Desi a trecut ceva timp de cand am vizitat Crama celor de la Lacerta („lalofonie”?) amintirile imi sunt inca vii in memorie: o pozitie de vis, o priveliste superba peste dealurile incarcare cu viile pe rod si o dotare tehnica de exceptie.

Drumul pana acolo, adica partea care tine de “specificul” local este la fel cum erau cele catre conacele boieresti descrise in romanele lui Duiliu Zamfirescu: desfundat si plin de praf, un drum pe care nu ai vrea sa te afli dupa o ploaie cat de cat mai insemnata. Dar asta nu este vina proprietarilor ci mai degraba rezultatul unui model complicat si paradoxal de dezvoltare rurala,  specific Romaniei.

In fine, Crama este una “scoala” pentru industria vinului “new age” sau “new world” cum vreti sa ii ziceti: investitie de la zero, sprijinita si cu fonduri europene, totul nou si de ultima generatie, design modern care arata foarte bine pe culmea dealului imbracat in vii. Daca ma intrebati pe mine, ar fi stat mai bine un conac boieresc in stil brancovenesc, dar aici vorbim despre o crama functionala, contruita sa produca vin si mai putin sa impresioneze turistul ocazional cu specificul arhitectural al locului. Dar stati, trebuie sa ma corectez: exista langa crama noua Conacul Dorobantu, opera arhitectului Ion Mincu, restaurat de catre noii proprietari in 2005. Probabil insa ca noua cladire reuseste sa eclipseze farmecul vechiului conac, daca am trecut asa repede cu vederea acest aspect.

In „maruntaiele” mastodontului de sticla si beton superb imbinate de viziunea arhitectului, totul este mecanizat si automatizat, urmarindu-se un flux tehnologic cat mai coerent, menit sa pastreze prospetimea si aromele strugurilor si sa le redea produsului final: vinul. Vizita noastra prin acest templu al modernismului a semanat frapant cu o vizita intr-o fabrica de produse alimentare, totul curat, nou, dezinfectat: de la tancurile pentru fermentare de inox pana la baricurile noi, aliniate nemteste.

Tehnologia in schimb nu este inca “batuta in cuie”, inca se mai experimenteaza cu diferite tehnici de vinificare, tipuri de baricuri si grade de ardere. Am fost impresionat de varietatea “lemnului” folosit: de la cel romanesc la cel rusesc, trecand printr-un evantai de variante frantuzesti de la producatori diferiti si cu “toast”-uri diferite. Pe alocuri rezultatele acestor experimente sunt interesante, cum ar fi combinatia reusita dintre stejarului rusesc de la Krasnodar si Cabernet-ul romanesc. De abia astept sa vad ce “iese” din cele opt variante de baricare a Fetestii Negre.

De asemenea, am putut degusta produsele pe parcursul intregului „ciclu de fabricatie” de la mustul de Feteasca Neagra de un rosu deschis, trecand printr-un Sauvignon partial fermentat ce semana puternic cu un “fresh” de gref alb, pana la un Burgund finalizat, destul de interesat ca arome. Mi-a starnit curiozitatea si rose-ul aflat in pregatire, parca tot din Burgund, cu o culoare “Barbie” si arome de trandafir, asemanatoare cu Terra Romana 2009. Din cate am inteles si „prezentarea” va fi tot roz, de la soparla de pe eticheta pana la dop.

Inconjurat de atata tehnologie poti fi usor tentat in a crede ca Lacerta este cumva o crama soulless, “fara suflet” al carei singur demers este calitatea tehnica a vinului produs. Nu este chiar asa: Dl.  Walter Friedl,  reprezentantul investitorilor, ne-a insotit pe toata durata vizitei, completand dezinvolt si cu farmec personal, intr-o romana de invidiat pentru un vorbitor de germana, prezentarea extrem de competenta a oenologului principal Mihai Banita, care ne-a fost ghid si amfitrion pe parcursul vizitei si a degustarilor.

Degustarea vinurilor a fost interesant impartita, cu cele albe in avanpremiera vizitei si cele negre in superba camera de degustare a cramei de la ultimul etaj, la finalul acesteia. Spicuiesc acum, pe scurt, din carnetelul cu notite:

Pinot Gris 2010 –vinificat diferit fata de alte mostre ale producatorilor autohtoni, cu un corp mediu, rotund, chiar onctuos impanat cu arome de fructe exotice si cu o aciditate care intervine ulterior si balanseaza placut vinul. Parca putin amarui pe final, cu ceva note de zahar ars, miere, dar, sincer, unul dintre cele mai bune, daca nu cel mai bun Pinot Gris de pe la noi.

