Nov 10 2011
Despre preturi si pretentii: pledoarie pentru realism…
Ce sa zic…e o intrebare care ma bantuie existential de ceva vreme cu privire la situatia actuala si de viitor a pietei de vin autohtone. Nu am avut timp sa ii dau „glas”, probabil si dintr-o dorinta anxioasa de a nu strica „corola de minuni a lumii„. Dar au mai adus-o in discutie si alti colegi de breasla, deci nu as fi primul si cred (sper), nici ultimul.
In ultimii ani au aparut o serie de producatori mici (medii) de calitate (nu individualizez si nu am pe nimeni in special in minte) al caror scop initial a fost sa ofere exact asta: calitatea care lipsea publicului autohton in ceea ce priveste vinul. Acum nu stiu daca atunci cand au pornit la drum au luat in considerare si aspectul pretului, dar chiar daca a fost asa, undeva pe parcurs acesta s-a pierdut. S-a pierdut probabil si datorita unei cereri care s-a format pe parcurs, reprezentata de consumatori de vin „exigenti” care vor sa se diferentieze prin ceea ce beau de vinul comercializat in supermaket-uri. Problema este ca marea majoritate a respectivilor nu au in spate un bagaj de cunostinte si o istorie de consum care sa ii ajute sa isi delimiteze clar stilul de vin pe care doresc sa il consume, singura idee de la care pornesc fiind delimitarea de “ceilalti”, sentimentul de “special”, de “aparte”. Si de aici producatorii autohtoni plecati pe drumul anevoios si plin de urcusuri al calitatii, au identificat o nisa excelenta, ca un fel de poteca laterala, mai batatorita si cu peisaje mai frumoase decat drumul principal: un segment de consumatori (care se numeste la noi, pompos, segmentul “premium”) dispusi sa plateasca pentru un produs despre care nu au aproape nici o idee despre cum ar trebui sa arate. Si cand se intampla asta, producatorul are un teren ideal de dezvoltare putand juca un dublu rol: acela de a produce vinul si de a “dirija” sau educa preferintele propriei clientele, ale pietei. Un fel de eu centrez, eu dau cu capul…
Se ajunge astfel la o situatie in care sa avem vinuri pe care pietele externe, mature si cu putere de cumparare net superioara le considera prea scumpe (sic!), dar care sunt perfect marketabile la intern. Producatorii insisi recunosc chestia aceasta, atat declarativ, cat si prin politica de preturi diferentiata practicata pentru export si pentru intern (vezi celebrul caz Solo Quinta si nu numai). Nisa de piata de care am vorbit mai sus este deja din ce in ce mai disputata, fiecare din producatorii autohtoni, mici, mari mjilocii, sau giganti repezindu-se cu mai mult sau mai putin elan si PR sa lanseze game si subgame premium sau vinuri de autor. Majoritatea se bazeaza pe reteta “clasica” a baricului plus drojdii selectionate, care in afara e demult “fumata’ dar care pentru publicul de mai sus reprezinta noul standard: vinul baricat, cu drojdii care sa dea cat mai multa aroma si sa faca vinul cat mai diferit, deosebit, trendy fata de “restul”.
Nu contest aici priceperea si cunostintele in materie ale oenologilor si oricum nu sunt eu cel mai in masura sa o faca. Visul oricarui creator este sa faca un vin de semnatura proprie, special, care sa ii reprezinte filozofia proprie asupra artei vinificarii precum si pasiunea pe care o depune. Si la noi in invatamant toata lumea vrea sa scrie cartea vietii si sa dea sistemul peste cap cu teorii noii si extraordinare (si eventual sa faca si avere de pe urma lor), dar nu trebuie pierdut din vedere ca studentii invata din cursuri, redactate corecte, explicite, pe intelesul tuturor si foarte important, accesibile.
Asadar, ce este mult strica si derapajele in extreme nu prevestesc nimic bun …Ceea ce contest este un trend de marketing care a impins aberant de sus pentru piata romaneasca preturile unor vinuri care in afara s-ar inscrie in main-stream, si asta doar pe considerentul omniprezent in industria autohtona si incarcat de tente manelist-snobiste: “domne’ daca se vinde”.
