Dec 28 2011

Ganduri de sfarsit de an, la raftul magazinelor …

Published by at 1:56 PM under Diverse

.

Tot “panseul” de mai jos a pornit de la o cateva bucati de simple observatii plus un praf de informatii din presa, asezonate si cu ceva experienta personala…

Tot invartindu-ma zilele acestea prin hypermaketuri cu diferite liste si listute de cumparaturi am avut ocazia sa privesc atent comportamentul cumparatorilor de vin. Si  cum in aceasta perioada consumul creste din motivele binecunoscute, am avut material de studiu berechet. Chestia asta se numeste elevat, in limbaj de specialitate: « Tehnica observarii personale » si face parte din sfera cercetarilor calitative de marketing. Nu o sa ma apuc sa extrapolez pe segmente de consumatori, rutina de cumparare, etc, etc…doar punctez cateva chestii interesante, din punctul meu de vedere, atat despre consumatori, cat si despre producatori sau comercianti:

.

In primul rand mareea, infinita parca, de vinuri ieftine de calitate indoielnica de la marii producatori consacrati de pe la noi: Murfatlar, Jidvei, Cotnari sau Vincon, asta ca sa ii numesc doar pe cei din Big Four. Pe unde intorci capul se gaseste cate o eticheta cu vinisor, mucatel, vin de hruba, sange de taur, pueterea ursului,babanu, vinul de aur, etc.

.

Culoarea vinurilor albe, unde predomina galbenul oxidat specific vinurilor dulci de calitate indoielnica sau al celor albe trecute demult de perioada optima de a fi consumate (la unele sunt sigur ca nici nu a existat vreodata „fereastra de oportunitate”). Aici o parte din vina o poarta si sistemul de distributie si logistica retailerilor, dar fiind iarna de data asta nu pot da vina pe temperaturile de afara si arat cu degetul direct spre producatori. Efectiv sunt pereti intregi de un galben intens, spre portocaliu chiar, iar consumatorilor chiar le place lucrul acesta, auzind in jurul meu expresii de genul: „Ia uite ce culoare frumoasa are asta, chihlimbar!!!”…Wtf??

.

Calitatea indoilenica a vinurilor expuse, pe care o pun in legatura directa cu politica hypermaket-urilor care mi-au confirmat o data in plus ca pun pe ultimul loc (daca pun vreodatachiar si acolo) “binele” consumatorului. Si prin “bine” ma refer la sanatate sau chiar la placerea de a savura un vin de calitate. De fapt nici nu are rost sa am mari asteptari atata timp cat am citit zilele acestea ca la controalele OPC s-a descoperit ca majoritatea reambaleaza carnea expirata sau, in cel mai bun caz, la expirare o trimit spre zona de mancare gatita, asta ca aviz amatorilor care “se bucura” din cand in cand de o masa in picioare, printre c?rucioare cu cumparaturi la “food court”-ul din incinta magazinelor. Si paradoxal avem si de astia o groaza, care au transformat iesitul la cumparaturi in hypermarket intr-un all-inclusive pentru  familie care contine: luat masa (scutim iesirea la restaurant, nu?), vizionat filme la raionul cu televizoare, jucat jocuri pe  console la cel de calculatoare, degustat tot ce exista la sampling prin magazin, fluierat personalul feminin sau “clatitul” ochilor la raionul de cosmetica, datul cu mingea de pamant la cel de sport (chiar o „miuta” mica am vazut zilele acestea) toate in timp ce copilul se joaca fericit cu ce ii pofteste inima la raionul corespunzator sau jumuleste brazii de craciun din magazin. Deja hypermaketul devine o viata in sine, un mic univers cu care unii isi pot umple un weekend fara perspective…Si ne mai miram ca in aceste “stabilimente”, temple ale consumului,  se cumpara ce se cumpara in materie de vin…

.

