Jan 10 2012
Diversitatea balcanica: Feteasca Alba vs Mostar Zilavka
Citeam deunazi intr-un post al lui George ca pasionatii de vin au tot timpul nevoie de ceva nou si neobisnuit cu care sa isi satisfaca curiozitatea in domeniu. Sunt perfect de acord. Si cu cat mai ciudate si neobisnuite sunt soiurile si vinurile cu care ne intalnim, cu atat mai mare este curiozitatea fata de acestea. Este ca si cand vrei din timp in timp sa dai un “reset” la valul de Sauvignon Blanc-uri, Chadonnay-uri si Merlot-uri corecte care te inconjoara din toate partile.
Cu vinurile de fata m-am mai intalnit. Cu varianta autohtona de cateva ori si in mai multe interpretari. De data asta am ales una pe care o consider reusita: Vinul Cavalerului (nu stiu de ce in ultima vreme ma tot invart pe langa Vinul Cavalerului de la SERVE, poate ca sunt printre putinele vinuri de supermarket care isi merita banii). Dar mai sunt si altele, cum ar fi cea de la Basilescu sau Livia de la Crama Garboiu (daca vreti o varianta mai light). In fine, asa cum spuneam intr-un post anterior SERVE “delivers” cand e vorba de Feteasca Alba si Rose-uri. Cel putin in cazul meu. Iar din gama Vinul Cavalerului, mi se pare cel mai reusit vin al lor, an dupa an.
Celalalt este gama superioara a Vinariei Citluk de langa Mostar, despre care am vorbit aici. Atunci incercasem varianta low, care era 100% din soiul autohton Zilavka. Cea de fata este cupajata 15% cu alt soi local, “Krkoshia” (suna a Cramposie, nu?..dar nu este). Desi au la baza doua varietati locale balcanice, cele doua vinuri nu prea se aseamana. Sa le trec pe scurt in revista:
Feteasca Alba Vinul Cavalerului 2010
Aspect (culoare): galben pai, stralucitor, cu ceva timide note verzui
Nas: Un coctail interesant de note florale alaturi de citrice si stone fruits (caise, piersici), cele din urma persistand si dupa ce a luat putin aer.
Gust: In gura se simte usoara, eleganta, cu un atac de o aciditate medie, care nu agreseaza papilele, dar confera prospetime. Un alt atu al acestui atac este ca nu acopera notele initiale florale, diafane care dispar treptat si fac loc piersicilor si caiselor. Caracterul vioi este sustinut de asemenea de arome citrice, de gref alb si lamaie. Corpul este intial mediu, transformandu-se pe final in ceva diafan si parca putin spritat, fapt ce confera o nota de eleganta vinului. Este un vin care, fara a a avea o complexitate deosebita, evolueaza foarte bine in gura fara ca ceva din ansamblul alcool, aciditate, arome sa agreseze papilele.
O Feteasca Alba elengata si frumos lucrata. Un vin Bun cu un raport pret-calitate asemanator (in jur 19-22 lei la raft, cam 18 lei direct de la producator). De notat ca a aparut deja varianta 2011, pe care am incercat-o la Goodwine si nu dezamageste, inscriindu-se in linii mari pe aceleasi note. Parca putin mai proaspata si mai “poised”, cum ar zice englezul, dar probabil asta tine si de timpul care e trecut peste mostra de fata.
.
.
Zilavka Mostar Vinarija Citluk 2009
Aspect (culoare): Galben-auriu cu reflexii verzui, corpulent, cremos pe pahar, ca un Chardonnay baricat, onctuos, de Lume Noua
Nas: o combinatie curioasa de citrice, fan proaspat, ardei verde plus putina paine prajita, ierburi aromtice si ceva afumat in fundal. Mirosul de afumat devine extrem de pronuntat si persistent ulterior, in paharul gol.
Gust: ca si la cel trecut in revsita aici ceea ce socheaza la acest vin este diferenta dintre asteptari (urmare a examenului visual si olfactiv) si perceptii, atunci cand ajunge in gura. In prima faza prezinta un corp pronuntat, onctuos, care parca vine sa iti confirme presupunerile si zici “Ah, e ca un Chardonnay mai greu”. Apoi apare brusc o aciditate ridicata, amaruie care paradoxal nu dezechilibreaza ansamblul vinului, dar vireaza caracterul acestuia la 180 de grade. Desi se simte permanent rotund in gura, nu pare nici un moment greu; chiar joaca pe cartea unui vin racoritor.
Gustul este picant, cu note de migale, samburi de caise, piper si lime. O combinatie foarte interesanta care ridica perceptia de prospetime a vinului si balanseaza caracterul cremos al corpului. Finalul este pe acelasi tipic dual, cu note dulci si minerale. O alta ciudatenie este alcoolul de doar 12,5 %, care bineinteles nu se simte nici un moment, parca ar fi focusat in intregime pentru a conferi corp vinului.
Un vin ciudat de Bun, cu un RPC Foarte Bun la cei 12 lei pe care i-am dat pe el la Mostar.
Este dovada vie a motivelor permanentei cautari de nou si inedit a iubitorului de vin despre care vorbeam mai sus. Caracterul de care vorbeam mai sus il face o asociere ideala pentru o intreaga paleta de preparate culinare, de la un cotlet de porc cu un sos mai greu pana la un piept de pui la gratar sau un somon cu vinegreta sau chiar ceva complet vegetarian.
In final, dintre vinurile de mai sus nu iese nici unul invingator. Nu a fost intentia mea sa fac un versus. Din contra, am vrut sa subliniez necesitatea celebrarii diversitatii locale, a soiurilor autohtone, care pot oferi uneori satisfactii nebanuite in comparatie cu marea masa a vinurilor tehnice si fara personalitate provenite din soiurile clasice, care, din pacate, au impanzit mapamondul.
Poate suntem deficitari la unele capitole de marketing si PR care sa ne ajute sa patrundem pe pietele externe intestate de rauri de Chardonnay si Merlot “corecte” din Lumea Noua, dar cu siguranta avem ceva greu de egalat: diversitatea caracterului soiurilor locale.
Iar zona Balcanilor poate juca aceasta carte a diversitatii cu mult succes…Si nu numai in domeniul vinului.
P.S. In mod inexorabil ma bantuie o curiozitate: Cum i s-ar parea unui blogger de vin bosniac (sarb) Feteasca Alba de la noi?
.
Din pacate suntem varza si la diversitatea soiurilor locale; cel putin ca numar si relevanta in calitate.
Buna feteasca de mai sus. Cred ca mai e un Prahova Valley 2010 (demi) cu un RPC cel putin la fel, desi nici cu Elite-ul de Segarcea nu mi-e frica.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
January 10th, 2012 at 7:02 PM
@berbecutio, Nu am incercat Prahova Valley si nici Elite, dar recunosc ca in cazul celui din urma sunt mai curios!
[Raspunde]
celalalt soi cupajat (15% spun ei) e kratosija, denumirea folosita in Muntenegru si in Macedonia pentru soiul primitivo sau zinfandel.
“krkoshia” e o gaselnita comerciala de-a bosniacilor (doar e un cupaj de alb si un pic de rose). 🙂
http://picasaweb.google.com/lh/photo/hS0k3Phv_cnf5Z_A_V2FqQ
[Raspunde]
[…] eticheta) si achizitonat in conditiile descrise aici. Despre vinurile din zona am mai vorbit si aici . Din ce am inteles, Samotok este denumirea data vinului obtinut prin fermentarea mustului extras […]