Totusi industria romaneasca de vin nu are maturitatea si dezvoltarea nici macar a celor din New World, asa ca haideti sa nu “omoram” copilul din fasa doar pe considerentul ca cineva cumpara produsul la orice pret. Putin efort in sensul unor vinuri corecte ca pret si sub aspectul calitatii, cred ca vor ajuta industria sa creasca si sa se dezvolte mult mai sanatos decat mica vanare de vant a profitului autohton si plafonarea in plan mioritic.
Nu trebuie bagati toti producatorii in aceeasi oala, dar trendul principal din ultima vreme cam acesta este…dupa parererea mea. Multi imi vor spune: “E bine si asa”, dar personal am impresia ca am sarit deja niste etape de evolutie si incercam sa ne situam pe niste paliere destul de inalte, cu o fundatie destul de subreda sub aspectul raportului dintre traditie si pretentiile afisate.
Desi avem “povesti” frumoase si PR profesionist pentru majoritatea vinurilor de top, care fac trimitere la traditie, istorie, experienta, regi, boieri, conace, perioade interbelice, etc. sa nu uitam ca “leopardul din spatele gardului” are cam 15 ani de experienta…in cele mai bune cazuri. Si paradoxal acele cazuri fericite care se pot lauda cu cei 15 ani de experienta sunt intrucatva mai retinuti sa arunce vinuri si preturi pe piata, cred ca tocmai datorita acestui fapt.
Mai exista o vorba clasica in mediul academic: “cu cat citesti mai mult, cu atat iti dai seama cat de ignorant esti”. Cred ca si la vin este valabil acelasi lucru. Haideti sa mai citim (producem) cativa ani si sa vorbim mai incolo…
Mda, trambitez demult pe aceasta tema :)) Dupa mine, singurele “companii” care pot emite pretentii de “garda veche” si, in acelasi timp, maturitate sunt Vinarte si SERVE (ma refer la cei de calitate). Nici Prince Matei, nici Charlotte nu se dau la preturi ultr-abuzive, iar aici vorbim deja de 2 “legende”. Asta prin comparatie cu unii aparuti de 2-3 ani care au sarit cu totul peste limita de bun simt a preturilor
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 10th, 2011 at 5:51 PM
@Ciprian, La ei ma gandeam si eu…si poate Halewood mai are ceva traditie, dar mai greu cu valorificarea ei..eu inca nu inteleg inca cum e structurat portofoliul lor.
[Raspunde]
Totusi in Romania inca e imagine ca suntem mare tara a vinului (multi inca cred asta desi in afara abia daca existam ca imagine) si se cumpara in ideea asta, deci si producatorii se bazeaza pe imaginea interna . Si eu am incercat sa caut vinuri romanesti decente in ideea de a cunoaste intai ce e local inainte de a ma avanta in lumea vasta din afara unde te poti pierde usor … Dar preturile sunt exagerate, desi cred ca si vinurile straine in magazinele noastre sunt destul de scumpe comparativ cu pretul la sursa. Oricum incet incet parca se schimba si trendul asta. Mie Hallewood mi se pare ca au cateva vinuri ok in gama 20-30 de lei, cele din zona Alba. Eu nu stiu totusi ce profituri scot producatorii romani si cat si-ar permite sa lase la pret presupunand ca ar creste volumul
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 10th, 2011 at 9:48 PM
@Radu Ionescu, Din pacate in Romania ne incolteste si lacomia comerciantilor care, din aceleasi motive ca si producatorii, practica niste adaosuri nesimtite la vinurile importate. Halewood sunt ok cat de cat..iar la capitolul profituri toata lumea pleaca la drum dupa deviza: fac vin de hobby, nu ma intereseaza banii, sa vedem ce iese, bla, bla si apoi dupa ce au luat o medalie la vreun concurs de prin afara sau de la noi subit dubleza preturile si le vine ideea ca ar putea da “un tun”. Daca ma intrebi pe mine, este chestie de mentalitate specific romaneasca de a face afaceri de azi pe maine. Din pacate in lumea vinului asta nu prea merge… trebuie sa ai o abordare si viziune pe termen lung, trebuie sa construiesti.
[Raspunde]
Ce-i drept e destula lacomie, am observat la Recas ca in magazinele proprii au scumpit Solo Quinta imediat dupa ce au luat medalie, astefel incat la am gasit in perioada aia la arte & vino mai ieftin decat in magazin Recas, ceea ce mi s-a parut cel putin ciudat.