Apoi promotiile interesante la vinurile din afara , gen J.P. Chenet care la noi pare ultima fita, „high life” pentru consumatorii de Cotnari si Murfatlar si cand apare ceva de genul 2+1 gratis e un moment unic de a pune pe masa un vin frantuzesc, intr-o butelcuta “sic’ cu care sa rupi gura cumnatului care a venit cu PET-ul de Babanu: „Noi am evoluat bah! Bem frantuzesc!”. Mai conteaza ca vinul respectiv afara e cam la jumatate de pret fata de pretul de la noi si nici la promotie pretul nu scade sub pragul respectiv? Nu conteaza atata timp cat snobismul atutohton e satistfacut la cote maxime. Bine totusi ca nu e dulce…

 .

Ah..mi-am adus aminte: omniprezenta obsesie a consumatorului roman de vin: dulce sau cel putin demidulce. Doamne Fereste vreun demisec…pe asta nu mai insist o stie toata lumea, o sa treaca multa apa pe Dunare pana o scapam de ea, chit ca toti se plang de dureri de cap, ficat, stomac dupa o seara in “compania” dulcegariilor autohtone, dar in mod invariabil dau vina pe mancare…ca deh, vinul a fost bun: „Cotnari dom’le, calitate maxima, doar e vinul de aur. Doar nu crezi ca astia care au luat atatea medalii fac vinuri proaste???” Yep, sure…

.

In final,  importurile de vinuri din afara prezente prin comertul capitalist de pe la noi: 90% vinuri care nu s-au vandut pe pietele din vest, din varii motive (supraproductie, dar cel mai adesea calitate inferioara) care ajung la noi prin diverse canale care funtioneaza ca niste debusee pentru niste vinuri care ar trebui casate si inregistrare drept pierderi la magazinele din afara. Seamana foarte mult in aceasta privinta cu magazinele second-hand de haine sau de calculatoare sau cu cele care vand retururi de electronice aduse din vest (celebrele „refurbished”). Cam astea sunt: vinuri second-hand cu etichete frumoase , dar usor decolorate datorita treceri timpului, provenite din tari aspirationale pentru consumatorii de vinuri autohtone. Vinuri albe de acum 4-5 ani sau rosii din anii cu “probleme”, aduse fie prin lantul propriu al hypermarket-ului respectiv, fie de diferiti distributori bine intentionati si avizi de profit. Paradoxul intregii situatii este ca si asa, se afla, din punct de vedere calitativ, peste ceea ce produc in masa ai nostri la ora actuala…

.

O sa ma opresc aici, mai sunt o groaza de spus pentru a descrie o situatie de fapt care se perpetueaza parca la infinit. Stau uneori sa ma gandesc ca noi care strambam din nas la  tot ce e prin hypermaket-uri si ne complacem in Cuve Charlotte, Solo Quinta sau Smerenie traim intr-un univers paralel al vinului…unul mic, unde nu exista decat producatori corecti si de calitate si unde, daca are vreunul curaj sa apara cu vreun vin care nu are arata destula complexitate, fruct, lemn perfect integrat, cerberii sistemului (dintre care, recunosc, cu onor fac parte si eu) il desfiinteaza sistematic luni si ani la rand la toate degustarile si evenimentele. Totul pentru binele general, de a-si baga mintile in cap data viitoare si sa se deguste de 100 de ori un vin inainte sa il scoata pe piata si daca nu e o realizare de exceptie, sa il vanda la vrac prin canale obscure, de care noi nici macar sa nu aflam…sau la export..:). Piata vinului de calitate in Romania e ca un copil pe care multi il trag de urechi si care sta mai tot timpul inchis casa, in timp ce mama isi face de cap prin oras.

Desi s-au facut pasi mari spre calitate in ultimii ani, impactul asupra pietei reale poate fi categorisit ca fiind, cel mult, nesemnificativ. Un ultim exemplu, real:  Doua Merlot-uri unul langa altul: Zestrea Murfatlar si Castel Starmina amandoua in jur de 10 lei. Ghiciti unde era raftul gol si tocmai mai venise un „transport” din depozit sa umple raftul?

Hint: Eu, din pacate, nu am luat decat 3…

.

P.S. In lumina celor de mai sus e lesne de inteles ca imi doresc si ce va doresc pentru Noul An, in afara de urarile traditionale: Seriozitate, Decenta si mult mai mult Respect pentru consumator, din partea unora!

.

31 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply