Dec 13 2011
O lectie de istorie si traditie din “Lumea Noua”: Penfolds Magill Estate Shiraz 2007
Si Lumea Noua are istorie…poate nu de sute si mii de ani asa cum intalnim in mod frecvent in Europa, dar cu certitudine gasiti traditie, pasiune si istorie in unele vinuri produse de „New World”. Sa luam spre exemplu Australia, tara care a cunoscut un succes comercial fulminant pe piata americana, aflandu-se acum pe locul doi in totalul importurilor de vin in US, dupa Italia si detronand cu mult mult galonata Franta. Un fapt deloc surprinzator, tinand cont ca in medie o sticla de vina australian costa cam 3,5 $, la concurenta cu cel din, ati ghicit, Chile. Acest succes comercial din ultimii ani al australienilor se datoreaza in mare masura stilului direct, proaspat, reductiv de vinificare care a fost exact pe gustul consumatorilor americani aducand in prim plan branduri ca: Yellow Tail, Lindemans, Rosemount si nu in ultimul rand Penfolds.
Succesul comercial are insa si dezavantaje, publicul asociind vinul australian cu un produs ieftin si corect, in detrimentul producatorilor cu traditie care ofera vinul serioase si complexe, gata sa rivalizeze cu cele din „Lumea Veche”. De exemplu, daca luam doua dintre brandurile de mai sus: Yellow Tail si Penfolds, putem afirma cu certitudine ca succesul celui dintai nu a a adus nimic bun, ca imagine celui de al doilea. Pentru ca spre deosebire de Casella Wines, compania care produce Yellow Tail, Foster’s Wine Estates,care a preluat Penfolds in 2005, are alta abordare, bazata pe o imagine de calitate si traditie, cu preturi in consecinta. Se pare deci ca razboiul New World vs Old World are si variante locale, acolo unde te astepti mai putin, chiar in fieful producatorilor australieni, lideri ai revolutiei vinului corect si ieftin.
Voi vorbi in continuare despre un vin pe care am avut ocazia sa il incerc de curand, cladit in traditia Penfolds, cu aspiratii de “icon wine”, (taiate insa de fratele mai mare, celebrul Penfolds Grange) care se plaseaza in categoria “luxury wine”: Penfolds Magill Estate Shiraz 2007. Mai exact este vorba de un Shiraz in stil australian clasic, obtinut din una dintre cele doua vii inca in productie pe raza orasului Adelaide. Practic via Magill Estate este aproape de centrul orasului, un fel 5.2 Ha salvate de urbanizare in Floreasca care inca produc struguri si vin. (in cazul de fata orasul fiind Adelaide cu o populatie de 1,2 mil locuitori)
Aceasta a fost infiintata de catre insusi fondatorii companiei, Christopher Rawson Penfolds si Mary Penfolds, in 1844, la doar opt ani dupa ce orasul Adelaide a luat fiinta. In timp orasul a crescut in dimensiuni si a inghitit micuta vie, aceasta situandu-se acum, intre strazile Mary Penfolds Drive, Rawson Penfolds Drive si Penfolds Road. Destul de sugestiv, nu?
Via produce in prezent Shiraz, vinificat in stil australian, rezultand atata vinul de fata, dar participand si la celebrul Grange, care ia nastere si “creste” tot la Magill Estate. Cel de fata, varianta 2007 (un an destul de dificil cu cea mai scazuta recolta din istoria viei -12t) a fost baricat preponderent in stejar frantuzesc (63%), dar si american (32%), rezultatul final fiind unul extrem de reusit, daca tinem cont de conditiile din vie.
Aspect (culoare): Rosu inchis, inca tanar, concentrat, specific Shiraz-urilor australiene degradand in margini subtiri, consistente, rosii-caramizii.
Nas: Carnos, complex, cu fructe rosii, flori uscate, vanilie, cacao, ciocolata neagra si condiment (piper alb, scortisoara). Aerarea indelungata aduce note de sos de soia, ghimbir si magiun de prune.
Gust: Un atac catifelat, rotund cu note de pruna uscata, violete si vanilie. Corpul este mediu spre greu, imbracand cu delicatete palatul. Complex si concentrat, se dezvolta cu note de cafea, piper si scortisoara plus ceva ceai negru si caramel. Aromele sunt concentrate pe palat si joaca partitura dubla a celor doua tipuri de baric osciland seducator intre condimente iuti, puternice si note dulci, de vanilie si caramel. Aerarea insistenta aduce in pahar arome de gem de afine, prune coapte si fructe confiate (smochine, curmale). Aciditatea este medie, expresiva, taninii si alcoolul (14.5%) facandu-si prezenta, elegant, pe final, fara sa deranjeze senzatia de catifea a corpului. Finalul este lung, multidimensional, dezvaluindu-se treptat cu note de smochine confiate, scortisoara, cuisoare si vanilie plus ceva tuse racoritoare de eucalipt.