Ca vinuri de autor pot fi interesante dar si foarte scumpe – un exemplu care imi apare in mite e gama Anima Aurelia Visinescu, mi-au placut cand am gustat dar cand am auzit pretul …
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 10th, 2011 at 10:32 PM
@Radu Ionescu, Cazul Recas e clasic…daca ai sta in Olanda ai cumpara Solo Quinta cu 35 de ron banii nostri. Ciprian a facut descoperirea asta…
In rest, Recas face vinuri cu cel mai corect pret calitate pe gamele V-Legends sau Schwaben Wein….partea cu Solo Quinta as vrea sa o iau ca o exceptie…dar confirma regula.
Aurelia Visinescu este deja un nume (“brand”) si brandurile se platesc extra…Totusi in cazul acesta exista experienta si istorie in spate. Indeajuns cat sa justifice preturile cerute pe vinuri? Pentru unii da, pentru tine se pare ca nu…si uite asa s-a mai pierdut un client potential.
[Raspunde]
Problema mea de fapt e alta: vinurile scumpe romanesti nu mi se par deosebite aproape cu nimic fata de altele de Lume Noua la cel putin jumatate de pret. Crestere in calitate? Corect. Dar ce inseamna calitatea? M-am saturat sa dau bani pe vinuri care nu se deosebesc unele de altele, parca-s toate trase printr-un sablon. Dar, ma rog, fiecare vede calitatea cum doreste.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 10th, 2011 at 10:42 PM
@Ciprian, Corect, la noi calitatea inseamna stilul de New World prezentat romanilor sub hainele vinurilor autohtone ca fiind ultimul racnet in materie si “creme de la creme”. Chiar citeam zilele astea review-urile tale si ale lui George pentru vinurile frantuzesti aduse din Belgia si mi s-a confirmat o data in plus ideea de mai sus. Nu prea avem vinuri corecte in Romania …si zic corecte din mai multe puncte de vedere.
[Raspunde]
Man, ce sa zic, am avut noroc pana acum 😀 Cu putina munca de cercetare, poti gasi vinuri autentice la preturi bune. Ultimul incercat, La Pialade, cu toate ca era un umil Cotes du Rhone, avea mai multa distinctie decat 10 vinuri “premium” romanesti adunate la un loc. Asta inseamna un producator cu pedigree, cu istorie in spate, cu traditie. Multi spun ca-i bullshit de marketing, eu spun ca asta inca mai conteaza pt a scoate un vin cu adevarat bun. Dar cum si astia mici trebuie sa manance o paine 😀
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 10th, 2011 at 10:57 PM
@Ciprian, Lasa ca bullshit de marketing inghitim cu totii, acum depinde si de la cine si pentru ce…:)
[Raspunde]
In primul rand felicitari pentru articol, foarte bine scris. In al doilea rand, ne cam omoara teoria, pentru ca lucrurile astea le spun cam toti, din ce in ce mai des. Solo Quinta, in afara de faptul ca e mai ieftin afara din varii motive, inca neelucidate, nu cred totusi ca e cel mai bun exemplu de vin over-priced. Hai sa trecem la exemple concrete. Un prim pas l-ar putea face organizatorii de concursuri publicand lista cu punctajele tuturor vinurilor evaluate acolo. Pretul – il vedem noi la magazin. Sa incep eu? Ok. Doua bune doua rele, sa vedem cine sa baga (pentru ca sunt sigur ca citesc toti); n-avem voie sa repetam ce a spus altul, vorbim de vinuri care merita atentie (peste 80 pct in acceptiunea mea), nu de posirci sau altele care se gasesc foarte rar.
Bune:
– Budureasca Fume (oricare an sec/demi); 15-25 lei
– Recas Sauvignon Blanc V – de fapt cam toate V-urile;
Proaste:
– Vinarte Prince Matei 2007 (la peste 100 lei…sorry Ciprian); desi acest producator incadreaza mai multe la categoria “bune”
– Oprisor Rusalca Alba 65 de lei, toata seria Miracol 60 lei…sa ma opresc aici?
Astea mi-au venit acum in cap, dar lista e lunga, sunt curios cine se mai baga sa le spuna pe fata ;). Eventualele comentarii despre parerea altuia nu cred ca sunt de folos – pana la urma concluziile ar iesi singure la iveala.
