In primul rand, iar ma vad nevoit din nou sa impart informatiile in doua postari diferite, lucru de care mi-am dat seama dupa ce am scris 6 pagini in Word cu caractere de 12, imposibil de urmarit in mod coerent cap-coada chiar si de catre subsemnatul fara a acuza o oboseala inerenta. In concluzie, nu pot pretinde altora sa parcurga toata informatia o data, decat eventual sa corecteze sau sa completeze informatiile de mai jos. De aceea va exista o continuare, un episod doi la relatarea de mai sus. Asadar predau legatura….

Asa cum anticipam am ajuns la Goodwine duminica, in ultima zi. Deci program scurt pana la orele 16:00. Am plecat la 16:10 concomitent cu doua mese care tocmai se deplasau spre camion. Bineinteles ca am uitat invitatiile acasa si de aceea multumesc organziatorilor atat pentru ele cat si pentru ca m-au crezut pe cuvant ca le am acasa..:)). Platit garantie 15 lei pentru pahar (cred ca facea banii respectivi daca il spargeai sau il uitai pe la vreun stand, pentru ca era Riedel, deci multumesc sotiei ca a stat cu ochii pe el). Mai departe: periplu pe la standuri. Desi era ultima zi era lume multa aglomeratie parca mai mare ca in alte dati, semn ca vinul de calitate starneste din ce in ce mai mult interesul consumatorilor romani. Poate data viitoare se mai largeste “spatiul expozitional”, desi aici recunosc ca nu sunt tocmai constant cu mine insumi tinand cont ca acum vreo luna ma plangeam la Vintest ca e prea mult loc, acum ca e prea putin… deh romanul e greu de multumit.

In primul rand cateva consideratii generale:

• Din discutiile purtate cu cei de la targ am inteles ca de data asta au fost mai putin doritori de vinuri “dulci”. Asta poate insemna doua lucruri: fie au ales sa stea acasa si nu au considerat ca merita efortul sa infrunte frigul ca sa bea un pahar de vin ( si nu ii acuz tinand cont de gusturi, nici eu nu as fi venit daca stiam ca sunt doar vinuri dulci la targ), fie publicul s-a mai maturizat si vrea sa incerce (si) vinurile seci. Totusi, cred ca a doua varianta este mai putin plauzibila, tinand cont de faptul ca eu, personal, am “(sur)prins” vreo trei amatori de zahar dezmagiti pe la standuri. Totusi sa notam ca numarul lor este in scadere…sper.

• Expozanti multi si de calitate, cum ne-a obisnuit Goodwine; imi pare rau dupa cateva standuri pe care le-am ratat (Heinrig: evitat strategic si admirat de peste drum de la D-nul Rotenberg, in compania unor vinuri excelente despre care o sa detaliez in episodul II; Aurelia Visinescu, Vinaria Tiganca, Crama Garboiu-pentru Bacante care sunt destul de eluzive pentru mine din motive greu de explicat, Budureasca pe care i-am bifat la celalat targ, Oprisor ca sa nu ma incaiere Jderii desi recunosc, sunt curios cu privire la ei, dar mai ales la noua Smerenie.) In rest lume buna, m-am mai cunoscut cu cativa colegi de prin blogosfera, Vestik si Ionut (astept review-urile 🙂 ).

• Revin la ce am zis mai sus: aglomeratie. Chiar sunt curios daca au fost mai multi vizitatori ca in alte dati si cu cat (procentual). Eu estimez ca au fost cam cu 20% mai multi decat in primavara, minim. Un indicator al aglomeratiei erau si sticlele care se spargeau in jurul meu (vreo 3 in timpul vizitei), de la standuri diferite, agatate de posete si pardesiuri, in trecere sau in balans. Data viitoare ar prinde bine o garderoba, asa pentru sanatatea si linistea expozantilor si pentru integritatea hainelor si pantofilor mai deschisi la culoare ai vizitatorilor.

Acum despre vinuri, evident pe scurt si fara calificative, doar cateva impresii din “fuga” paharului si “oboseala” palatului (pentru a fi mai usor de parcurs, am trecut cu rosu producatorii/standurile si am ingrosat “mostrele” cu care m-am delectat):

SERVE am degustat toata gama noua, Roze Terra Romana a iesit iara excelent, deci cine ducea dorul celui epuizat sa mearga linistit pe cel nou. Pentru cei atenti la buget gama Vinul Cavalerului are surprize placute dintre care remarc: Roze-ul care se prezinta foarte bine (totusi daca va permiteti luati Terra Romana) si Feteasca Alba, excelenta ca totdeauna, cu o aciditate si o eleganta demna de vinuri mai scumpe. Mai era si un Riesling (italian) mai corpolent decat Feteasca, mai mult pe stilul popular. Apoi Cuvee Amaury (cupaj de Sauvignon si Riesling de Rhin de data asta) cu un atac vioi, proaspat crocant, si arome intense de fructe exotice, citrice si fan proaspat. Apoi “rosiile” din gama Terra Romana: Pinot Noir-ul care e intr-adevar altceva fata de ce este la noi pe piata si un altceva care mie personal imi place (proaspat, usor, elegant in gura, cu aciditate medie si note interesante de fan, de grajd, hamuri de cai). Apoi Feteasca Neagra pe care nu avusesem prilejul sa o degust si care se vede de ce si-a castigat locul (uneori) in celebrul Cuvee Charlotte:  echilibrata, in acelasi timp cu note de piper, visina, violete, dar cu o aciditate excelent integrata care ii confera prospetime si caracter. Un vin echilibrat, care are de toate si care mi-a placut mult ca stil de vinificare pentru Feteasca Neagra. Millenium Rosu, un vin mai serios decat Feteasca, in care se simte Cabernet-ul care da tonul si ceva din Merlot care il rotunjeste; nas complex de fructe de padure, cafea, piper si ceva note de caramel. In concluzie, aceleasi vinuri bune cum ne-au obisnuit…

Vinarte: aici am avut norocul sa prind degustarea de sticle magnum, din 2000, Prince Matei, Prince Mircea si Soare. Este de fapt unul  din motivele principale pentru care in final nu mi-a parut asa rau ca nu am ajuns sambata si am fost in locul potrivit la timpul potrivit de data aceasta. Trei vinuri excelente, superb evoluate in sticla, singura nota de dezamagire fiind faptul ca ambianta specifica targurilor nu mi-a permis sa ma bucur pe deplin de ele si sa le inteleg cu adevarat. Dintre toate mai pe gustul meu a fost Prince Matei (extrem de echilibrat, in stilul clasic, cu note de condiment, piper, cuisoare si ceva magiun de prune asezat pe un final lung si condimentat) urmat de Soare (cu fructe de padure excelent exprimate si tanini surprinzator de puternici, polisati si rotunjiti insa de trecerea anilor, pe fondul unei aciditati de invidiat)  si apoi de Prince Mircea (parca un pic mai inchis si auster fata de celelalte, cu note de pamant umed, piele, grajd pe fondul unui corp rotund). Trei vinuri excelente, dupa care nu am mai atins nimic de la standul Vinarte de frica unor dezamagiri asteptate in urma comparatiilor inerente cu cele dinainte.

M-am intors (geografic vorbind) la Gramma, unde am incercat renumitul Aligote care intr-adevar face cinste soiului, corp mediu, aciditate excelenta, note de fructe exotice, mere si pere, apoi Feteasca Regala la fel de reusita, cu un nas mai timid decat al Aligote-ului, cu arome florale si de stome fruits toate altoite pe un corp mediu si o aciditate incantatoare. Cred ca este maximul ce se poate scoate din acest soi, recunosc ca preferata mea, ca soi, este Feteasca Alba. Inca un lucru demn de lauda: maniera excelenta in care este integrat alcoolul la amandoua vinurile, dar mai ales la Feteasca Regala care are nu mai putin de 14%, dar care nu se simt in nici un moment. Apoi Cuvee Visan , un cupaj de Aligote, Feteasca Regala si Feteasca Alba, in care nasul il da Aligote-ul si gustul cele doua Fetesti. Este un vin ciudat pentru mine, parca inca neintegrat complet, in care cele trei vinuri se impart in doua: Aligote si un cupaj reusit din cele doua Fetesti. Dar poate asta e si ideea…Sunt curios ce imi va spune data viitoare, pentru ca trebuie sa il mai incerc…

Standul Ambasadei Republicii Chile cu niste mostre extrem de reusite. Mi-au sarit in ochi vinurile de la Santa Carolina , in primul rand vinul “amiral”: VSC, un cupaj sofisticat de Cabernet, Syrah si Petit Verdot cu o structura complexa si tanini fini in gura, note de fructe de padure, violete, tabac si un final lung si la fel de complex. Excelent. Apoi un varietal de Petit Verdot Barica Selection tanar, cu un nas superb de ierburi uscate (leustean), caramel, cafea si fructe rosii, dar un corp usor apos si tanini cam verzi si neintegrati. Tot de la acelasi producator, la capitolul albe am bifat un Chardonnay Barica Selection in stil clasic new world: onctuos, cu arome de unt, vanilie  si fructe exotice  si o aciditate corecta care intra insa cam tarziu si lasa vinul cu o impresie de greutate excesiva. Daca tot sunt la albe am mai trecut printr-un Sauvignon Blanc Casillero del Diablo in stil chilian clasic: crocant, proaspat de la atac pana la finish, corp usor cu arome de citrice (lime, grapefruit) si florale.  Apoi un cupaj extrem de reusit intre Chardonnay si Viogner de la Tamaya, cu un corp usor si elegant si ceva note minerale luate de Viogner si arome de fructe exotice, pere si stone fruits specifice Chardonnay-urilor chiliene. Foarte bine echilibrat, mi-a placut! Revenind la rosii, am avut parte si de un Carmenere MontGras Akel frumos lucrat, rotund, catifelat cu arome de mirodenii si mult fruct, visine, fructe de padure. Apoi un Shiraz Limited Reserve de la  TerraMater, intens, fructat, cu mult extract de fruct si un echilibru foarte bun intre o aciditatea vioaie, alcoolul bine integrat si tanini rotunjiti, totul urmat de un final crescator si persistent. In sfarsit, un Cabernet Sauvignon tanar, fructat si tanini mai moi, cu mult fruct si ceva note de vanilie, cafea si cuisoare: 120 de la Santa Rita. Bine lucrat, pe modelul popular, prietenos si un raport/pret calitate excelent (vad ca e in jur de 7 $ in US). Per ansamblu o impresie foarte buna despre vinurile de la stand, majoritatea acestora nu au inca importatori in Romania (doar Concha y Toro , restul am inteles ca acum cauta) si mi-as dori sa le vad si la noi. Mai greu cu personalul, fetele de la ambasada desi saritoare, atente si cunoscatoare de limbi straine nu prea stiau ce e prin sticle si trebuia sa te orientezi singur la ce vroiai.

Trecerea la standul celor de la Wine Distribution a fost si o schimbare de stil catre vinurile frantuzesti construite in registre sobre si elegante, care nu exulta fruct si bari, dar te cuceresc prin eleganta retinuta si sobrietate. In primul rand unul de Graves, un Clos Lamothe 2006, elegant, fin cu tanini integrati, dar bine reprezentati, un fel de pumn de fier in manusa de catifea.  Apoi un Bordeaux Superieur, Chateau de Cornemps 2007, un vin armonios, rotund cu tanini catifelati si note retinute de fructe de padure si condimente. In sfarsit, din curiozitate am incercat si un Rose cu o culoare intensa, un corp mediu, aproape onctuos  plus arome de trandafir, bomboane si capsuni destul de proaspete pentru anul productiei (tineti-va bine): Chateau La Millerie Rose 2004. Un alt fel de rose, mai serios, mai greu, fata de genul “fresh” cu care suntem obisnuiti pe piata autohtona.

Cam atat pentru Episodul I.  Urmeaza Episodul II cu o parte din fratii de peste Prut, Alcovin, Anastasia,  Avincis, Stirbey, Via Sandu, Eduardo Miroglio (si o patanie funny), Cramele Rotenberg si Petrovaselo (Vigna).

Tags: 2011, Goodwine, Noiembrie, Targ, Vinuri

Trackback URI | Comments RSS