Un vin Foarte Bun, potrivit pentru o friptura de vita sau ceva cotlete de miel la gratar. Vinul nu se preteaza la retorica obisnuita despre raportul pret-calitate (costa in jur de 300 Ron in magazinele de specialitate), fiind un produs „luxury” care ofera, pe langa o calitate deosebita si o mostra de traditie si istorie destul de rara printre producatorii New World. Trecerea anilor (in jur de cinci-sase ani) nu il va face decat sa castige complexitate si echilibru, niveland unele asperitati rustice date de conditiile dificile din anul “nasterii”.
Complex, bine alcatuit, Penfolds Magill Estate Shiraz 2007, dovedeste ca nu degeaba Australia a imbratisat Syrah-ul frantuzesc (denumit local Shiraz tocmai pentru a sublinia diferentele de stil) ca soi “national”, reusind sa produca variante excelente, cum este si cel de fata, care, desi difera ca stil de Syrah-ul Old World, nu are complexe in exprimare vis-a-vis de acestea.
Discutia referitoare la pozitionarea brandurilor australiene e lunga, si cel mai bine e sa fie purtata alaturi de un pahar de vin 🙂
As vea sa remarc totusi ca nu poate fi generalizata afirmatia “publicul asociind vinul australian cu un produs ieftin si corect, in detrimentul producatorilor cu traditie care ofera vinul serioase si complexe, gata sa rivalizeze cu cele din „Lumea Veche”.
Exista numeroase exemple in literatura de specialitate in care o politica de promovare a produselor din gama low si entry-level a adus succes, vizibilitate si crestere si pentru produsele din game superioare.
Sa luam clasicul exemplu al ceasurilor elvetiene. La sfarsitul anilor ’80, asaltati fiind de invazia de ceasuri ieftine japoneze, producatorii “clasici” si “de traditie” isi vedeau pietele disparand cu trecerea fiecarei luni. Revolutionarul inginer si antreprenor Nicholas Hayek a impus ca target recastigarea segmentului entry prin produse simple, ieftine, de calitate elvetiana. Asa a luat nastere imensul succes al brandului Swatch -care a simplificat procesul de productie prin procedee inovatoare si a facut ceasurile elvetiene competitive fara sa scada calitatea sau salariile.
Acest succes s-a reflectat si in gamele superioare, deoarece a creat o clasa de consumatori aspirationali, care a alimentat continuu cererea pentru produse premium.
Ca si concluzie, paralela se poate trage si in domeniul vinurilor: depinde de abilitatea si ingeniozitatea fiecarui producator sa intoarca contextul pietei in favoarea sa, asigurandu-si o crestere pe termen lung.
Revenind la vin, abia astept sa am ocazia sa-l gust 😉
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 13th, 2011 at 7:16 PM
@Mihai, In parte ai dreptate, doar ca psihologia consumatorului de ceasuri nu poate fi aplicata si la vinuri. Teoria de mai sus merge mai bine in cazul Frantei care incearca acum sa creeze game low-level cu preturi “acceptabile’ care apoi sa traga consumatorii catre vinurile scumpe. Dar aici analogia este ok, din punctul meu de vedere, pt. ca, pentru lumea vinului, Franta = Elvetia pentru lumea ceasurilor. Adica ceva aspirational pentru publicul larg…Cu Australia nu e chiar asa si efectul, parerea mea, este invers, adica indeparteaza consumatorul de vinurile australiene mai scumpe.
Discutia de mai sus o fac in contextul pietei care conteaza, adica US, nu a Romaniei, care nici nu exista pe harta si unde putem, cumpara Yellow Tail la aprox. 8-9 $.(la pretul asta nu merita osteneala)
Si discutand despre vinul australian si piata americana se pare ca lucrurile au cam inceput sa scartaie si acolo, iar pentru Penfolds, scartaie rau de tot (-21% scaderea in ultimii doi ani):
http://www.shankennewsdaily.com/index.php/2011/04/27/146/australian-wines-problems-persist-in-2011-but-yellow-tail-stands-apart-with-success/
[Raspunde]
Vinul australian este in criza de vreo 3 ani – exista supra-productie. De aceea, am si observat mai ales pe Decanter, tot felul de incercari de a face lobby mascat pt vinurile australiene. Trebuie vandut surplusul, deh 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
December 13th, 2011 at 9:20 PM
@Ciprian, Corect Ciprian…citeam ca acum cativa ani era mai ieftin vinul decat apa plata imbuteliata in Sidney, plus ca au aruncat cisterne intregi…
Nu cred ca acum sa fie mult mai buna situatia!!!
Chestia asta nu are cum sa nu afecteze imaginea vinurilor “premium” australiene.
[Raspunde]