Oct 31 2011

Cherry Tree Hill Pinot Noir 2006 sau despre cum a castigat barrique-ul batalia cu Pinot Noir-ul

Published by at 1:35 PM under Halewood,Pinot Noir,Rosu,Sec

 

Teoria (si practica) spune despre Pinot Nor ca este un soi cu pielita subtire, dificil de intretinut, fata de celelalte varietati nobile rosii, temperamental, care da in general vinuri cu accent mai mult pe echilibru, finete si eleganta decat pe tanini, extractie si putere. Cel putin cam asta ar fi ideea mea despre un Pinot Noir reusit, desi exista si variante grele, alcoolizate si destul de interesante,in special cele “New World”.

Mostra de fata este un melanj intre doua chestii diametral opuse: un strugure fin,  sensibil si un baric agresiv. Lupta este castigata fara drept de apel de cel din urma care domina pana la eliminare caracterul strugurelui. Achizitionat la oferta din Carrefour, 10 Ron sticla (ciudat de mare reducere), in mod normal il gasiti pe la 25 de ron prin magazinele de specialitate. Vinul are chiar si o eticheta cu Decanter World Wine Awards “Commended”.

 

Culoare: un rubiniu inchis, care degradeaza treptat spre nuante de cireasa catre margini care apar ochiului ca fiind apoase si stravezii. Vinul lasa “picioare” pronuntate pe pahar, dovada a concentratiei alcoolice de 14%.

 

Nas: In primul rand te izbesc condimentul (cuisoare, piper) si vanilia specifice baricului alaturi de ceva note de piele si cutie de lemn totul pe fondul unui omniprezent iz de alcool. Acesta dispare dupa o perioada de aerare lasand loc in sfarsit unor note firave de fructe de padure (zmeura, cirese salbatice).

 

Gust: Un atac destul de acid, dar taninos si puternic, caracteristic mai degraba unui Cabernet tanar. Notele de condiment domina si aici, cu vanilia, lemnul si piperul in prim plan, urmate de ciocolate neagra in plan secund. Inca nimic despre fruct, care apare de abia in postgust, sovaielnic, sub forma zmeurei si a cireselor negre. Vinul este scurt, dezechilibrat si unidimensional. Dupa atacul initial vinul practic dispare ca si corp, postgustul fiind dominat de note alcoolice, tanini neintegrati si ceva aparitii firave de fruct.

 

Pe scurt: daca doriti sa vedeti cam ce aduce lemnul in plus vinului, acesta este un exemplu clasic. In afara de baric altceva nu prea o sa gasiti, in cazul de fata fiind o alaturare nefericita intre un soi usor, proaspat si o baricare agresiva si clar neintegrata. Sunt foarte curios cum ar arata dupa vreo 2-3 ani in sticla, desi, pe baza indiciilor actuale, nu pare predispus la surprize placute. Dupa parerea mea, in cazul Pinot Noir-ului baricul in exces tinde sa “sugrume” vinul, sa ii fure expresia si sa il transforme intr-o licoare apoasa cu gust de vanilie si condiment, cum este cazul de fata.

In aceeasi gama cei de la Halewood propun si un Merlot, care probabil, datorita corpului, a suportat mai bine lemnul in exces. Desi nu l-am incercat v-as indruma catre el daca vreti neaparat ceva “din gama”. Cine l-a incercat asteptam impresii.

Despre aceeasi mostra puteti citi si aici, fiind perfect de acord cu punctajul si locul ocupat in clasament, ca de altfel si cu podiumul prezentat. De altfel intr-o vizita facuta ieri  la Vintest, despre care o sa scriu zilele acestea, am gasit Eduardo Miroglio Pinot Noir Reserve si parca era in jur de 40 lei (mai multe detalii aici). Diferenta de calitate dintre cele doua justifica mai mult decat obiectiv diferenta de pret. Se pare ca nici varianta 2005 nu a fost cine stie ce, dupa cum puteti citi aici si aici.

In concluzie, imi permit un mic sfat catre cei de la Halewood: sa nu mai iroseasca lemnul si data viitoare sa incerce sa introduca un Cabernet Sauvignon in gama Cherry Tree Hill, in locul Pinot-ului. Cu siguranta s-ar intelege mult mai bine cu stilul de baricare la care a fost supus exemplarul de fata.

Si ca ultima nota finala, nu inteleg incapatanarea cu care producatorii autohtoni (majoritatea) vor neaparat sa produca Pinot Noir, despre care se stie ca este un soi pretentios de intretinut si un vin temperamental, dificil de realizat.  Probabil ca tocmai din aceste doua motive, dar rezultatele pana acum se traduc intr-un omniprezent sentiment de “Fata Morgana” atata pentru producatori, cat si pentru consumatorii autohtoni.

 

3 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply