Dec 28 2011
Ganduri de sfarsit de an, la raftul magazinelor …
.
Tot “panseul” de mai jos a pornit de la o cateva bucati de simple observatii plus un praf de informatii din presa, asezonate si cu ceva experienta personala…
Tot invartindu-ma zilele acestea prin hypermaketuri cu diferite liste si listute de cumparaturi am avut ocazia sa privesc atent comportamentul cumparatorilor de vin. Si cum in aceasta perioada consumul creste din motivele binecunoscute, am avut material de studiu berechet. Chestia asta se numeste elevat, in limbaj de specialitate: « Tehnica observarii personale » si face parte din sfera cercetarilor calitative de marketing. Nu o sa ma apuc sa extrapolez pe segmente de consumatori, rutina de cumparare, etc, etc…doar punctez cateva chestii interesante, din punctul meu de vedere, atat despre consumatori, cat si despre producatori sau comercianti:
.
In primul rand mareea, infinita parca, de vinuri ieftine de calitate indoielnica de la marii producatori consacrati de pe la noi: Murfatlar, Jidvei, Cotnari sau Vincon, asta ca sa ii numesc doar pe cei din Big Four. Pe unde intorci capul se gaseste cate o eticheta cu vinisor, mucatel, vin de hruba, sange de taur, pueterea ursului,babanu, vinul de aur, etc.
.
Culoarea vinurilor albe, unde predomina galbenul oxidat specific vinurilor dulci de calitate indoielnica sau al celor albe trecute demult de perioada optima de a fi consumate (la unele sunt sigur ca nici nu a existat vreodata „fereastra de oportunitate”). Aici o parte din vina o poarta si sistemul de distributie si logistica retailerilor, dar fiind iarna de data asta nu pot da vina pe temperaturile de afara si arat cu degetul direct spre producatori. Efectiv sunt pereti intregi de un galben intens, spre portocaliu chiar, iar consumatorilor chiar le place lucrul acesta, auzind in jurul meu expresii de genul: „Ia uite ce culoare frumoasa are asta, chihlimbar!!!”…Wtf??
.
Calitatea indoilenica a vinurilor expuse, pe care o pun in legatura directa cu politica hypermaket-urilor care mi-au confirmat o data in plus ca pun pe ultimul loc (daca pun vreodatachiar si acolo) “binele” consumatorului. Si prin “bine” ma refer la sanatate sau chiar la placerea de a savura un vin de calitate. De fapt nici nu are rost sa am mari asteptari atata timp cat am citit zilele acestea ca la controalele OPC s-a descoperit ca majoritatea reambaleaza carnea expirata sau, in cel mai bun caz, la expirare o trimit spre zona de mancare gatita, asta ca aviz amatorilor care “se bucura” din cand in cand de o masa in picioare, printre c?rucioare cu cumparaturi la “food court”-ul din incinta magazinelor. Si paradoxal avem si de astia o groaza, care au transformat iesitul la cumparaturi in hypermarket intr-un all-inclusive pentru familie care contine: luat masa (scutim iesirea la restaurant, nu?), vizionat filme la raionul cu televizoare, jucat jocuri pe console la cel de calculatoare, degustat tot ce exista la sampling prin magazin, fluierat personalul feminin sau “clatitul” ochilor la raionul de cosmetica, datul cu mingea de pamant la cel de sport (chiar o „miuta” mica am vazut zilele acestea) toate in timp ce copilul se joaca fericit cu ce ii pofteste inima la raionul corespunzator sau jumuleste brazii de craciun din magazin. Deja hypermaketul devine o viata in sine, un mic univers cu care unii isi pot umple un weekend fara perspective…Si ne mai miram ca in aceste “stabilimente”, temple ale consumului, se cumpara ce se cumpara in materie de vin…
.
Apoi promotiile interesante la vinurile din afara , gen J.P. Chenet care la noi pare ultima fita, „high life” pentru consumatorii de Cotnari si Murfatlar si cand apare ceva de genul 2+1 gratis e un moment unic de a pune pe masa un vin frantuzesc, intr-o butelcuta “sic’ cu care sa rupi gura cumnatului care a venit cu PET-ul de Babanu: „Noi am evoluat bah! Bem frantuzesc!”. Mai conteaza ca vinul respectiv afara e cam la jumatate de pret fata de pretul de la noi si nici la promotie pretul nu scade sub pragul respectiv? Nu conteaza atata timp cat snobismul atutohton e satistfacut la cote maxime. Bine totusi ca nu e dulce…
.
Ah..mi-am adus aminte: omniprezenta obsesie a consumatorului roman de vin: dulce sau cel putin demidulce. Doamne Fereste vreun demisec…pe asta nu mai insist o stie toata lumea, o sa treaca multa apa pe Dunare pana o scapam de ea, chit ca toti se plang de dureri de cap, ficat, stomac dupa o seara in “compania” dulcegariilor autohtone, dar in mod invariabil dau vina pe mancare…ca deh, vinul a fost bun: „Cotnari dom’le, calitate maxima, doar e vinul de aur. Doar nu crezi ca astia care au luat atatea medalii fac vinuri proaste???” Yep, sure…
.
In final, importurile de vinuri din afara prezente prin comertul capitalist de pe la noi: 90% vinuri care nu s-au vandut pe pietele din vest, din varii motive (supraproductie, dar cel mai adesea calitate inferioara) care ajung la noi prin diverse canale care funtioneaza ca niste debusee pentru niste vinuri care ar trebui casate si inregistrare drept pierderi la magazinele din afara. Seamana foarte mult in aceasta privinta cu magazinele second-hand de haine sau de calculatoare sau cu cele care vand retururi de electronice aduse din vest (celebrele „refurbished”). Cam astea sunt: vinuri second-hand cu etichete frumoase , dar usor decolorate datorita treceri timpului, provenite din tari aspirationale pentru consumatorii de vinuri autohtone. Vinuri albe de acum 4-5 ani sau rosii din anii cu “probleme”, aduse fie prin lantul propriu al hypermarket-ului respectiv, fie de diferiti distributori bine intentionati si avizi de profit. Paradoxul intregii situatii este ca si asa, se afla, din punct de vedere calitativ, peste ceea ce produc in masa ai nostri la ora actuala…
.
O sa ma opresc aici, mai sunt o groaza de spus pentru a descrie o situatie de fapt care se perpetueaza parca la infinit. Stau uneori sa ma gandesc ca noi care strambam din nas la tot ce e prin hypermaket-uri si ne complacem in Cuve Charlotte, Solo Quinta sau Smerenie traim intr-un univers paralel al vinului…unul mic, unde nu exista decat producatori corecti si de calitate si unde, daca are vreunul curaj sa apara cu vreun vin care nu are arata destula complexitate, fruct, lemn perfect integrat, cerberii sistemului (dintre care, recunosc, cu onor fac parte si eu) il desfiinteaza sistematic luni si ani la rand la toate degustarile si evenimentele. Totul pentru binele general, de a-si baga mintile in cap data viitoare si sa se deguste de 100 de ori un vin inainte sa il scoata pe piata si daca nu e o realizare de exceptie, sa il vanda la vrac prin canale obscure, de care noi nici macar sa nu aflam…sau la export..:). Piata vinului de calitate in Romania e ca un copil pe care multi il trag de urechi si care sta mai tot timpul inchis casa, in timp ce mama isi face de cap prin oras.
Desi s-au facut pasi mari spre calitate in ultimii ani, impactul asupra pietei reale poate fi categorisit ca fiind, cel mult, nesemnificativ. Un ultim exemplu, real: Doua Merlot-uri unul langa altul: Zestrea Murfatlar si Castel Starmina amandoua in jur de 10 lei. Ghiciti unde era raftul gol si tocmai mai venise un „transport” din depozit sa umple raftul?
Hint: Eu, din pacate, nu am luat decat 3…
.
P.S. In lumina celor de mai sus e lesne de inteles ca imi doresc si ce va doresc pentru Noul An, in afara de urarile traditionale: Seriozitate, Decenta si mult mai mult Respect pentru consumator, din partea unora!
.
Negre Ganduri, din pacate reale. As incerca sa iau apararea totusi consumatorului referitor la obsesia pt vinurile cu rest de zahar. Ai incercat sa le degusti pe cele fara ( zahar respectiv seci sau demiseci) din aceleasi categorii ? Crezi ca pot fi inghitite ? Consumatorul ca orice vietate se adapteaza, in acest caz fuge catre acel rest de zahar care il ajuta sa ingurgiteze acel lichid. E adevarat ca dupa poate avea unele neplaceri, insa ele palesc in fata infioratorului gust al vinurilor seci sau demiseci.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 28th, 2011 at 2:29 PM
@Mircea Niculescu, E, nu neaparat negre, cat realiste, cum bine ai remarcat…declansate si de festivismul consumerist al publicului, specific perioadei…
O, da..am avut cateva intalniri cu ceva vinuri italiene si nu numai care m-au lasat cu cicatrici adanci. Totusi nu cred ca in cazul consumatorilor de la noi putem vorbi de retragere la adapostul vinurilor dulci…mai probabil este vorba de o mostenire a perioadei pre-decembriste. In plus,macar cele din afara isi accepta statutul de vinuri de caliate joasa, de supermarket, de entry-level si nu incearca sa se “coafeze” in altceva sau sa dea dupa medalii, aur, sange de taur sau puterea ursului..
Plus ca suntem un popor caruia, din pacate, ii plac dulcegariile si siropurile, la propriu si la figurat: de la vin la filme, muzica, etc. Personal tind sa cred ca este tot o consecinta a perioadei pre-1989 marcata de un deficit cronic de asa ceva..:)
[Raspunde]
Dan, ai mare dreptate. Am remarcat si eu un fel de “bula” (nu i-as zice chiar univers paralel) a vinurilor corecte si de calitate, care mai e “intepata” din cand in cand de difersi intrusi. Unii au si decretat ca nu mai degusta/scriu despre vinuri sub 20 lei, altii ca nu mai scriu deloc (nu stiu daca beau) despre vinuri romanesti.
Intr-un fel este explicabil sa fie asa, deoarece diverse produse polarizeaza consumatorii cu preferinte similare. Sunt ferm convins ca fanii declarati ai JDV-ului sau VCN-ului sunt la fel de loiali, chiar daca nu se exprima in blogosfera.
Ca si la orice situatie reala si concreta, iesirea nu e nici simpla nici clara.Eu vad (fara nici un fel de propaganda sau prozelitism) trei contributii majore:
-producatorii cu game multiple, care produc si pentru entry-level, vor “rupe” si educa incet o parte din masa amorfa a consumatorilor de substante alcoolizate dulci si demidulci (sau sangvine taurine) -printr-o oferta de calitate, competitiva ca pret, si un mesaj mai proaspat si diferit. Aceste game vor crea consumatori aspirationali, care vor deschide interesul mai larg pentru gamele medii si superioare. Exemple exista deja, mai mult sau mai putin vizibile (Serve cu Vinul Cavalerului, Oprisor cu Calauza si Maiastru, Recas cu Frunza, V, Schwaben Wein, etc.)
-“formatorii de opinie” vor publica tot mai multe topuri, recenzii, descrieri, etc. care vor ajunge mai devreme sau mai tarziu la urechea consumatorilor (via copiii lor, cititori de bloguri si Fb 🙂 )
-nu in ultimul rand, un rol extrem de important il are “cartelul” celor patru mari producatori, ale caror vanzari combinate cred ca depasesc 70% din piata (legala). Pana nu vor incepe sa creasca calitatea in gamele inferioare si sa introduca noi concepte si identitati de brand, restul eforturilor nu vor fi suficiente. Ma astept ca tonul sa fie dat de Murfatlar -au mai avut o tentativa anii trecuti cu gama “Sec”.
In incheiere, cred ca pericolul adevarat il reprezinta piata neagra, a bauturilor contrafacute; aceasta creaza o simbioza perfecta intre producator si consumator, ambii cointeresati sa nu plateasca taxe la stat.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 28th, 2011 at 2:49 PM
@Mihai, Ai dreptate cu segmentarea si tendintele atata pe piata primara , a vinului cat si pe cea secundara a blogurilor. Zilele acestea o sa public comentariul tau separat intr-un post pe blog, bineinteles daca esti de acord, pentru ca e o “fotografie” destul de pertinenta a situatiei actuale.