Prin “proaste” am vrut sa spun cu un raport calitate/pret prost pentru consumator. Ca sa nu mai primesc intrebari lamuritoare maine pe mail.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 12:32 AM
@berbecutio, Intotdeauna “hands on approach”, cum te stiu..:)) Discutia asta e la fel ca la punctarea vinurilor cu puncte. Unora le place ceva, altora altceva…deci daca ar numi fiecare doua vinuri, nu cred ca ar iesi aceleasi.
Cel putin din cele enumerate de tine, sunt de acord cu V-urile (mie mi-a placut Chardonnay-ul 2009) si cu Budureasca, dar doar varianta sec cu eticheta neagra-cenusie, care e foarte reusit.
De la Oprisor, intr-adevar La Cetate Miracol este o gama cam scumpa, dar eu cel putin as da 40-50 ron cat cer ei pe Chardonnay-ul respectiv. Poate nu as da pe Sauvignon si m-as gandi putin si cu privire la Tamaioasa. Eu de la ei as avea probleme cu Dragaica Rosie la pret si poate cu ceva Sfinti feminini. In ceea ce priveste calitatea vinurilor lor, tot respectul. In alte privinte, stiu ca ai “issues” cu ei..:)
Exemple sunt multe de dat, sunt sigur ca fiecare are cateva…eu de exemplu ma gandesc la un Rheinriesling care mai trebuie sa convinga mult ca sa merite aproape 50 ron. Si la Feteasca Alba (Vinul Cavalerului) de la SERVE care isi merita cu prisosinta banii. Plus Terra Romana Rose, unul dintre putinele rose-uri pe care as da banii respectivi fara sa imi para rau. Si mai sunt si altele, e greu sa le enumar pentru ca nu prea imi fac topuri personale. Prefer sa am epifanii si revelatii…atat cu privire la calitate cat si la pretul cerut uneori pentru aceasta.
In rest ce imi place sau nu, spun pe blog destul de deschis…in curand cred ca o sa stabilesc si un sistem de evaluare (nu de notare, ca am oroare de cifre cand vine vorba de vin) pe doua paliere care sa tina cont si de calitate si de pret.
P.S. Si eu sunt curios vad lista cu punctajele de la Premiile de Excelenta Vinul.ro
[Raspunde]
Pai nu e deloc cu puncte. Ai incercat un vin, ti-ai recitit articolul de mai sus, spui daca-si face banii. Sunt sigur ca vom avea muuulte comune cu plusuri sau minusuri. In afara de Passarowitz-ul pe care-i invit sa si-l bea in imperiul austro-ungar pe care-l sarbatoresc cu el si comportamentul lor de duzina, n-am alte issues cu ei. Pot da macar un exemplu de un vin de-al lor care-si face banii, din pacate majoritatea -nu. Pe de alta parte sunt multe vinuri care ne plac mai putin, insa daca am riscat si am dat pe ele 2 lei, ne asumam asta, nu cred ca le putem incadra la “proaste”.
Oricum, am marcat exemplele :))
Proaste:
– Riesling LacertA
– Dragaica Rosie Oprisor
Bune:
– Chardonnay V de Recas
– Chardonnay Miracol Oprisor
Sunt curios daca mai apar si altele.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 12:54 AM
@berbecutio, Corect, ceva de genul…o sa pun o explicatie cap la cap despre chestia asta zilele urmatoare…articolul de sus e un fel de “mise en place” pentru sistemul de evaluare.
Sunt doar exemple date la prima “gandire”, mai sunt si altele si fiecare dintre noi a trait experiente proaste, mai mult sau mai putin asumate sau intamplatoare, cu anumite vinuri. Si majoritatea au semnalat in consecinta chestia asta la vremea respectiva.
Pentru mine cazul clasic, “the textbook example” ca sa zic asa, a fost George cu Budureasca pe la inceputuri, cand se apucasera ei sa faca vinuri si o luasera inainte cu preturile…si mai sunt si alte exemple de prin alte “curti”.
[Raspunde]
Berbecutio, raportul calitate-pret il vede fiecare cum doreste. De fapt, pe mine a inceput sa ma enerveze aceasta sintagma. E simplu:esti dispus sau nu sa dai baniipe cutare vin sau altul. Iar acest raport trebuie gandit in functie de mai multi factori. Un vin cu un bun raport c/p in Bordeaux are o cu totul alta acceptiune ca unul de la noi si tot asa. Acum nu mi se pare normal sa crucificam toate vinurile scumpe si sa spunem ca nu fac banii respectivi. Asa iti garantez ca nu vom mai bea niciodata ceva cu adevarat bun, pt ca abia atunci ai sa poti face diferenta dintre ceva corect si ceva deosebit.