Rheinriesling 2010 un vin la inceput de drum, se cunoaste ca via este inca tanara; arome de fan proaspat, carcei de vita si citrice, o nuanta minerala usoara si ceva din renumitul kerosen. Astept cu interes sa vad cum va evolua.

Sauvignon Blanc 2010 : proaspat, crocant, cu arome de citrice (gref), flori de soc si renumitul produs de pisica specific soiului, toate pe fondul unei aciditati agreabile si a unui corp usor spre mediu, care nu strica « compozitia ». Unul dintre cele mai bune incercate de mine in ultimul timp atat ca echilibru, cat si ca tipicitate.

Cabernet Sauvignon/Shiraz 2009: proaspat, intens in nas, cu arome de visina putreda, piele si gudron, care se traduc la nivelul palatului in fructe de padure, piele, menta, vanilie. Puternic, Shiraz-ul domina clar cupajul si greu iti dai seama ca ai de a face si cu Cabernet Sauvignon acolo.

Cabernet Sauvignon 2009: cel mai echilibrat dintre “rosiile” degustate, de altfel si preferatul personal, cu un nas curat,tanar, de fructe de padure vanilie si ciocolata care se imbina armonios cu taninii medii la nivelul palatului, alaturi de ceva caramel si condiment (piper). Nimic nu sare din portativ, totul este echilibrat de la aciditate la tanini rezultand un corp elegant si catifelat si un postgust care se dezvolta lent, pe termen mediu spre lung. Un vin reusit.

Cuvee IX: un „assemblage” corect realizat de Cabernet Sauvignon, Merlot si Shiraz cu multe fructe in prim plan de la cele de padure la visine si zmeura, alaturi de note de ciocolata, piele si vanilie de la baric. Un vin bombastic, gen “New World » care etaleaza mult fruct si condiment si in care Shiraz-ul este mai domolit fata de varianta de mai sus.

Sunt curios cum va iesi Feteasca Neagra din intalnirea cu numeroasele variante experimentale de baricuri si cum va “finaliza” pana la urma rose-ul.

Asocierea in denumire, “Crama Lacerta” nu face dreptate niciunuia dintre cele doua cuvinte. Aici modernismul si vinurile puternice, tinere, fructate, in maniera “New World” sunt la ele acasa. Investitiile de aceste gen aparute in ultimul timp in peisajul oenologic autohton  sunt o specie aparte, “a breed apart” cum ar spune englezul, care se pot constitui cu usurinta in caii troieni ai promovarii vinurilor romanesti catre export, prin vinuri corecte, dar cu o atentie mai mare acordata componentei pret, care nu trebuie sa sara din “schema” si sa incorporeze automat “discount”-ul dat de imaginea Romaniei ca tara producatoare de vin la nivel mondial (de fapt, de lipsa acestei imagini).

In finalul seriei de trei prezentari facute cramelor pe care le-am vizitat va sfatuiesc, daca doriti sa surprindeti un instantaneu al industriei autohtone de vin, faceti un tur asemanator celui de mai sus, atat ca destinatii si ca ordine a vizitarii.  Asa cum spuneam de la inceput, veti intalni vinuri, abordari, perspective si filozofii diferite, toate produse sub semnul grijii pentru calitate, care cred ca va vor ajuta sa va alegeti un vin sau de ce nu, un stil preferat. Daca detaliile organizatorice va depasesc puteti apela aici pentru detaliile tehnice ale deplasarilor.

Si pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, iar cuvintele sunt adesea produsele unei viziuni proprii, inexorabil afectata de tusee personale  si avand in acelasi timp tendinta sa  abunde in detrimentul coerentei si al logicii, va ofer mai jos trei imagini care surprind, dupa parerea mea, un crampei din filozofia si stilul fiecarui producator:

Cramele Rotenberg

S.E.R.V.E.

Lacerta Winey

Tags: Cuve IX, Lacerta, Pinot Gris, Rheinriesling

Trackback URI | Comments RSS