Eu personal, (si stiu ca nu sunt singurul) o sa trag in continuare semnale de alarma in directiile de mai sus, pentru ca nu consider este ok sa scriu doar de vinuri scumpe sau sa critic doar producatorii care incearca sa faca ceva, desi uneori o mai iau si ei pe aratura cu preturile si calitatea si sa nu zic nimic in privinta celor care cu adevarat conteaza si dau trendul in piata.
Stiu, devine plicticos si redundant sa tot scriu de cei patru jucatori importanti si de calitatea indoielnica a vinurilor lor. Sau de preferinta pentru dulce a romanilor, dar macar daca un om citeste postul respectiv si deschide putin ochii, nu consider acest demers inutil. Pentru ceillati, care ne cititm intre noi sau pentru cei din industrie care ne citesc, o sa imi cer scuze ca bat apa in piua pe cateva idei si poate par unidimensional si lipsit de imaginatie uneori, dar la ora actuala este singura modalitate pe care am gasit-o de a incerca sa indrept lucrurile.
[Raspunde]
Eee..articol de peste 90 de puncte. Felicitari!
Eu cand ma refer la mastodonti merg pe big five, incluzand aici si Husi, care poate nu ne sare in ochi foarte des, dar e acolo jos pe ultimul raft cu 700 de etcihete.
@Mihai – am baut zilele trecute un “9 lei” de sta matza in coada: Assolato 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 28th, 2011 at 4:53 PM
@berbecutio, Corect, sunt si cei de la Husi, mai e Tohani, care am auzit ca mai scoate si vinuri ok, si mai sunt si bombe mai mici…plus cum spunea si Mihai, BFL-urile si contrafacutele…
Nu luam in considerare Vinarte..:)) Asa mai e si Recas cu Frunzele si ceva prin Metro, tot pentru ei facut…SERVE cu Chateau Arthur, etc…Stim ca se poate..:)
[Raspunde]
Ce e paradoxal e c? vinul corect românesc nu e musai s? fie ?i scump. Castel Stârmina Merlot 2009 e unul dintre exemple (chiar dac? e cam acid pentru gustul meu, poate prea tân?r…). Sunt atâtea vinuri bune în intervalul 10-15 lei încât m? întreb ce-i împiedic? pe oameni s? testeze ?i altceva, s? se audoeduce? ?i oare de unde e meteahna asta a românilor – aceea de a prefera vinuri demidulci ?i dulci?
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 28th, 2011 at 9:55 PM
@Darius Tulbure, Corect, review-ul cu Castel Starmina Merlot e pe drum…si mai sunt si alte exemple.
Dar metehnele vechi sunt greu de inlaturat, mai ales ca marii jucatori nici nu au intentia asta…le merge bine asa cum e acum, adica sa exploateze lipsa de cunostinte a consumatorilui si pe alocuri chiar sa o accentueze sau sa o incurajeze…totul bineinteles in beneficiul propriu.
[Raspunde]
In mare, sunt de acord cu ce ai scris. Dar, vorba ta, astea sunt metehne grele si vechi, repetate si iar repetate. Vinul Cavalerului, Schwaben Wein si alte game bune la preturi decente, exista de foarte mult pe piata noastra. S-a schimbat ceva la acest capitol? Nu prea…
Poate ca unii asa considera, dar eu nu ma vad un formator de opinie. Poate ne simtim bine sa ni se aplice aceasta sintagma, dar avem la dispozitie un public destul de “rarefiat”. Mai degraba tot din vorba in vorba se poate face educatie, dar de la tribunele noastre cuvintele ajung la un numar relativ mic de urechi. De aici e un soi de telefonul fara fir. Eu nu am pornit blog-ul pentru a duce un soi de cruciada impotriva posircilor sau cautand cel mai bun vin de 10 lei. Totul a pornit din pasiune pt vin, fie el de 10 lei sau de 400 de lei. Sunt propriile experiente cu diverse vinuri incercate, indiferent de plaja de pret…si cam atat.
Segmentarea, chiar si pe bloguri, este normala. Ce-ar fi sa scriem toti doar despre vinuri de 10-20 lei? Nu ar fi boring? 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 1:17 AM
@Ciprian, Dap si eu militez pentru diversitate pe bloguri si la raft, ca sa zic asa…
Pana la urma cred ca fiecare dintre noi face chestia asta in primul rand din pasiune, desi abordarile sunt uneori diferite. Eu oricum plec de la premisa ca, in general, toti suntem de buna credinta…ma refer aici la cei cu bloguri de profil.
Apoi intr-adevar si eu ma simt uneori ca si cand m-as invarti in jurul cozii, publicul fiind destul de restrans. Eu personal incerc sa mai scriu cate un material pe cate un ziar local sau printr-o revista de evenimente, totul probono si cu speranta sa misc putin lucrurile…
Ah si era sa uit, mai trag lumea de maneca pe la raft, ca in reclama cu Matache Macelarul (nu ca as fi fan genul respectiv de mezeluri), dar ideea e cam la fel..:) Se mai uita lumea la mine speriata cand ii chestionez uneori pe unii ce cauta cu posirca aia in cos, dar sa stii ca lumea e deschisa la sfaturi si se simte lipsa cuiva care sa ii indrume ..:) Cred ca nu ma potolesc pana nu imi iau vreo bataie vreodata..:)
[Raspunde]
Domnilor ma bucur ca ajungem la adevarata problema. Cum ajutam consumatorul sa inteleaga ca are alternative la indemina dpdv al pretului, vinuri corecte?
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 1:21 AM
@Mircea Niculescu, Da, “this is the question”…uite daca citesti si raspunsul de mai sus dat lui Ciprian, am insirat cateva metode pe care le-am gasit eu. plus “frustarile” amandorura in privinta impactului pe care il au blogurile noastre…Oricum consider ca pe masura ce impactul internetul va creste, va creste si relevanta scrierilor noastre, dar e un fenomen care cere timp.
Personal sunt deschis la sugestii care pot misca piata in directia corecta…
[Raspunde]
Mircea, acest ajutor de care pomeneai este o sabie cu 2 taisuri. Pana una alta, cine sunt eu sa impun gusturile mele altora? Daca omului ii place demidulce sau dulce, de ce as insista eu sa incerce un sec? Poate acelui om chiar nu-i place un vin de genul asta. Ca pot face o recomandare, este altceva. Dar, pana la urma, este alegerea fiecaruia pe ce da banii. Si eu as dori ca oamenii sa bea un vin corect la un pret corect, dar in fapt este dorinta mea, nu? 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 11:13 AM
@Ciprian, Mda, uneori ajung si eu la aceeasi concluzie…
Sa zicem totusi ca imi place sa fac bine cu forta..:)) Acorda-mi circumstante atenuate datorita tineretii pe “campul de batalie”..:)
[Raspunde]
Si aici macar vorbim de cei care cumpara un vin imbuteliat de la raft. Dar ce te faci cu cei pt care vinul de tara nu se compara cu nimic? Si aceasta categorie cred ca este si mai larga…
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 11:09 AM
@Ciprian, Aceia sunt pierduti pentru totdeauna din pacate…cazuti pe front, soldatul necunoscut…eventual le putem inalta un monument.
[Raspunde]
Ciprian din experienta iti spun ca oamenii nu doresc neaparat un vin cu rest de zahar. Ei cauta o senzatie gustativa placuta pe care din pacate la aceasta categorie de produse ( cu notorietate, cote de piata, sprijinite de comercianti) nu o gasesc decat in vinurile cu rest de zahar.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 11:11 AM
@Mircea Niculescu, Ai dreptate, oamenii cauta un vin corect si in lipsa de optiuni aleg cea mai facila cale: zaharul. si in timp chestia asta a devenit un automatism la raft…sa iei vinul cu zahar ca esti sigur ca nu te va dezamagi…
Cat despre schimbarea pietei, uite ce i-am raspuns si lui Geroge mai jos…
[Raspunde]
Domnilor, aveti o parere prea buna despre “maria sa consumatorul”. Poate ca in Franta un zugrav isi poate da o parere competenta despre un anume vin. La noi, cu certitudine, nu.