Prince Matei il poti gasi si la vreo 70 lei prin magazine, cel din 2007. In plus, daca fac o comparatie cu alti noi veniti in aceasta categorie de pret, Matei ii bate la fund pe toti. Este parerea mea, normal, dar continui sa sustin ca Matei este cel mai echilibrat si bine facut Merlot romanesc (la batalie cu cel de la Stirbey). Si are de partea lui traditia, continuitate, etc. Asa ajungi un vin mare. Sa dau eu exemplu de vinuri umflate cu pompa? Bacantele rosii. Deci, sa avem rezon 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 1:08 AM
@Ciprian, La Prince Matei achiesez si eu la parerea de mai sus, e in top Merlot romanesti si eu zic ca isi merita banii. E un vin mai complicat decat ce e acum pe piata noastra autohtona si mie mi-a luat ceva timp sa il inteleg. Pe langa Bacante am trecut meteoric la Vinvest, m-am delectat doar cu Plavaie, care este un vin cu un raport pret/calitate bun..:)
Ai dreptate raportul asta pret /calitate e la fel de iluzoriu si personal, propriu fiecarui consumator (palat) cum e sistemul cu punctele…totusi ceea ce m-a facut sa scriu postul de mai sus este o distorsionare destul de evidenta a lui in ultimul timp. Chestie pe care ai spus-o si tu de multe ori…ultima data vreo 4 comment mai sus..:)
[Raspunde]
Eu imi sustin pdv din prisma celui care este dispus sa dea sume destul de mari pe vinuri, doar ca mai putin pe cele romanesti 🙂 Este o alegere pur personala si, pt ce imi place cu adevarat, sunt dispus sa dau oricat (atunci cand ii am la dispozitie normal).
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 1:10 AM
@Ciprian, Cu privire la acest aspect recunosc ca hedonismul meu personal paleste spre o “fericire rationala” de sorginte epicurianista.
[Raspunde]
Pai da, si voi continua sa sustin asta, dar nu inseamna ca trebuie sa aratam cu degetul toate vinurile scumpe. La ce istorie au in spate, Matei si Charlotte ar trebui sa se dea la preturi foarte mari. Si uite ca, totusi, nu se dau. In schimb, un Golem se da cu peste 120 de lei. Nu am nimic impotriva unor vinuri mai scumpe la noi, dar vreau ca acestea sa nu inoate in deja infinitul ocean de vinuri corecte, baricate, aromate, etc. Vreau si eu putina complexitate, ca aia astept de la un vin mai scump. Nu astept sa se deschida norii, dar vreau acel extra care te deosebeste de “pleava” 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 1:18 AM
@Ciprian, Don’t get me started on Golem..:) Parca te fereai sa aduci vorba de Basilescu, sau era doar de Feteasca Neagra..:)
Apropo, la Vinvest am incercat de la ei un Merlot corect nebaricat, care mi-a placut mult. De pret nu stiu nimic..:)
[Raspunde]
Claudia Reply:
November 11th, 2011 at 1:26 PM
@Ciprian, La Ethic Wine in bucuresti l-am vazut la 80 de lei, pretul mai depinde si de adaosul practicat de unele magazine.
[Raspunde]
Ciprian Reply:
November 11th, 2011 at 1:37 PM
@Claudia, asa o fi mersi pt info; oricum as alege tot Matei sau Charlotte in detrimentul Golem-ului. Asta nu pt ca am un ghimpe pt Golem, ci pt ca celelalte sunt mult mai pe gustul meu
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 5:11 PM
@Ciprian, Si eu as adauga si Cuvee Uberland pe care l-am luat tot in jur de 80 de lei de la un distribuitor de pe langa Pitesti. Golem Rosu la banii respectivi e ok ca alternativa, la 120 de lei e deja prea sus. Personal as merge si eu pe Charlotte. De Alb, trebuie sa mai incerc o data, dupa ce l-am gustat la Vintest. Oricum nu prea e genul de vin sa iti faci o parere dintr-o degustare de targ, dar 80 lei e cam mult.
