Intotdeauna am fost de parere ca pe langa alegerea vinul pe care doresti sa il bei, conteaza foarte mult contextul in care il bei si mai ales cu cine. Este un fel de axioma personala verificata de nenumarate ori in practica, dar niciodata demonstrata, pentru a face trecerea la stadiul de teorema. Demonstratia respectiva mi-a scapat parca intotdeauna printre degete, iar astazi ma incearca un sentiment ca aseara am fost iar foarte aproape de ea.

Contextul a fost favorizat de invitatia din partea Excelentei Sale, Mark H. Gitenstein, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, de a lua parte la o receptie “to celebrate American wine and delicious beef”. Profit de ocazie pentru a multumi pentru invitatie si pot spune inca de la inceput ca m-am simtim excelent.  Sentiment impartasit de altfel in unanimitate de majoritatea celor cu care am avut ocazia sa vorbesc aseara.

In sustinerea celor de mai sus, astern in continuare doar cateva pareri personale:

• Organizarea excelenta, cu doua prezentari scurte si perfect edificatoare despre motivele intalnirii, adica vinul american (a D-lui Somelier Sergiu Nedelea) si carnea de vaca (“Beef”) pregatita excelent de Dl Ion Lica, bucatar sef al JW Marriot Steakhouse. In plus, atmosfera relaxata si relaxanta, intr-o oaza de verdeata in mijlocul unui Bucuresti aglomerat si prafuit, totusi putin mai verde fata de cum il stiam.
• Intalnirea cu majoritatea “populatiei” din blogosfera bucuresteana (Alin, Razvan, Mihai, Cosmin, Mona, Nicusor, Mihnea ) plus Bogdan care a indurat supliciile unui drum cu trenul de la Oradea pentru afi alaturi de noi (sper sa nu fi uitat pe nimeni, scuze anticipate daca am facut-o, dar am circumstante atenuante). Plus Vali de la vinul.ro, care m-a tras de maneca de vreo cateva ori si ii multumesc ca nu m-a lasat sa ratez cateva vinuri excelente prezente la degustare si Sergiu Nedelea cu care am apucat doar sa fac cunostinta si sa schimb doua vorbe. Plus o multime de pasionati si “actori” din industria autohtona a vinului  pe care am avut ocazia sa ii cunosc pentru prima data. Dupa atatea plusuri, va puteti da seama destul de usor ca a fost o seara la superlativ, singurul incident (e drept, nu diplomatic) a fost caderea aparent fara nici un motiv a unei sticle de Artisan (L.E. Zinfandel Artesin, potrivit marturiei de mai jos a “autoarei”) de pe o masa de degustare, ale carei consecinte au fost prompt inlaturate.  Si da, avea un buchet destul de timid care nu a avut timp sa se deschida foarte mult dupa cadere, deci nu a fost mare deranj olfactiv.
• Calitatea  preparatelor culinare, incunutate de carnea de vaca gatita perfect (rare si medium-rare) de catre cei de la Marriot. Stau acum sa ma gandesc ca in limba romana folosirea apelativului “carne de vaca” pentru “beef”-ul american Black Angus este o mare nedreptate avand in vedere ca la noi majoritatea acestui tip de carne provine de la variantele crescute pentru productia de  lapte care nu au nici o legatura cu productia de carne si implicit nici cu textura frageda si gustul decadent al acesteia. Cred ca  neologismul “beef” aparut in DEX ar face dreptate steak-ului american in acest sens.

Pe scurt, o seara excelenta, intr-o companie excelenta care a  constituit inca un argument in plus  in  sprijinul axiomei de mai sus. Cred ca nu voi fi niciodata capabil (si sincer nici nu imi doresc) sa o demonstrez. Aceasta tinde deja sa devina un fel de Fata Morgana, un  Bagdad personal al unei nopti de “decemvrie” la care se poate accede in diferite feluri.

Pana la urma, pentru mine, in aceasta consta placerea si scopul vinului: sa aduca impreuna oameni si idei si sa induca un sentiment de apropiere de perfectiunea si sublimul demonstratiei unei teoreme, fie ea chiar si personala.

P.S. Cele spuse de mai sus au fost gandurile la cald (sau bine frapate) de pe urma evenimentului…Motivul cel mai important si ingredientul care lipseste scurtei si colocvialei relatari personale de mai sus, adica vinurile americane (si nu numai) prezente la degustare, promit sa il tratez in urmatoarea postare.

Trackback URI | Comments RSS