foarte bine ca vin de petreceri, nunti, evenimente, cu mentiunea sa nu aveti parte de foarte multi amatori de zahar rezidual la masa. Sau mai bine langa un gratar de pulpe de pui sau peste, la iarba verde. Pentru un mic plus la nivelul aromelor si structurii, puteti merge pe varianta de la Via Sandu. Pentru un mare plus aveti Avincis, iar pentru « nec plus ultra » (in viziunea mea) aveti Stirbey atat in varianta “clasica”, cat mai ales spumantul.
Din cate stiu, are un rest de zahar, undeva pe la 7 grame. E adevarat ca nu se prea simt, in comparatie, de exemplu, cu sauvignon blanc-u.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 9th, 2012 at 3:42 PM
@Nicusor Cazan, Pe sticla scrie Sec am putea sa ii credem pe cuvant..:)
Ceva zahar rezidual are (nu cred ca ajunge la 7g totusi), mai ales ca are un corp mult mai rotunjit decat Stirbey sau Avincis si la 11,% alcool nu cred ca acesta ar fi principalul vinovat.
[Raspunde]