Sep 27 2011
O Feteasca mai putin divina: Feteasca Alba Divin, Domeniile Sahateni
Un scurt “sprit” de weekend („quaffing” cum ar spune englezul, dar mai moderat) mi-a inlesnit intalnirea meteorica cu vinul de mai sus si cu acest prilej cu gama low-end spre medium (?!?) a Aureliei Visinescu de la Domeniile Sahateni.
Trebuie sa recunosc de la bun inceput ca intre mine si vinurile create de D-na Visinescu exista un “tango” mai vechi, inca de pe vremea cand ii regaseam semnatura pe sticlele de Feteasca produse de Halewood, intr-o perioada cand piata vinului de la noi era intr-un fel de era cambriana care promitea parca sa nu se mai termine. Bine nici acum nu suntem prea departe, un fel de Carbonifer, cu tendinte spre Jurasic.
Deci: spuneam ca imi aduc minte cu placere de vinurile respective care m-au bucurat in mai multe imprejurari, fiind atunci o alternativa excelenta si sanatoasa la marea de vinuri varsate vehiculate in epoca de glorie (productiva, nu calitativa) post-decembrista a statiunii viticole de la Stefanesti Arges. Semnatura de pe sticla le conferea un aer de vinuri de autor si parca era altceva decat eticheta cu Premiat pe care o vedeai pe unde te intorceai (nu ca astazi am fi scapat de ea).
Intre timp Aurelia Visinescu a plecat de la Halewood si si-a infiintat propria crama, adica Domeniile Sahateni. Cu produsele noii crame m-am intalnit sporadic si aleatoriu in diferite ocazii, mai ales cu Gama Nomad. Oricum impresii competente ca intotdeauna despre vinurile din aceasta gama a scris si George aici si aici.
Sa revenim insa la proba in discutie. E de prin 2006 care deja e „warning sign”, alcool in jur de 12 5 parca, sec.
Culoare: Galben auriu, cam lipsit de stralucire, as zice
Nas: Caise, piersici si ceva mai acrisor sa zicem citrice
Gust: Cam trecut,dezechilibrat, cu un corp mult prea pronuntat pentru o feteasca alba dar corespunzator pentru o versiune “populara”. Note de citrice, aceleasi fructe depistate si de nas si parca ceva note ierboase, omorate insa cu promptitudine de o aciditate peste medie. Vinul pare rupt in doua, de la un atac greoi si corpolent trecand la o aciditate puternica, contrastanta. Finalul nu prea exista decat sub forma unui gust acrisor care, din fericire, nu persista foarte mult. Am banuiala (indusa dealtfel si de culoarea galben-aurie) ca vinul trebuia baut mai demult, acum fiind deja trecut. Se confirma astfel o axioma celebra conform careia vinul alb si ieftin trebuie baut rapid, in maxim un an de la productie, apoi rezultand experiente nefaste pentru consumator. Oricum stati linistiti ca la ce e la noi pe piata se poate mult mai rau decat atat.
Din ce am citit exista in portofoliu si alte “interpretari” ale acestui soi (in gamele Nomad si Artisan), calitatea si satisfactia consumatorului crescand, se pare o data cu urcarea in gama si in pret. Oricum vinul de fata a fost “botezat” instant de catre comeseni cu apa minerala, devenind un sprit prietenos si agreabil pentru un niste pulpe de pui la gratar.
In concluzie, un vin slab, cu tendinte populare inca de la nastere, care trebuia baut acum vreo cativa ani ca sa ne dam seama ce s-a vrut de la el. Inca nu am incercat nimic din Gama Domeniile Sahateni, dar tinand cont de pozitionarea prin pretul de raft in hypermaket-uri nu ar trebui sa avem foarte mari asteptari.
Deci pentru mine directia de acum incolo este doar in sus spre gamele superioare. Sau „mai superioare”? 🙂
Dar de ce dai banii pe vechituri din astea?
[Raspunde]
Ah…nu a fost achizitie personala..:)) Personal respect regula cu vinurile albe…
De asta nu am dat nici pretul in review; stiu ca era pe la 10 ron prin magazine.
[Raspunde]
Sa stii ca si Feteasca Nomad nu prea mi s-a parut Feteasca :))
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
September 27th, 2011 at 12:35 PM
@Ciprian, Si asta e cam ciudata dar tinand cont de varsta nu m-am mirat. Oricum e mai mult spre o Regala decat spre Alba.
[Raspunde]
dar a fost ok, totusi, nu-i asa, Ciprian?
[Raspunde]
De acord cu concluziile, de aceasta gama nu ma apropii.
Exceptia care confirma regula este cred Feteasca Neagra 2007, care mi-a lasat o impresie de vin corect si serios, desi cam prea mult lemn pentru gustul meu.
Sfatul meu este sa mergi direct catre gama Artizan, pentru a spala orice urma din lichidul cu pasarea verde pe eticheta 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
September 28th, 2011 at 12:58 AM
@Mihai, Corect, asta intuiam si eu de la inceput, dar cred ca trebuie sa ne mai dam cu parerea si despre vinurile de entry level pentru ca ele introduc si educa consumatorul de “babanu” si “muscatel” in lumea vinului “adevarat”. Si din pacate nu prea avem cine stie ce laude despre acet segment. Daca in ultimii ani s-a remarcat o imbunatatire a calitatii la unii producatorii romani pe partea de medium-level in sus, la nivelul entry-level (gamele de jos), adresat publicului larg lucrurile stau inca prost si foarte prost.
Deci sa nu ne plangem ca romanul bea babanu si vin la PET, pentru ca daca vreodata o sa se mute spre vinul la sticla nu o sa inceapa cu varfurile de gama ale producatorilor care costa deja de la 70 de ron in sus, ci cu cele low-end, in jur de 10 ron. Iar aici dupa parerea mea se inregistreaza un lung sir de esecuri si exemple negative. Cel de mai sus e doar unul dintre ele, si nu este atat de tragic cum ar fi multe alte “premiat-uri” de pe piata.
[Raspunde]
George, ok a fost nimic de zis; mult mai ok fata de Feteasca Neagra (parca, nu?)
[Raspunde]
Ai dreptate, pentru a avea cerere in gamele superioare trebuie creat volum in gamele entry level cu vinuri corecte pe care sa ti le poti permite, care sa trezeasca interesul pentru ceva mai elaborat.
Cred insa ca gama Divin era targetata pe consumatorul aspirant spre mediu, iar gama entry era -si este inca- vanduta cu eticheta generica de “Domeniile Sahateni”, inca inainte de lansarea liniei de autor a doamnei susnumite (gama mediu-premium se numea Divin Rezerva parca).
Ca cele doua linii de produs exista in paralel si creeaza confuzie de brand in mintea consumatorului, e problema strategica a producatorului.
Problema pe care o semnalezi e cu atat mai grava, cu cat e la un produs “cu oarecare pretentii”, aspirational.
Ar putea lua exemplu de la cei de la Recas, care si-au pozitionat exemplar produsele pe segmente de consumatori, iar vinurile lor entry (ex: Frunza) pot da lectii de corectitudine si tipicitate.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
September 28th, 2011 at 10:22 AM
@Mihai, Mie sincer imi pare rau ca am ajuns la concluzia asta tocmai in cazul unui producator care ofera si calitate (bine in gamele superioare). Pentru ca exista exemple pe piata care isi bat joc de vin si de consumatori de la un cap la altul.
Dar discutia este valabila si reala, mi se pare uneori ca la noi s-a inceput de sus in jos cu imbunatatirea calitiatii si de aici s-au nascut aberatii, de la pretentii de calitate pentru orice vin scos de un anumit producator pana la preturi sarite bine din normal pentru UNELE vinuri de top.
Exemplul cu Recas deja cred ca am obosit toti sa il dam, deja as vrea sa mai dau si alte exemple dar, din pacate nu prea am de unde…si oricum e grav cand un producator ajunge sa fie etalon pentru piata, parerea mea personala este ca se poate si mai mult decat Recas, dar nu in acest moment si parca sincer, nici in urmatorii ani.
[Raspunde]