@ Claudia: asta cu adaosurile e la aceasi istorie ca in postul de mai sus…eu am zis de producatori dar o mare parte din comercianti intra si ei in aceeasi oala (teorie). Poate chiar mai mult decat producatorii…
[Raspunde]
Dan, asa am inceput si eu 🙂 Treptat, am urcat usor-usor stacheta. Asta pentru ca am inceput sa vad in vinurile pt care am afinitati, ceva mai mult decat un simplu produs. Repet, in cazul preferintelor personale, conteaza f putin pt mine raportul c/p. Pentru cele de “zi cu zi” conteaza mai mult
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 1:21 AM
@Ciprian, Eu inca ma controlez.. desi am si eu derapaje uneori. Inteleg ce vrei sa spui. Si eu aplic filozofia asta uneori, nu poti privi lumea tot timpul prin prisma “value for money”. Unele aspecte sunt intr-adevar “priceless”..
[Raspunde]
Eu aveam o problema cu stilul FN de la ei, dar si de multi altii 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 1:23 AM
@Ciprian, Stiu,mie mi s-a parut cam grea si cam baricata…e o interpretare. Unora le place…
[Raspunde]
Eu cred ca la noi sunt cateva idei fixe. Una ar fi ca toate vinurile ar trebui sa coste maxim 30 de lei. Ce-i peste este furaciune. A doua ar fi ca daca il produc, eu n-o sa-mi fac calculul la cheltuieli+profit, ci scot pretul din joben, uitandu-ma un pic in jur.
Acuma din pdv al consumatorului, din care privesc eu problema, nu de vinuri scumpe (si bune) ducem lipsa, ci de vinuri ieftine care sa poata fi baute. Adica cate V-uri si Buduresti poti sa bei…:)
Iar de exemplele date, se confirma ideea ca aprecierea vinului este o chestiune de gust
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 10:14 AM
@George Mitea, Sunt destule vinuri, chiar prea multe, pe care le-as vedea in sectorul V-Legends sau Budureasca dar care sunt “pretuite” mult mai sus…practic asta e si unul din motivele pentru care nu avem un segment de vinuri asa-zis “corecte”. Nu am o problema cu ce depaseste 30 ron sau 50 sau chiar 100, problema este ca tot ce se scoate nou se plaseaza cu pretul direct acolo. E un fel de politica ” ia sa vedem daca merge”, sau “nu e prost cine cere , e prost cine da”. Si asta nu e kosher..
Iar calculele cu costuri+profit, daca tu ca producator ajungi la preturile respective pe sticla si altul e in stare sa dea preturi sub jumatate in mod consistent (deci nu la promotii) deja ai o problema ori cu managementul costurilor ori cu perceptia ta despre piata si consumatori.
In rest, am zis-o si eu: “de gustibus non este disptandum…” si oricate exemple ar da fiecare nu argumenteaza ideea de baza.
[Raspunde]
“Much of the Romanian wine continues to be distinctly ordinarily” este remarca cu care cei de la Decanter au inchis scurt si sec gura tuturor producatorilor romani care au trimis probe la Workd Wine Awards (in ciuda unor Solo Quinta si Uberland, care au fost “commended” -sau poate tocmai de aceea?).
Oricat efort ar face, este o axioma a marketingului ca prin simplul fapt ca vinzi scump nu inseamna ca ai un cerc de clienti fideli, sau ca ai o calitate peste medie.
Doua lectii cred ca ar trebui sa-si insuseasca producatorii romani ca sa iasa dintr-un anonimat provincial in care se scufunda prin asa-zisele serii “premium” si “nr limitat de sticle””
-cererea stabila pentru vinuri premium se creeaza prin atragerea interesului publicului folosind game entry-level corecte si accesibile la pret. Acestea nu trebuie sa fie inovative, si in primul rand ireprosabile din punct de vedere al calitatii. Ele vor trezi interesul consumatorilor aspirationali pentru gamele superioare, si astfel se poate forma o cerere constanta si stabila;
-pretul produsului nu se formeaza prin clasica ecuatie :cheltuieli de productie+marja+comision=pret de raft. Dimpotriva, in functie de strategia de pozitionare, producatorii isi stabilesc un pret-tinta care sa fie avantajos pentru consumator, si apoi fac eforturi sa-si ajusteze costurile interne ca sa poata sustine acel pret.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 6:48 PM
@Mihai, Corect, teoria (bazata pe practica din alte parti) asta este..la noi s-au sarit frumos etapele si toata a trecut direct la premium sau la game superioare. Cel putin asa intra noii producatori pe piata…O sa se ajunga la un moment dat in ritmul asta sa fie si rusine sa pui preturi mai mici de 20 ron la sticla de vin. Indiferent ce e in sticla.
E foarte bine asa cu Decanter-ul ca daca le placeau prea multe iara sareau preturile in aer…mai rau ne fac daca ne lauda.
[Raspunde]
Da, exact asa au “patit” producatorii din Slovenia si Ungaria: dupa cateva premii si recomandari, preturile au urcat chiar si cu 40%….
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 7:10 PM
@Mihai, E boala Europei de Est si a Balcanilor: setea de imbogatire rapida…daca s-ar putea sa se scoata investitia initiala intr-un an ar fi perfect. Pui via, astepti 2-3 ani si cand intra pe rod faci vinul (nu conteaza ca e via tanara, ajustam cu baric si drojdii), ii pui o eticheta frumoasa, un marketing si un PR eficient (care la noi nu costa foarte mult) si pac!: pretul…Daca vine si vreo medalie pe la vreun concurs, pac inca 40 % la pret..si tot asa…
Ideea mea din postul de mai sus e ca la vin nu prea merge pe “fast-forward” inainte cum sunt invatati sa faca bani patronii autohtoni, care de obicei vin din alte business-uri…sau merge? Asa ca sa nu ne miram ca nu contam pe afara si ca trebuie sa reducem masiv din pretentiile legate de pret cand vrem sa vindem ceva la export.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 11th, 2011 at 7:13 PM
@Mihai, A, si inca ceva…bulgarii parca si-au mai invatat lectia.
[Raspunde]
Din moment ce in piata exista destule vinuri bune (~80pct) pana in 15 lei, nu cred ca e cazul sa ne raportam vreodata la costul de productie. Ceea ce e deranjant e ca mult prea rar vad exemple concrete in “presa” de vin care sa spuna clar: acest vin este total over-priced! Sunt 10 ca el la jumatate de pret. Vad foarte des exemple de best-buy-uri insa invers – ioc. Asta denota ca scriitorul le vede foarte bine si pe alea si pe celelalte, insa are o jena in a o spune verde-n fata.
(si iar zic: de pe blogul tau nu-mi vin feed-uri, commenturi, etc. am ajuns intamplator iar la discutia asta, credeam ca s-a facut tacere de mult)
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 12th, 2011 at 10:44 PM
@berbecutio, Se mai foloseste expresia,”gasiti altele la un pret mai bun”…:) Iar la costurile de prodcutie atata timp cat exista vinuri corecte in Franta sau Germania care se vand cu 5 Euro, nu cred ca structura de costuri din Romania e atat de impovaratoare….
O sa iti dau un mail in legatura cu Feed-urile, teoretic daca scrii mailul si toate datele de contact (site-ul) cand dai reply ar trebui sa te anunte pe mail cand primesti vreun reply la comment.
[Raspunde]
Reply primesc la raspunsul tau, insa nu si cand zice altcineva ceva.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 12th, 2011 at 11:05 PM
@berbecutio, Mail nu da decat daca iti da cineva reply, incearca sa urmaresti prin RSS Feed: “comments RSS” imediat dupa comentarii. O sa ma gandesc la o solutie sa trimita mail la toti care au comentat cand apare un comentariu nou, dar chestia asta poate fi annoying pentru unii…
[Raspunde]
Berbecutio, trebuie sa o spun din nou: raportul calitate-pret este vazut diferite de fiecare. Daca tu consideri ca un anume vin nu face 10 euro, eu s-ar putea sa consider ca-i face. Eu ma voi apleca de acum doar asupra raportului c/p la vinurile romanesti de peste 15-20 euro. Pana la urma fiecare este responsbil pt cum doreste sa-si cheltuie banii.
[Raspunde]
In viziunea mea, raportul c/p trebuie pozitionat pe segmente de pret diferite. De ex, daca cei mai multi care ma citesc nu sunt dispusi sa dea mai mult de 10 euro maxim pe o sticla de vin, parerea mea despre un vin de la 15 euro in sus devine irelevanta. Degeaba spun ca e overpriced, deoarece pt categoria de consumatori mai sus amintita, acest lucru este evident. Daca incerc un Latour de 500 euro, are vreun rost sa spun ca e overpriced? Acest lucru este evident, cum la fel de evident este ca vinul in cauza se adreseaza unei alte categorii de consumatori – in speta, cei care-si permit sa dea banii astia pe o sticla si pt care raportul c/p este irelevant in aceste conditii. Astfel, mi se are normal sa judec un vin de 10 euro comparativ cu alte vinuri de 10 euro si tot asa, pt fiecare segment de pret in parte. Nu intereseaza pe nimeni ca eu consider un vin de 20 euro un best buy, daca acel cineva nu este dispus sa dea banii pe el. Atunci, cine sunt eu sa spun ca este overpriced? 🙂
Nici macar cei mai importanti critici ai planetei nu vor imparti vinurile pe astfel de categorii; exista doar o categorie de best buy, in rest ma indoiesc de faptul ca Parker va spune vreodata despre un Screaming Eagle ca e overpriced.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 13th, 2011 at 2:19 PM
@Ciprian,ai prefecta dreptate in rationament, dar ce facem cand majoritatea producatorilor o iau la vale (de fapt la deal ) cu preturile. La noi problema este ca acea categorie best-buy este extrem de “subtire” (bine si acolo se aplica rationamentul tau: poate ce este best-buy pentru mine nu este pentru altul).
Si apoi aici ne referim la vinuri si producatori “tineri”, fara istoric daca comparam cu ce este pe afara…practic de aceea nu zice nimeni de Latour sau Screaming Eagle ca ar fi overpriced.
Recitesc coment-ul tau si vad doar exemple de afara si de traditie. Acolo normal nu as avea nimic de comentat…ar fi aberant sa comentez raportul calitate/pret la un Premier Cru Bordeaux..cred ca este ultimul indicator care conteaza pentru vinul respectiv.
Dar pentru producatori cu cativa ani de exprienta in spate eu zic ca este legitima investigarea raportului respectiv. Uite o intrebare: cate verticale adevarate putem face noi cu vinuri produse in Romania? Si cu asta cred ca am sintetizat cam tot ce are legatura cu traditia si experienta care ar putea eventual legitima unele preturi din piata.
[Raspunde]
Dan, intr-adevar poate exemplele date de mine nu sunt neaparat reprezentative pt piata noastra, dar la o scara mult mai mica se pot aplica si la noi. Totul a pornit de la faptul ca de ce ne referim doar la best buy. Pai asa fac toti criticii din lume. Depinde de nisa, de categorii de preturi, de multe chestii. Sunt de acord ca multe vinuri autohtone sunt overpriced. Dar, intreb eu, cui ii foloseste cu adevarat daca eu semnalez acest lucru? Crezi ca un individ care consuma vinuri de peste 20 de euro se va indrepta spre vinuri de 10 euro, daca ii spun eu asta? Ma indoiesc sincer. Fiecare consuma atat cat il tine buzunarul. De aceea, tind sa judec raportul c/p strict in categoria respectiva de pret. Daca un vin de 10 euro mi se pare ca nu ofera mai mult decat unul de 5 euro. imi voi exprima parerea. Dar, chiar si asa, este o simpla parere personala. Poate ceilalti au alta parere, si e normal sa fie asa. Deci, problema este tricky si asta pt ca atatea vinuri, atatia receptori…
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 13th, 2011 at 7:44 PM
@Ciprian, Pana la urma tot ce facem noi, pe bloguri este doar sa expunem pareri personale…ai dreptate ca “frumusetea sta in ochii privitorului”. De aceea mie mi se pare ok sa spun, DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE, cand un vin mi se pare “overpriced” fata de ce ofera. Pana la urma este o chestie de “liber arbitru” si de impresie personala…Cui ii foloseste? Sincer nu ma intereseaza, eu doar imi exprim o parere…nu vreau sa schimb piata si nici nu am aspiratii de genul asta (ca si tine dealtfel din ce mi-am dat seama). Sunt doar o persoana care are timp mai mult decat altii pentru a descrie experientele personale cu privire la vinurile pe care pe beau…atat!
[Raspunde]
Ideea mea de baza este ca, atunci cand depsaesti un anumit segment, raportul c/p devine din ce in ce mai putin relevant…
[Raspunde]
[…] plus, pentru a fi consistent cu principiile enuntate intr-un post anterior am sa precizez alaturi de opinia privind vinul si parerea personala cu privire la celebrul […]
[…] dar adevarat…Se pare totusi ca nu mi-am racit gura fara motiv, nici eu si nici alti colegi bloggeri care am putea fi banuiti ca vrem neaparat sa aruncam cu […]