Mar 28 2012

Un Pinot Noir reusit: Syrah M1 de la Murfatlar

Published by at 10:28 AM under Murfatlar,Rosu,Sec,Syrah

 

Se stie in general ce parere am eu despre „granzii” industriei autohtone de vin: mult vin, mult zahar, multa chimie = nema calitate. Punct. In ultimul timp se pare ca unii au inceput sa se trezeasca (cel putin in orgoliul ranit) si s-au gandit ca ar fi bine sa faca si vin. Macar asa pentru viitor…ca nu se stie niciodata unde te duce viata si oricum nu costa foarte mult, pentru ditamai producatorul, sa scoti cateva mii de sticle de vin corect pe an. Plus ca da bine si la imagine.

 Aici mentionez intiativa celor de la Murfatlar, laudabila de alttfel si pe care care personal o consider evenimentul anului 2011 in peisajul oenologic autohton: infiintarea unei crame “mici” in cadrul combinatului de vin (crama mare) care sa faca vinuri premium sub atenta coordonare a lui Razvan Macici de la Nederburg. Se pare ca de curand a primit si un nume: Crama Atelier, iar vinurile produse aici, din gama Sable Noble au inceput sa castige medalii pe la noi si prin afara. Asa cum evenimentul anului 2012 poate veni tot de la Murfatlar care a intrat in insolventa pentru o datorie la niste furnizori de dopuri din Portugalia. Oricum, conform declaratiilor lor post-eveniment, activitatea continua, doar ca mai da cate o subsidiara faliment ca sa mai uitam de niste datorii catre furnizori, nimic nou sub soarele mioritic..:)

Inainte sa trec mai departe sa (ma) explic de ce zic ca e cea mai importanta mutare de anul trecut de la noi. Ma gandesc ca daca Murfatlar s-a decis ca ar cam fi timpul sa investeasca si in calitate nu numai in cantitate poate si alti producatori mari, dupa principiul dominoului, imitatiei, orgoliului, caprei vecinului sau care mai vreti voi isi vor indrepta atentia spre vinurile de calitate. Deja am inteles ca si la Jidvei bate un vant de schimbare cu Marc Dworkin, oenologul francez al celor de la Enira (si nu numai) in plan principal dupa cum spune Bogdan aici. Sa dea Domnul!

Pana aici toate bune. O sa ma mai entuziasmez asa la adresa Murfatlar cand o anunte ca renunta la Babanu, Premiat, Eticheta Neagra si alte posirci de prin portofoliu.

 

In fine,  anul trecut cei de la Murfatalar (m-)au mai surprins cu inca o chestie: primul vin care nu poate fi incadrat la categoria “dulcegarie” sau vinoteca care a luat medalie de aur la Mondialul de la Bruxelles (deci nu la localul de la Chisinau sa retinem). Era si este vorba de Syrah M1 2010, vin despre care la ora respectiva, cei de la Murfatlar au fost foarte zgarciti in detalii: ca e editie limitata, ca e de pe nu stiu ce parcela, ca nu stiu cum a fost facut, etc.

In fine, timpul a trecut si minunea s-a devoalat: era vorba despre vinul “de retragere” a oenologul Alexandru Caanriov, dupa 45 de ani de munca la Murfatlar. Si ce vin…un Syrah din una dintre cele mai calde zone ale Romaniei cu doar 12,5 % alcool, putin, tinand cont de soi si de localizarea viilor. Vinul este aparut in editie limitata, de doar 3. 756 sticle si se gaseste in comertul de specialitate in jur de 60 de lei sticla.

Inainte sa scriu despre el, sa ne lamurim un pic: Syrah este, in general un soi care da vinuri, intense, concentrate, cerneloase cu niveluri ridicate de alcool si arome de fructe negre de padure, picante toate pe fondul unor tanini fermi, structurati. Tinand cont de zona geografica ma asteptam si la acesta cam la acelasi lucru, desi nivelul alcoolui sugera altceva. Asadar:

 

Culoare (Aspect): Rosu deschis, semitransparent, rubiniu cu nuante de cireasa coapta, profund atipic pentru un Syrah

 

Nas: la fel de atipic, cu intensitate medie spre retinuta la deschidere si fructe rosii peste tot plus note de cirese coapte si ceva covor frunze uscate, de toamna tarzie. Undeva in planul secund apar si ceva condimente, in special piper negru. Decantarea il mai deschide, sporindu-i caracterul fructat, acesta ramand insa in aceeasi dispozitie atipica si eleganta.

 

Gust: Un atac surprinzator de proaspat, cu o aciditate ridicata si un coctail de fructe rosii plus ceva note de prune bine coapte. Corpul ar putea fi considerat diluat daca ne luam dupa soiul trecut pe sticla, dar ofera o suplete si o eleganta care nedumeresc, scotand foarte bine fructul in evidenta. Pana sa iti dai seama ce se intampla apar si ceva note de baric, usor picante de fapt singurele care au ceva in comun cu stilul unui Syrah clasic, pentru ca tanini, bine integrati, sunt feminini, delicati si aproape insesizabili. Finalul este la fel de fructat, alaturi de ceva piper completand un caracter extrem de prietenos si de “baubil” al vinului de fata.

Dupa o decantare de aprox. 1-2 ore fructul iese si mai mult in evidenta, pe fondul integrarii superioare a aciditatii. Tinand cont de soiul inscris pe eticheta vinul este total atipic, extrem de abordabil acum, dar in acelasi timp cu potential de invechire datorita aciditatii. Din toate indiciile de mai sus, la o degustare in orb as fi jurat ca este Pinot Noir. Prezentarea in pahar, atacul, aciditatea, eleganta, fructul, totul sugerea Pinot Noir. Este total diferit ca stil de orice am incercat pana acum ca vin romanesc si nu vorbesc doar de Syrah-uri. Pare un vin de manufactura cu traditie, artizanal, de mica crama frantuzeasca unde totul de face manual de generatii si cunostintele despre terroir se transmit din generatie in generatie.

Sunt foarte curios cum a fost construit vinul acesta si cum s-a ajuns la asa ceva. De asemenea, daca cei de la Mondialul de la Bruxelles au stiut ce e Syrah cand l-au notat, desi cred ca nu; din ce stiu se degusta in blind, fara a se sti soiul. Oricum pus pe langa alte Syrah-uri ( ma gandesc la Valea Ronului sau Shiraz-uri deAustralia) ar aparea extrem de diluat, acid si ciudat si nu cred ca ar fi luat medalia de aur. Probabil si cei de acolo l-au considerat tot un Pinot Noir…:).  Despre el au mai scris deja  Ciprian si George in termeni asemanatori. Chiar zilele trecute a iesit ultimul la degustarea de Syrah-uri de la Ginger (clasamentul final il gasiti la Alin), inca o dovada ca nu este in compania care trebuie…

Am inteles ca Razvan Macici va continua seria M1, dar ma indoiesc ca cel facut de el va arata la fel, tinand cont de cum sunt Shiraz-urile de la Nerderburg. Si oricum Nederburg nu face Pinot Noir, nu? Asa ca sunt curios ce s-a vrut sa fie vinul de fata, tinand cont si de cine si in ce conditii a fost facut. Un “dar grecesc”? Un cantec de lebada? O victorie a la Pirus?

 

Oricum dupa parerea mea este printre cele mai bune Pinot Noir-uri (daca nu cel mai bun) pe care l-am incercat de la noi…si stiti ce este interesant? Ca este de fapt un Syrah si este facut de Murfatlar…

 

 

7 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply