In primul rand ce este si cu ce se mananca (bea). Este un vin nou produs din strugurii din recolta din anul respectiv dupa doar cateva saptamani de macerare carbonica si stabilizare (adesea in sticla). Acum ce este macerarea carbonica (sau fermentarea strugurilor intregi): pe scurt, strugurii nu sunt zdrobiti, ci sunt fermentati intregi, dioxidul de carbon acumulandu-se in ei  in absenta oxigenului rezultand un vin fructuos si cu un nivel redus de tanini.

Acesta este lansat in a treia joi a luni noiembrie (este livrat mai devreme in depozite si acestea sunt tinute incuiate si sigilate) cu fast, spectacol si slogan-uri de genul “Le Beaujolais Nouveau est arrive” sau “It’s Beajolais Nouveau time!”. Ca un fel de Valentine Day…ca sa va faceti o parere. Pe vremuri existau chiar curse organizate, menite sa duca cat mai repede noul vin spre diferite destinatii mondiale (New York, Tokyo, etc.) totul in scop de marketing, “bien sur”.

Toata afacerea s-a nascut dintr-o cursa la Paris organizata in 1970 de un anume Georges Duboeuf  pentru a trimite sticlele de vin din noua recolta cat mai repede spre piata. Evenimentul a fost bine primit de presa, organizatorul a simtit o oportunitate si de aici toata isteria Beaujolais Nouveau-ului.

Duboeuf  scoate in fiecare an alta eticheta (extrem de colorate) pentru vinurile pe care le lanseaza, el fiind un „negociant”, adica negustor care cumpara materie prima – struguri, must, vinuri in diferite stadii – de la mai multi producatori mici, le asambleaza si le vinde sub marca proprie. Practic el a lansat brand-ul „Beajolais Nouveau” si controleaza productia si distributia acestuia, existand insa si alti „negociant”. Bineinteles au aparut si scandaluri privind cupajarea de vinuri de proasta calitate cu altele din recolte mai bune sau folosirea de zahar pentru a creste taria alcolica a vinului (practica interzisa in regiunea Beaujolais). S-a scris chiar o carte despre fenomenul  de marketing care este Beaujolais Nouveau.

Vinul este produs din struguri din soiul Gamay, interzis in Burgundia deoarece ameninta sa ia locul Pinot Noir-ului (mult mai elegant si mai subtil dar si mai sensibil la boli). De aceea el a fost impins spre sud, pe valea Ronului, fiind cultivat in regiunea Beaujolais unde a intalnit conditii ideale. Este un vin cu o concentratie mica de tanini, extrem de fructat, ceea ce il face usor baubil pentru amatorii de vinuri albe spunandu-se chiar ca este un vin de “initiere” in vinurile rosii pentru cei care le considera prea grele si taninoase.

Subiectul de fata a fost achizitionat din Kaufland cu vreo 7 lei, eticheta este exact in “spiritul” Beaujolais Nouveau. A fost imbuteliat in noiembrie 2010 si a cunoscut lantul de distributie pe filiera Franta – Romania, deci ii putem acorda ceva circumstante atenuante. Poza etichetei a fost realizata si prelucrata de subsemnatul,  asa ca este necesara putina clementa din partea cititorilor.

Culoare: Rosu deschis, cireasa, tern, omogen care se deschide usor spre margine catre un rose cu note apoase, transparente,

Nas: Puternic fructat, trivial, note de banana, capsuni, pere coapte,

Gust: Aceleasi note de cocktail de fructe, vioi, aciditate ridicata, dar prost integrata, fara corpolenta, urme slabe de tanini, alcoolul se simte destul de puternic, dezechilibrat. Seamana la structura cu un vin alb, o Feteasca Alba vinificata in sec/demisec…ceva de genul. Pe scurt un vin rudimentar pe care fructuozitatea nu reuseste sa il ridice. Probabil ca trebuia baut mai devreme, dar nu cred ca ar fi fost nici atunci o revelatie.

Este un vin usor de “inteles”, mai ales de bautorii de vinuri albe de la noi si daca ar fi avut putin zahar rezidual s-ar fi incadrat cu succes la categoria vinurilor „traditionale”, de gospodarie de la noi. Pentru cine a avut ocazia sa guste de la “artizanii” locali, seamana mult cu “capsunica” autohtona de la noi, parca putin mai acid si fara zahar. Diferenta este data de partea de marketing care a facut dintr-un produs banal, rudimentar, “vin ordinaire” cum ar spune francezii, un succes mondial. Deja ideea a fost preluata si in alte tari aparand vinuri precum: “Vino Nuevo” in Spania sau “Vino Novello” in Italia, croite pe acela?i model de business.

Dar succesul Beaujolais Nouveau a mai facut ceva: a ruinat reputatia producatorilor seriosi de Beaujolais, adice cele 10 Cru-uri traditionale din zona. Acestea produc vinuri cu o complexitate mult superioara, unele cu potential veritabil de invechire, care in anii buni se ridica la nivelul unui Pinot Noir bun din Burgundia vecina. Datorita imaginii de vin inferior calitativ data de Beaujolais Nouveau intregii regiuni, aceste vinuri au adesea un raport pret/calitate excelent in comparatie cu cele de la nord.

Pe scurt, daca vreti o alternativa rosie, usoara, la vinurile albe incercati un roze bun..:) Daca vreti Beaujolais apelati la unul dintre cele zece Cru-uri, (am auzit ca “Fleurie” ar fi reusit) sau cel putin la un Beaujolais-Villages (o clasificare inferioara Cru-urilor).

Concluzie: Cu un marketing de calitate si o “poveste” in spate poti suplini deficientele unui vin comun si il poti transforma intr-un model de business.  Am zis marketing de calitate ca sa excludem “fenomenul” Cotnari din ecuatie…

Tags: Beaujolais Nouveau, Franta, Kaufland

Trackback URI | Comments RSS