Tocmai am aterizat la propriu si la figurat dupa trei zile de Prowein!

Am inca “mixed feelings” in urma experientei: incantare cu privire la ce am vazut si experimentat (pentru ca este o experienta in sine) si melancolie ca s-a terminat (si din alte motive pe care le voi aminti in postarile viitoare). Pe scurt, este imposibila de imaginat, pana nu vezi la fata locului, desfasurarea de forte si dezarmant in acelasi timp daca incerci sa iti faci planuri de acasa.

Desi mi-am facut o parte din lectii de acasa si identificat cativa expozanti interesanti de vizitat, m-am reorientat rapid la fata locului. Cel putin pentru mine, aflat pentru prima data la Prowein, problema s-a pus de perceput diferentele intre tari, zone viticole importante sau stiluri si nu intre producatori si cu atata mai mult intre vinuri, luate in parte. Cantitatea de expozanti si implicit de vinuri pusa la dispozitia vizitatorului este efectiv coplesitoare. Asa ca mi-am petrecut  cea mai mare parte din timp in “Tasting Zone”(poze mai jos), unde erau “aliniate” la degustare peste 1.000 de vinuri din toate colturile lumii care sintetizau, in mare, aproape toate stilurile posibile. Plus o zona separata doar cu vinuri Bio, cu ceva surprize placute dealtfel. Un proces autodidactic, as putea spune, cu prima zi dedicata vinurilor albe, apoi, a doua zi, rose-uri si ceva rosii si la final, in ultima zi, doar rosii. Bine, presarate si cu cateva episoade de “improspatare” a palatului cu  vinuri albe sau rose.

Si da, in ultima zi, pe final, am comis si marele sacrilegiu de a incerca si vinurile romanesti in pofida sfaturilor venite din toate partile care spuneau ca oricum le am la dispozitie in tara si sa nu ma aproprii de ele. Am fost pur si simplu curios sa vad pe loc, cu amintirile inca proaspete in memorie, cum stam calitativ fata de ceilalti. Si stam bine, pe alocuri chiar foarte bine…Nu am apucat sa trec pe la toti ai nostri si cu ocazia asta le cer scuze oficial celor cu care nu am apucat sa vorbesc! Dar o sa ne intalnim in tara, suntem mai aproape…:)

In plus,  dupa trei zile de “wine talking” in limba lui Shakespeare simteam nevoia de o conversatie in limba materna, care curge oricum altfel. Din toate punctele de vedere…sau poate pur si simplu m-a cuprins melancolia si dorul de tara, inca nu am ajuns la capitolul introspectiei ca sa va pot spune exact.

In rest voi incerca sa sintetizez si sa pun cap la cap in postarile viitoare cateva idei desprinse in urma experientei numite Prowein 2012.

Doar ca un “teaser” va spun ca privesc mai ingaduitor (dar nu indeajuns de ingaduitor ca sa nu continui sa ii critic pe viitor cand este cazul) spre producatorii autohtoni care fac vin in ciuda statului si a sistemului legislativ, care in loc sa ii ajute acolo unde au intr-adevar nevoie (cum se intampla in cazul majoritatii “povestilor de succes” din lumea vinului) le pune piedici din toate partile.

Cam acestea ar fi impresiile la cald! La rece vor mai aparea idei pe masura ce  se sedimenteaza si se integreaza bagajului general de cunostinte. Pentru ca nu e asa: Omul cat traieste invata! Si cat invata, traieste…

Auf WiedersehenProwein 2012!

Tags: 2012, Dusseldorf, Prowein

Trackback URI | Comments RSS