In general nu sunt un mare fan al Chardonnay-urilor, cel putin nu al celor “mainstream” care au impanzit magazinele…nu stiu sa va spun exact de ce. Poate pentru faptul ca provenind dintr-un strugure foarte versatil (drag vinficatorilor carora le place sa se exprime), are abilitatea (proprietatea) de a-si schimba fata de fiecare data cand te intalnesti cu el, fapt care alaturat cu inclinatia personala spre ordine si rigoare au dus in final la  concluzii fie usor critice, fie banale vis-à-vis de vinurile obtinute din soiul respectiv. Pentru mine Chardonnay-ul este ca un bolnav psihic cu personalitati multiple, greu previzibil si pe alocuri imposibil de inteles.

Uneori insa, in desfasurarea sa aparent nelimitata de caractere diferite pe care le arunca catre mine, apare cate  o creatie reusita, o  imbinare simbiotica intre aciditate, fruct si corp,  care imi da peste cap prejudecatile acumulate sau de moment. De fapt cred ca este motivul pentru care am ajuns si eu sa dezvolt o personalitate duala in raport cu aceste vinuri. O dualitate care exprima un permanent conflict intre retincenta in fata incertitudinii cu privire la ce voi gasi in sticla si placerea necunoscutului, a imprevizibului pe care il ofera un pahar de Chadonnay.

Desi experientele recente nu au fost tocmai favorabile, chiar traumatizante pe alocuri si in plus nu aveam o parere chiar buna despre Chardonnay-urile produse in Cizma am decis totusi sa atac curajos sticla de Chardonnay Tenuta Ulisse care ma astepta in firgider de ceva saptamani bune, zambindu-mi ca un personaj malefic din Batman de fiecare data cand privirea si mana imi cadea alaturi, pe vreuna din suratele sale: nu ai curaj nici de data asta?

Mostra de fata am primit-o din partea importatorului (Rifco Trading), iar despre producator am mai vorbit aici. Am participat la cateva degustari ale vinurilor respective fiind atras in primul rand de soiurile locale. Concluzia, per ansamblu, este ca au un portofoliul consistent si coerent cu vinuri bune, pe alocuri foarte bune, cel putin in Linia Unico. Din ce am incercat pana acum nu am fost  personal dezamagit de niciunul.

Acest fapt a fost un motiv in plus sa ma aventurez pe taramul Chardonnay-ului, recunosc fara prea mare entuziasm. Vinul de fata este produs in stil reductiv, fapt ce favorizeaza concentrarea aromelor, pastrate cu atentie si de sistemul de inchidere al sticlei  cu dop de sticla Vinolok. Mi-a placut ca pe spate  sunt date toate detaliile tehnice cu privire la alegerile vinificatorului care au condus la produsul final, in locul banalei povesti cu feluri de mancare sau a cliesee-lor de genul “ un vin elegant si sprintar, care merge bine cu…” atata de intalnite in peisajul autohton. De luat exemplu…

Pe baza acestor informatii se remarca preocuparea catre calitate si atentia acordata strugurilor pe parcursul intregului proces de productie, pornind de la alegerile din vie pana la procesul de vinficare: recolta de 5000kg/ha (se poate si mai putin, dar la noi unii ajung si la 11.000kg), recoltare manuala in ladite de max. 10kg, selectie manuala a strugurilor, racire imediat dupa recoltare si macerare la rece, presare usoara si vinificare in absenta totala a oxigenului, etc.  Teoretic toate astea ar trebui sa constituie premisele unui vin de calitate. Deci:

Aspect (culoare): clar, stralucitor, glaben-pai, cu usoare sclipiri verzui

Nas: Intens, concentrat, debordeaza in note de pepene galben plus fructe exotice, in special banane si ananas. In fundal, defileaza aspecte ierboase si florale (fan proaspat, tuberoze) si arome de coaja de paine (toast) si unt.

Gust: Atacul este intens, surprinzator prin cantitatea de fruct, dar anticipat de intensitatea nasului. Notele de banana, pepene galben si ananas se instaleaza cu rapiditate, pe fondul unei corpolente medii, cu muchii rotunjite, specifica soiului. Asocierea dintre notele fructate , corp si aciditate este foarte buna, aceasta din urma fiind bine integrata. Vinul evolueaza coerent pe palat, notele rotunde de fructe exotice facand loc in mod natural unei aciditati medii, cu usoare impresii citrice si minerale, care aduce prospetime si lejeritate intregului ansamblu. Finalul este usor mineral, racoritor dupa cavalcada de fruct de mai devreme, fiind succedat de un postgust surprinzator de persistent pentru un vin alb, in care apar accentele de unt si toast.

Per ansamblu un Chardonnay Foarte Bun: proaspat, intens, fructat si bine echilibrat, cu un RPC Bun (este in jur de 45 lei prin magazine), care mi-a retrezit interesul pentru acest soi si care poate sa faca fata fara emotii “starurilor” autohtone. Pentru mine este clar favoritul gamei Unico la capitolul albe si o surpriza foarte placuta din partea unui producator italian, care imi demonstreaza inca o data ca prejudecatile nu isi au locul in lumea vinului.

P.S. Documentandu-ma pe site-ul producatorului, am simtit inca o data carentele in oferirea de informatii de care dau dovada site-urile producatorilor autohtoni. Personal nu am gasit niciunde pe la noi o fisa detaliata a vinului cu informatii relevante si complete despre procesul de vinificatie. Cum este de exemplu acesta.

Nu are rost sa mai caut motive… Atata timp cat trebuie sa se ocupe un confrate sa centralizeze rapoartele de recolta pe diferite zone viticole, pentru ca ai nostri producatori  nu sunt in stare (nu vor, nu au timp, nu ii intereseaza) sa prezinte o viziune unitara, ce pretentii sa mai am la fise ale vinurilor si alte fineturi…Astia suntem si cu astia defilam!

Tags: 2011, Chardonnay, Tenuta Ulisse, Terre di Chieti

Trackback URI | Comments RSS