Am ramas dator in urma ultimului post cu trecerea in revista a vinurilor pe care am avut ocazia sa le incerc. Pe scurt, au fost vinuri de la Robert Mondavi, Kendall Jackson, Beringer , Gallo reprezentate la eveniment de importatorii/distributorii din Romania: Cramele Recas,  Lerida, Cramele Oprisor (Carl Reh) si Heinrig Distribution. Sper sa fi enumerat in ordinea corecta. Toate (vinurile) sunt de pe West Coast (Sonoma, Lodi, etc.), deci cu niveluri destul de ridicate de alcool, per ansamblu, destul de bine integrate.

Am sa incerc sa fiu succint (in mediul meu profesional asta inseamna cam doua pagini) si am sa incep cu cele doua vinuri care mi-au placut cel mai mult, nu neaparat intr-o anumita ordine:

Rancho Zabaco Zinfandel Heritage 2008, un vin serios, chiar foarte serios pentru un Zinfandel, intens aromat. Initial mi s-a parut ca ar fi un demisec, iar aromele imi induceau un sentiment de deja-vu vis-a-vis de un alt vin. M-a lamurit Vali: Pedro Ximenez Nectar PX. Da, are aproape acelasi arome (stafide, smochine, curmale), dar in varianta sec. Cred ca senzatia de demisec mi-a fost indusa de caracterul siropos al celui din urma care mi-a ramas in subconstient. Bine echilibrat, in ciuda unui nivel alcoolic de 15%, cu un corp pronuntat, ar trebui decantat cam o ora pentru a-i savura adevarata aroma. Un final neted, selfuit, insotit de un postgust mediu cu aceleasi note de fructe confiate si ceva piper.

Robert Mondavi Woodbridge Cabernet Sauvignon 2005, un vin corect echilibrat, ca o orchestra in care nici un instrument (a se citi aciditate, tannin, fruct) nu iese dintr-o partitura care se dovedeste in final a fi bine interpretata. Note de fructe de padure, vanilie, cacao; ar putea parea unora destul de “subtire”, dar personal mi s-a parut reusit. Daca vreti un Cabernet cu “impact” puteti opta pentru varianta 2006, un cu totul alt vin: curajos, puternic, dar care pare unidimensional in raport cu cel din 2005.

Si acum despre restul:

Robert Mondavi Fumee Blanc Napa Valley: cremos, cu o aciditate buna, note de fan proaspat, ardei verde, citrice destul de bine integrate. Paradoxal, cred ca si datorita asocierii cu numele mi s-au parut ca apar note de afumat in nas.

Robert Mondavi Shiraz Woodbridge: o buna tipicitate de soi, note de smoala, gudron (asfalt proaspat turnat), fructe de padure, nuante de baric si piele, putin cam subtire si iesit din corp cred ca datorita aciditatii mai ridicate. Un Shiraz prietenos care cred ca s-ar prezenta mai bine daca il lasati sa “respire” putin.

In general, vinurile de la Robert Mondavi  (care intre altele fie spus acum e unul din brandurile Constellation Group) mi s-au parut “prietenoase”, bine lucrate in cupaje, evident facute sa placa, orientate catre consuamtorul obisnuit, dar si cu o note voite de “seriozitate” in acelasi timp. Nu te dau pe spate, dar nici nu te dezamagesc oferind experiente corecte si cochetand cu o idee de complexitate specifica vinurilor din game superioare. Intr-un cuvant “appealing”.

Gallo Cabernet Sauvignon care seamana destul de mult cu un Merlot, slab, lipsit de corp, parca prea delicat pentru un Cabernet, cu mult fruct si extrem de “comercial”, aproape pana la pierderea caracterului.

Beringer Merlot Founder Estate 2002, un Merlot clasic, prietenos, cu tanini moi si bine integrati, arome de pruna, fructe de padure, inca destul proaspat dar cu un corp cam “diafan” pentru gustul meu.

Beringer  Zinfandel Clear Lake 2004, este cam ce ma asteptam de la un Zin: proaspat, vioi, taninii de abia se simt, aciditate medie spre ridicata, mult fruct echilibrat cu lemnul, ceva mirodenii (piper, anason) si note vegetale, un corp mediu, bine rotunjit. Un Zinfandel bun, in stilul clasic, personal prefer varianta mai “serioasa” de la Rancho Zabaco, probabil ca daca nu l-as fi gustat inainte l-as fi apreciat mai mult pe acesta.

Kendall Jackson Merlot: corp mediu, bine lucrat, note de prune, cirese negre, condimente bine integrate cu tanini si cu o aciditate care completeaza cu succes tot assemblage-ul. Un Merlot corect slefuit, lucrat, serios, peste cel de la Beringer.

Cam astea ar fi pe scurt, ce am gustat. Personal nu prea fac tururi de forta la degustari, variantele erau multe si oricum palatul imi cam obosise. In jur pluteau arome de Chanel, Dior, Dolce&Gabbana, etc. si de aceea m-am ferit sa va descriu si “nasul” vinurilor de mai sus, pentru ca ar fi sunat ceva de genul: Chanel No. 5 cu note proaspete de flori de camp.

Din motivele expuse mai sus, dar si din nevoia de a nu-l contrazice pe Aristotel care spunea ca “omul este un animal social”, cu parere de rau, am ratat cateva “exemplare” interesante: Un Chardonnay de la Mondavi care lasa un iz puternic de lemn (l-a incercat Bogdan), un Pinot Noir destul de alcoolizat, dar promitator odata ce era decantat bine ( indicatie de la Vali).

Pe scurt, vinurile maericane nu m-au dezamagit, au  mers de minune cu “beef”-ul. Ca in orice selectie exista « Ups and Downs » dar media per ansamblu, este una ridicata care confirma maturizarea industriei viticole americane. Sunt curios sa incerc cateva vinuri din Washington (laudate calduros de un vorbitor de limba engleza care a declarat ca le prefera celor californiene) sau de Oregon pentru a-mi face o impresie de ansamblu asupra vinurilor americane.

A, si daca tot suntem la capitolul « drinks » (stiu, vinul e un aliment) pe langa vinuri la eveniment o fost prezentat un bourbon whisky foarte interesant: Evan Williams, aparut nou pe piata de la noi, dar pe locul doi ca vanzari in SUA (Jim Bean e pe primul, nu va ganditi la Jack). Din declaratiile consumatorilor prezenti care l-au incercat ar fi peste Jack Daniel’s, iar preturile, din cele relatate de catre distribuitor, ar fi sub. Nasul oricum este superb, mai ales la varianta Singel Barrel cu note onctuoase de miere, lemn, vanilie, si caramel. Parca Jack ar fi putin mai “smoky” la acest capitol si mai intepator. In fine, un bourbon care merita in mod clar urmarit ca alternativa de catre cei carora le place Jack-ul.

Cam atat pentru ca deja e tarziu si maine dimineata plec la Ceptura, “sa culeg via”… Altora… 😀  Revin cu impresii…

P.S. Nu am gasit pe site-urile de mai sus ale distribuitorilor/importatorilor nici o informatie cu privire la vinurile prezentate, nici macar faptul ca le-ar avea in portofoliu (in afara de Recas). Poate ca nu m-am uitat eu unde trebuie, poate ca nu s-au updatat site-urile.

Tags: Beringer, Gallo, Jackson Kendall, Mondavi, Woodbridge

Trackback URI | Comments RSS