Si…Dan, daca crezi ca te adresezi maselor largi, doar priveste cine ti-a comentat articolul.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 11:08 AM
@George Mitea, De asta sunt constient mai mult decat de orice..ca ne invartim in acelasi cerc. Ma imbat cu ideea ca undeva posturile mele vor ramane intr-o indexare de google si cinave, candva, cumva le va citi si isi va ridica intrebari. Nu isi va schimba preferintele pentru o postare de pe un blog, doar isi va ridica un semn de intrebare….Personal incerc sa scriu si pentru presa locala tiparita, cu aceeasi ideea de schimbare a mentalitatilor consumatorului. Dar ai dreptate, este greu sa intorci piata din drum si niciodata nu o sa putem face noi asta, chair daca scriem cate 10 posturi pe zi despre subiect.
Ca sa ii raspund si lui Mircea, de putut se poate, s-au mai vzut cazuri in Romania, dar trebuie investiti bani in campanii de educare si de promovare a vinului bun. Iar banii in momentul de fata sunt tocmai la cine prefera ca piata sa ramana ca acum! Cine face vinuri quality in Romania nu are putere financiara pentru asa ceva chiar daca s-ar uni toti la un loc, comparabil cu Big Four.
[Raspunde]
Campania de educare nu poate fi sustinuta nici macar de toata industri de profil daca s-ar reuni intr-o asociatie. Avem de schimbat lucruri neinvatate de generatii intregi. Cred ca daca s-ar organiza degustari comparative intre “otravuri” si produse corecte in cam aceeasi zona de pret, daca s-ar promova aceste “comparative” ar fi mai multe sanse ca mesajul sa ajunga la consumator. Cred ca bloggeri au cel mai important rol aici.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 1:13 PM
@Mircea Niculescu, Ai dreptate, dar asa cum spunea si George mai sus, impactul blogurilor este destul de redus si in general la segmentul de sus al publicului, care este cat de cat mai avizat. Rolul blogurilor, este destul de important, dar noi de unii singuri nu putem intoarce piata in loc. Si de fapt nu asta este menirea unui blog, noi o facem mai mult din pasiune, cum zicea si Ciprian nu sa mutam muntii din loc. Pana la urma trebuie sa fim realisti!
Probabil ca pe viitor cand internetul va deveni principala sursa de informare (adica peste vreo 20 de ani cred in Romania, cand o sa mai creasca generatia Hi5) impactul va fi mult mai mare si oricum sper ca inca vom fi de fata si vom cauta prin arhivele blogurilor cum arata piata in 2010 sau 2011. Sunt siguri ca vreo cativa producatori mari or sa zica atunci ca ei nu au produs niciodata ceva dulce ci doar vin de calitate, dintotdeauna…Cum am patit-o eu la cei de la Crama Murfatlar care mi-au zis verde in fata ca Murfatlar nu produce Babanu si ei nu au auzit de asa ceva..:))
[Raspunde]
Din pacate acest fel de articole nu prea pot ajunge la consumator. Toate canalele de comunicare sunt in legatura cu bugetele celor care nu au interes sa promoveze aceasta modificare de consum. Ce nu realizeaza greii – ca pot la fel de usor sa faca / vanda vinuri corecte, daca ar avea cui
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 29th, 2011 at 1:15 PM
@Mircea Niculescu, E greu…si e deranj sa inveti consumatorul ca nu e bine cu dulcele..e mai simplu si facil sa profiti de ignoranta lor, adica pe romaneste: “Lasa-i in prostia lor de fraieri!”
Ahhh..daca se ocupa altii sa educe publicul si vad ca le scad vanzarile sunt sigur ca in maxim 2 ani ar scoate vinuri corecte…tinand cont de banii de care dispun. Dar asta e alta poveste! La momentul actual filozofia lor este “sale with the wind”
[Raspunde]
Eu spuneam ca preluarea informatiilor de pe blog pe canale mai largi ar fi o solutie, insa bugetele nu incurajeaza asta.
Producatorii marii ar putea obtine cu costuri echivalente vinuri corecte. Acest lucru i-ar ajuta sa vinda si la export cu preturi mai mari de 1,3 – 1,5 euro
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 30th, 2011 at 6:29 PM
@Mircea Niculescu, Corect, este o solutie, dar mingea nu este in terenul nostru.
Hmmm…in privinta costurilor nu as fi asa sigur. La noi se merge pe productie mare la hectar si chimie plus zahar in sticla apoi. Daca vrei vinuri corecte, ori aduci chimisti mai buni si substante in consecinta (adica mai scumpe) ori mai umbli la productie, in sensul ca o controlezi cantitativ si iar cresc costurile. Ce sa zic, la costuri nu ma bag ca nu ma pricep foarte mult.
[Raspunde]
Cred ca piata vinurilor este oglinda perfecta a societatii. Sezizati ca marii producatori de vinuri de la noi (the big four) au umplut piata cu “diminutive”. Este perfect normal. Oamenii la acest nivel sunt majoritari. Jidvei de exemplu, are cateva vinuri in gama Castel Jidvei care nu sunt rele. Pretul cam 40-45 lei. Intamplator in vara trecuta am fost la punctul de vanzare al societatii din localitatea cu acelasi nume. Aveau insirate clasicele vinuri de 10-15 lei. Cand am cerut din gama Castel mi-au zis: “aaaaa, pe la noi nu bea lumea din asta”. Au incercat unele hipermarketuri sa aduca somelieri sa educe plebea (este de referinta in acest sens -si hilara in acelasi timp- reclama TV de la Murfatlar cu un boxer care cumpara vinul ce ii place, chit ca nu merge cu mancarea cu care vrea sa il consume). De urmarit rezultatele in 2012. Eu unul sunt sceptic.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 30th, 2011 at 6:22 PM
@Bogdan C., Corect si e normal sa fie oglinda societatii..de fapt in orice domeniu gasestic ate o oglinda de asta. Cele de la Castel Jidvei sunt corecte, dar scumpe pentru ce ofera. In gama respectiva de pret gasesti o groaza de vinuri mai bune. Iar cu reclama respectiva…ce sa zic, ai vazut continuarea cu Daniela Crudu? :)) E in aceeasi tema a comentariului cu oglinda societatii de mai sus… Murfatlar vede clientii din Romania ca o adunatura de Daniele Crudu si Pitbuli Atodiresei (parca el era boxeru’)..asa ca sa nu folosesc adjective.
Totusi in reclama respectiva apare si celalalt gen de public daca te uiti atent, totusi cam in pericol sa ia bataie de la consumatorul vizat de reclama..:)
[Raspunde]
Bogdan C. Reply:
December 30th, 2011 at 6:35 PM
Daniela Crudu mi-a scapat:)!
Celalalt nu mi-a scapat si nici faza cu glontul (sau pumnul) care i-a trecut pe la tampla.
Voi urmari si in 2012 recenziile. Astept o parere despre soiul Carmenere. De la diversi producatori daca este posibil (Misiones de Rengo de ex.).
Felicitari pentru articol si La Multi Ani!
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 30th, 2011 at 9:18 PM
@Bogdan C., O gasesti pe Youtube reclama…
Carmenere e un soi care a fost confundat multa vreme cu Merlot in Chile (si gustativ e similar, desi stiu ca e inrudit cu CS-ul). Provine din Franta dar acum este foarte mult plantat in Chile. Variante ok gasesti intr-adevar la Misiones de Regno, mai ales varianta Reserva. Daca imi mai trece ceva prin fata o sa scriu pe site bineinteles. Parca am mai gasit o varianta buna la Goodwine anul acesta (MontGras parca).
Multumesc de urari si ne auzim la anul!
La Multi Ani!!!
[Raspunde]
[…] sezon si sa vad ce as putea sa achizitionez. Despre prima impresie am scris intr-un post anterior, aici. Cat despre vin, am gasit, nu unul ci doua. Dar de la acelasi […]